1,270 matches
-
la femme, prietene, nu e muntele mult mai plin de mistere dulci dacă îi adaugi și misterul feminin devoalat încetul cu încetul, de-a dreptul senzual, la lumina stelelor desfășurate provocator pe cerul de sticlă al unei nopți de vară? Pufni încă o dată, la fel de nemulțumit ca și atunci. Problema nu se pune așa, totuși, femeile, în marea lor majoritate, au o aversiune indiscutabilă față de o noapte petrecută sub acoperământul desuet al unui cort. Femeile vor condiții, apa de munte e rece
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
revoluție în care el să apară, printre dărâmături și schelete metalice fumegânde, în postura de El Lider Maximo, adulat de femei și bărbați, în vreme ce Johnny, mult mai sceptic, după cum am putut observa, studiază atent planul casei, pentru a mia oară, pufnind nemulțumit și mormăind în barbă că acțiunea ar putea fi amânată pentru (măcar) o zi sau două. Dar, efectuând un scurt exercițiu de sinceritate, de câte ori nu ne-am spus, cu toții, că unele decizii personale pot fi amânate, chiar mai mult
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care căra și ea pământ, ce-au vrut să spună băieții. — Poate pentru că ai aer de străină, răspunse ea, serioasă. — Zău? Și tu crezi că sunt spioană? — Nu, răspunse ea, schițând un zâmbet. Sunt japoneză, m-am trezit spunând. Am pufnit și eu în râs când mi-am dat seama de caraghioslâcul propriilor mele cuvinte. Într-o dimineață frumoasă în care trăgeam bușteni cot la cot cu bărbații, tânărul ofițer s-a încruntat subit și a arătat spre mine. — Hei, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am mai văzut-o niciodată. — Nevastă-mea e plecată la cumpărături... cu fetița. Vorbea nazal și sacadat. Cred că mă luase drept o prietenă de-a soției lui. Când i-am spus că sunt sora lui Naoji, domnul Uehara a pufnit în râs. M-a trecut un fior rece. Nu știu de ce. — Vrei să ieșim în oraș? Nici n-a rostit bine cuvintele, că și-a aruncat o haină pe umeri, a luat alte încălțări și a țâșnit, înaintea mea, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nebunește. Săruturile lui țipau de dorință. Plângeam și le acceptam. Lacrimile mele erau amare, erau lacrimi de rușine și umilire. Îmi curgeau pe obraji, șiroaie. Am pornit iar la pas. Am încurcat-o, zise el. Mi-ai căzut cu tronc. Pufni în râs. Mi-era imposibil să râd. Am încruntat din sprâncene și am strâns buzele. Dacă ar fi trebuit să-mi exprim sentimentele în cuvinte, ar fi sunat cam așa: „Nu-i nimic de făcut.“ Îmi dădeam seama că abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sunt fiu de țăran, nu? N-am să-l părăsesc niciodată. Sunt fericit acum. Chiar de-ar fi să aud toți cei patru pereți urlând de furie, fericirea care mă învăluie e maximă. Ce bine că am putut strănuta! Uehara pufni în râs. — E târziu! S-a înserat. — E dimineață! În dimineața aceea s-a sinucis fratele meu, Naoji. VII Scrisoare de adio Kazuko, Nu mai are rost. Mă duc. Nu găsesc nici cel mai mic motiv care să mă țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sa, o găsea frumoasă și plinuță, poate prea plinuță, apoi Își aminti cum arăta când a cunoscut-o și inevitabil gândurile lui ajunse după un zbor leneș și la alte fete și femei. În compartimentul rece și Întunecat, Rică Olaru pufni Într-un râs Înfundat care o făcu pe mama militarului să ridice iute capul de sub flanela cu care se Îmbodolise. Văzând că nu a deraiat trenul și nici hoții nu-i umblă prin bagaje, femeia Își trase colțul de flanelă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând peste cap mai avan ca niciodată țoiul cu rachiu. Moș Dumitru îl urmărea cu băgare de seamă și abia se putea stăpâni să nu pufnească în râs...Pâcu a făcut un efort vizibil să înghită rachiul. Lui Cocoșitu îi curgeau lacrimile, privind când la țoiul golit, când la Mitruță, când la ceilalți din jurul mesei, care își făceau de lucru, ca să nu izbucnească în râs... De
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
generoase” - cam așa sună un anunț de acest fel. Carlos ne dezvăluie câteva din secretele meseriei: „Reclama e mai rentabilă În ziare decât În reviste porno, deoarece clientela e formată din femei serioase, care nu cumpără toate prostiile...”, apoi Îl pufnește râsul și reia „..n-am vrut să spun serioase, dar au un anumit statut social care nu le permite să se afișeze pe stradă cu o revista porno În mâna”. Care e mai precis statutul social al acestei clientele e
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
vale domolindu-l cu proptelele, la deal ajutându-l cu opintelile. Ei, ce zici? ONOFREI: Șuguiești, măi omule, ori ți-i într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Asta întâi și numaidecât! (Își drege glasul, psalmodiază cam expeditiv) "Slavă Ție, slavă Ție, slavă Ție!" Gata. Acuma să ne limpezim privirea cu această binecuvântată apă ne-ncepută de mult. Își toarnă în pumn apă din cofă, o aruncă pe față, pufnește și stropește în jur. Se șterge aproximativ cu poalele anteriului.) Hm! Era să rămân cu bucata-n mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să se miște, să comunice cu mine, aș vrea să o iau de mână și să o duc cu mine la Manly, izbutesc doar să o fac să pufnească în râs, e bine și-atât, sar în sus și strig: "Victooooorie", mă îndepărtez în fugă, flutur din mâini în timp ce mă strecor în șuvoiul de oameni care urcă pe feribotul ce ne duce la Manly, de departe văd femeia statuie
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gustul de înghețată. Așa e când te duci prima oară la azil, rămâi cu urme de ciocolată în colțul gurii și nu mai are cine să le șteargă după aceea. BRETONUL CORINEI Prima dată când au auzit de așa ceva au pufnit în râs. Se uitau unul la altul și nu se puteau abține. Bretonul Corinei se zbătea și el în ritmul alert al respirației, apoi se retrase de o parte și de alta a frunții, lăsând-o să inspire. Corina își
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul, care pare-mi-se m-a recunoscut, șoptește, cu parfum de aproape apusă dârzenie: Trăiască Patria Noastră. Vameșii Vama a apărut odată cu divizarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Urmăresc, deși nu le interesează. Urmează ediția de știri. Între altele, ceva, care le captează atenția: o enumerare a celor mai bogați oameni de pe glob, care și-au aglomerat avuțiile mobiliare cu cele mai moderne și scumpe mașini din lume. Pufnesc în râs. Unul dintre aceștia, anunță fata de la microfon, a murit, în urmă cu câteva minute. Am o întrebare, zice cea mai mică: ce face fraierul, acum, cu droaia de autoturisme de lux? Le părăsește, ce să facă, răspunde cealaltă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl scoase și mai tare din sărite. Pufni de două ori, fixă ostentativ monitorul și cârâi nevricos: "Bine că ne-au băgat ăștia net!". N-am comentat, deși l-aș fi întrebat dacă ar fi fost mai interesant să mă găsească frunzărind cu nesaț vreo gazetă sportivă, așa cum
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acțiune n-am fost vreodată. În afară de cazurile alea când eram mobilizat de hiper-activul de frate-miu. Interesant! Păi, ia să vedem, cum ar proceda Adrian dacă ar fi în locul meu? Cu toată situația dramatică în care mă aflam, m-a pufnit râsul. Cum să se afle cartezianul de frate-miu într-o situație ca asta? Numai mie mi se putea întâmpla așa ceva. Dar, mă rog, să admitem cazul. Cum s-ar descurca el în privința tatălui nostru? I-ar spune direct: "Tată
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
servitoarea ta", făcu soția exilându-se cu demnitate în dormitor, nu înainte de a trânti ușa cu putere. "Ce, fă, ai gălăgie-n gură!?", strigă în urma ei Vasile. "Ai prins coajă, nu? Ia vezi, că poate mă dau jos la tine!" Pufni: "Ia uite, dom'ne, și la asta. A ajuns mare gașperiță". Tocmai atunci sună telefonul. "Alo!", se răsti în receptor domnul și stăpânul căminului conjugal. Hai, salut, bre! Io sunt, Virgil. Am rezolvat treaba. Sunt la bordură, acia, la Costi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ar putea să fie cam prea târziu, tu. Eu ți-am zis, mai mult nu pot să fac!" Nici nu mai trebuie, doamnă. Oricum, vă mulțumesc pentru sfaturile dumneavoastră, dar cred că o să aleg un drum propriu." "Un drum propriu!", pufni disprețuitoare marea profesoară universitară. Urmă enervată: "Toate femeile care s-au ratat în plan familiar au ales un drum d-ăsta, propriu. Treaba ta, faci ce vrei, da' să nu zici că nu te-am avertizat dinainte că panta asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pă cinzej' dă mii, doar fi'ncă-mi arde buza?" Ce dreacu', mă, am io față dă guțan!?" "Bine, da' l-ai luat acu' doi ani pă doo'șcinci dă mii lotu'. Cum ar veni, tot ieși în câștig, nu?" Relu pufnește ironic: "Bă, fată, nu așa se manageriază un biznis. Nu te gândești la tunu' dă moment, ci la perspectivă. Tunurile le dai cu statu', cân' îți apare o oportunitate la moment, da' afacerea, dacă tot bagi banu-n ea, tre' să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să dai chiar mai mult de bănuit. Prin urmare ai fost nevoit din nou să treci prin tot felul de căprării și controale de doi bani, care te-au făcut de rîsul lumii. Atît ți-ar mai fi lipsit, să pufnești în rîs în fața comisiilor, pentru că ar fi trebuit să-ți iei adio pentru totdeauna de la planurile tale. Pînă la urmă ai fost pus în fața alegerii: logistică, infanterie sau antiaeriană, Sibiu, Tîrgoviște, sau Buftea. Ai ales varianta cea mai apropiată, drumul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cale. Ca să-i zăresc mai bine a trebuit să-mi părăsesc puțin postul de observație. Am văzut zburînd în țăndări ferestrele Primăriei, apoi vitrinele librăriei Eminescu, și cordoanele scutierilor atacîndu-i pe manifestanți într-o manieră care m-a făcut să pufnesc în rîs. Parcă nu doreau să-i stăvilească, ci din contră, îi invitau să înainteze. — Situația nici nu putea fi mai limpede, spune Gulie, începînd să ciocănească cu degetele în masă, un ghiveci mai mare decît ăsta n-o să ne
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar de cîteva surprize plăcute. Cum? De ce? Și era posibil? Firește, ar băga mîna în foc că între timp cu toții se maturizaseră și învățaseră din greșeli. Cum oare de nu se gîndiseră deloc la asta pînă acum? Pe Roja îl pufnește rîsul în plină stradă, pe Bulevardul Țării, își scotocește buzunarele după niscaiva lovele, te-au lăsat lefter prostuțule, începe să se gîndească, ai făcut o prostie mai mare decît tine, acum în ce o să-ți mai îneci necazul? Nu ți-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ăsta al tău îmi este și mie foarte cunoscut? — Asta-i mai puțin important chiar decît numerele extrase în momentul ăsta, îl sîcîie Patru Ace, ia să vedem, își aruncă ochii cînd la ecranul colorat, cînd la talonul lui Roja, pufnește din piept, iar n-aveți noroc, dom’ Căpitan, îl vestește. — Mare pagubă, spune Roja cu gîndul aiurea, uitîndu-se în ochii celuilalt fără să-și dea seama. Necazuri în dragoste, în carieră? începe să turuie Patru Ace ca la interogatoriu, leafă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aer, să i simțim permanent pe piele, să-i transpirăm prin fiecare por. Securitatea sîntem noi. Nu știi dacă să te înfiori sau să te hlizești în fața unui asemenea verdict. Spune-le-o asta în față Curistului și Părințelului. O să pufnească în rîs, o să-ți spună că visezi, că e timpul să te trezești și tu, să faci ochi la ce e în jurul tău. Cum altfel îi putea face să înțeleagă că pe el nu-l interesa deloc puterea politică, viitoarea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]