201 matches
-
clar ca Zaraza,-n/ țoiul zoios,/ prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci, taică,/ vesel din trist,/ și cânți cu tărie/ prin buruieni,/ de Sântă Mărie,/ Rien de Rieni ?!" ((In)Edith Piaf ); , Încrede-te-n ansă/ și-n necromanți:/ cheam-o, în transă,/ pe Iulia Hasdeu/ și-ntreab-o pe unde
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
caut femeie din dăbuleni caut relație extraconjugala da cadou un parfum unei femei scrisoare către lăură andresan români care au reușit în america fundul elenei băsescu poze țigani șmecheri chiloți aruncați la voia întîmplării avatare te iubesc georgiana țuică de pufoaica idei ca să-l stranesti în pat cum să faci femeile să se uite pionier coronița sfaturi pentru femei în timpul campionatului plăcintă bulgăreasca congelata nuțu călare pa cal ce mai face liviu cu israela despre viața lui cristian tudor popescu a
Fundul Elenei Băsescu şi viaţa lui Cristian Tudor Popescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19000_a_20325]
-
Acasa > Poezie > Cantec > PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Dragi tovarăși și tovărășoaice cât mai rezistați încă pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați încă pe buk eu sunt ăl mai nalfabet unde naiba să mă duc dacă nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
pe buk dezbrăcând sau nu pufoaice știe frunza cea de nuc Cât mai rezistați încă pe buk eu sunt ăl mai nalfabet unde naiba să mă duc dacă nu-s decât poet Eu sunt ăl mai nalfabet dezbrăcând sau nu pufoaice merg nainte sau napoi încet dragi tovarăși și tovărășoaice Cât înaintați încă pe net eu oi merge îndărăt Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Plenară într-o dungă / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1790, Anul V, 25
PLENARĂ ÎNTR-O DUNGĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382915_a_384244]
-
cu muncitori forestieri, aproape toți oșeni după aspect, purtând adică pălării mici și sumane mițoase, pe care ei le numeau gube, care vor fi fost cândva albe, acum însă mai degrabă păreau a fi cenușii. Unii păstraseră însă pe dânșii pufoaicele albastre, pătate și chiar rupte pe alocuri, în care munciseră cu puțin înainte. Fiind sâmbătă, coborau la oficiul poștal din Umileni ca să trimită bani boreselor rămase acasă la Maramu, cum ziceau în limbajul lor eliptic, să păzească de casă și
TRIBUL CU PĂLĂRIILE MICI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383140_a_384469]
-
Deci, trecem peste! - Ar mai fi o condiție! Nu ai voie să bei decât apă și sucuri ori freșuri cum le zice acum la chestiile astea carbogazoase. Iar aici e cam nașpa că bere, vin, rachiu, nici măcar din acela de pufoaică cum ne place nouă, lulu, tată! La faza sta intru în trepidaj! Bă, nu se poate! Păi, atunci de ce mai trăiesc!? În consecință, ratez marea oportunitate de a-i stâlci mecla Marcelei fără riscuri, ba chiar mă gândesc, de-a
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
Ei bine, pe ăsta nu pot să-l uit. Era În săptămîna cadourilor, În piața Matache, chiar la colț, cum vii dinspre Cameliei. Stătea În fața unei măsuțe de lemn și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă prefac destins absent merg relansez plus plus plus pînă cînd se retrage pokerul lor dacă m-ar vedea ei acum ea În special transpirat tot și vorbind de unul singur batjocura și umilința rîsul amfiteatrului cînd am intrat În pufoaică și cu cizmele de cauciuc murdare de var nopțile mele În blocul Încă nerecepționat de la Liric cineva trebuia să păzească arzătoarele imperiul meu tăcut nelocuit un tron din saci de ciment cald cald mirosul parchetului crud sticla de rom la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și să trăiești și să ajungi sănătos în America! - Și matale, să ieși cu bine. Nea Ovidiu ridică sticla lui și trase un gât zdravăn. - Ai! Ai, ai, ai, ține-mă că mor! El băuse numai spirt, whisky de la Mișu, pufoaică și alte băuturi spirtoase improvizate. Băutura asta avea un gust infect și era atât de tare, că nea Ovidiu și-a făcut cruce cu limba-n gură: asta e, mor. În timp ce Mișu alergă să cheme un gardian, un tânăr măturător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în fața plutonului de execuție?! Să ne închipuim, o dată cu prezumtiva deportare a lui Caragiale în Siberia, un binecuvântat gulag, în care toate personajele, din solidaritate față de autor, l-ar urma. Ne-o putem oare închipui pe Mița Baston îmbrăcată într-o pufoaică zdrențuită, fanatica republicană persecutată tocmai de republicanii veniți la putere, pe Agamiță Dandanache, decrepitul care abia dacă și-ar mai duce zilele prin barăcile împrejmuite cu gardurile din sârmă ghimpată, pe Fănică Tipătescu, prefectul de altădată al județului, berbant, spilcuit
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
greu să răspundem măcar la apelurile ucrainenilor bătuți de ucraineni. Ebola e la noi de mai mulți ani decât credem, dar se manifestă altfel. Simptomele sunt de boreală colectivă, coroborată cu inapetența pentru muncă și consumul exagerat de țuică din pufoaică sau electrozi, plus bere la pet-uri, ce se diferențiază cu cinci minute de pișatul original. Din jeep-uri răzbate aere de bășini stătute, trase de idioți în cinstea războiului învingător cu bunul simț. Totul în dăngănit furat de clopote
RADIOGRAFIA ZILEI-NAŢIUNE FĂRĂ RAŢIUNE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368291_a_369620]
-
erau destul de simple. - Dar încăpem toți în cort? Cum o să dormim? întrebă Iulian. - Noaptea se face foarte frig pe insulă, spuse femeia. Dormim unul într-altul, îmbrăcați, pe saltele. Pe Andrei îl punem la mijloc, să-l protejăm. Deasupra punem pufoaicele de fâș. Am și geaca mea de piele să ne acoperim. Era dimineața și radioul emitea știrile zilei: „O tânără și-a găsit sfârșitul în Dunăre într-un accident nautic neprevăzut.” Iulian luă jurnalul și-l citi, ca de obicei
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
trei ore la rând, de adoarme, după aceea, Silviu ca un bebeluș, pe dormeza lui, în camera ei. Cum adoarme el, ea îi ia din buzunar două, trei sute de mii, că e econoamă, și fuge la cârciuma din centru, „La pufoaica ruptă” și se chefuiește cu cine vrea ea. După vreo trei ore, se-ntoarce Adriana acasă, afumată binișor, îl trezește pe Silviu și-l mai muncește vreo oră, de se culcă după asta, mai obosit decât după o zi întreagă
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
cartierul nostru. Cam blocul și birtul! Am găsit prin uscătorie o șubă veche de miner de vreo 35 ani. Niște cizme de cauciuc de la un vecin care le avea pentru partidele de pescuit. La altul am găsit niște pantaloni de pufoaică cam rupți și o căciulă destul de veche cu care îmi acopeream fruntea și urechile. Am găsit și o creangă care mi-am făcut-o drept baston. Cum eram ne bărbierit, am plecat după ce s-a înserat bine, să găsesc un
DEGHIZAT, CĂUTÂND UN LOCAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361644_a_362973]
-
ți venea să participi la ritualul preotului la “Isaia dănțuiește”. Altă fericire pe gerul acela cumplit : masa caldă la un restaurant local. Ne-am mai venit în fire. La plecare am admirat cum niște băieți ruși, blajini, răbdători, îmbrăcați în pufoaice groase și pâslari în picioare, stăteau pe lacul înghețat, pescuind la copcă... Din nou omologare de sistem, de data asta la Erevan. Erevan? Oraș frumos. În zonă de munte. Apa bună, ca de munte. În piață - negustori armeni, la ei
CĂLĂTORIILE ÎN URSS CA SPECIALIST ÎN INFORMATICĂ LA ŞEDINŢELE SUMEC de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370783_a_372112]
-
absolută” pe când o jumate milion de protestanți reprezintă sub 1% din populație? Pentru un car de oale este suficientă o singură măciucă. Un tren de minieri a supus milioane de bucureșteni acum câțiva ani. Laboratoarele PSD pregătesc câteva sute de pufoaice roșii cu măciuci pentru milionul de protestanți pașnici. Nu-i prima dată. Dar mai poate fi admisibil? Cred că nu. Atunci ce-i oare de făcut? Rog „guvernul CONSTITUȚIONAL” să ia măsurile de rigoare. Dar nu împotriva președintelui „mult iubitei
IUBESC ROMÂNIA! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354157_a_355486]
-
o depune în Monumentul Rezistenței. Protestul lor devine tuturor vizibil și are efectul unei adevărate revoluții de catifea, foarte eficientă în țările lipsite de înjurături. Ce folos că îți faci nervi înjurând de mama focului și agiți bâte îmbrăcat în pufoaice roșii. Simbolic depui o floare de piatră la monumentul celui dorit în lumea de apoi. Poate și orașele mai mici să creeze câte un monument al rezistenței pe un teren avizat în acest scop cu străjuire de onoare pe durata
MONUMENTUL REZISTENŢEI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354221_a_355550]
-
preajmă ne răsunaseră primele împușcături. Ușa de la intrare se deschisese brusc și un val de aer rece, însoțit de fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
o fi ? Habar n-am ! Dar dacă fac un efort de memorie, pot spune pe unde l-am văzut, de-a lungul timpului. Aici, la cafeneaua de la demisolul aflat la intrarea de la Parcul Copiilor, cu siguranță...Cu cămașă scurtă...cu pufoaică...la costum...tuns scurt...ori cu părul răvășit...ras proaspăt, ori neîngrijit, dezordonat...ori la patru ace. Au trecut anii...și noi ne coacem în găoacea noastră...până vom cloci ! Măcar de-am scoate și pui ! Chiar ! De multe ori
VORBE DE MULT NEROSTITE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358795_a_360124]
-
multe praguri de stâncă. O pasăre de noapte îl făcuse să tresară, fâlfâind moale din aripi deasupra, la mică înălțime. Se așezase într-o margine, pe un buștean prăvălit cine știe de când, năpădit de ierburi, și așteptase. Își scosese de sub pufoaică pușca veche, punându-și-o liniștit pe genunchi. Nici două ore, hm, nu e mult, murmurase consultându-și ceasul, pentru un om în starea lui ... Suferise un infarct. Nu mult după prima înfățișare la proces. Petrecuse o zi și o
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
mai pui. Nici măcar s-o urci pe nebuna de soră-ta pe drumul ăsta în sus, și își ridicase ochii holbați spre dealul cimitirului. Deși nu se așezase de multă vreme pe bușteanul vechi, simțise frigul dimineții pătrunzându-l prin pufoaica veche. Cămașa dedesubt îi era leoarcă de transpirație. Curând, frisoane începuseră să-l ia în răstimpuri. I se părea că așteaptă de o veșnicie. Peste coroanele copacilor dinspre răsărit începuse să mijească firav o geană de lumină. Nu uitase că
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și pe sub pufoaică își simțea cămașa, rece ca gheața până atunci, încălzindu-i-se brusc. Nu-și putea stinge lanterna, Berni îl privea fără să clipească și fața lui se destindea încetul cu încetul, redevenind senină, așa cum i-o cunoscuse în tinerețe. Vezi
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Fac de-o săptămană-ntreagă sex în grup cu mademoiselle. Englezoii înc-așteptă, poate pică tam-nesam Cineva să-i introducă, s-o cunoască pe madam. Rușii-ncearcă în echipă să o schimbe pe rusoaică Pe vreun kilogram de votcă chiar făcută din pufoaică. Nemții s-au uitat la valuri, pe-urmă la nemțoaica lor Și-au plecat în largul zării înotând cu mare zor. Beduinii, vai de dânșii, cum nu au prea multe-n bilă Negociază arăboaica, cum s-o schimbe pe-o
POEZIE SATIRICĂ de SORIN OLARIU în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359429_a_360758]
-
aflu care erau ordinele extraordinare date de către comandantul suprem al apărării că, peste trei zile, ni s-a luat echipamentul de gală cu care ne mândrisem când bătusem pas de front în Piața Roșie a Kremlinului, și am primit călduroasa pufoaică, apoi eram dus pe tarla la cules porumbi în comuna Puchenii Mari de lângă Ploiești, unde am continuat să mă antrenez prin ploaie și vânt, să lupt cu întreaga mea capacitate pentru întronarea păcii și apărarea bunurilor dragului meu popor. Ce-
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
s-au acomodat niciodată cu România liberă și capitalistă, în aparență. În iarna Revoluției aveam aproape 6 ani, iar mama a fost întotdeauna recunoscătoare că eram la grădiniță, și nu la facultate. Văd ca prin vis cum mă ascund în pufoaica de lucru a mamei și trec pe lângă grupuri de oameni care se grăbeau către capătul străzii, unde locuiam cu familia mea, curios să aflu ce se întâmplă. Acolo se auzeau voci puternice de bărbați și femei, îmbrăcați cu pufoaice groase
Eu știam că portocalele cresc doar iarna. M-a sunat aseară mama: „Sper că e ultimul Crăciun pe care-l mai petrec departe de voi...” () [Corola-blog/BlogPost/338734_a_340063]