914 matches
-
pe colega mea. Ne-a invitat la el în birou. Am zis că venim doar dacă ne dă interviu. A răspuns că ne dă interviu doar dacă bem cu el palincă. A doua zi, la ora stabilită, eram în anticameră. Puhoi de lume, iar noi așteptam. După un sfert de ceas, m-am ridicat și am plecat. L-a anunțat șefa de cabinet și a ieșit în fugă după mine. S-a scuzat. Am intrat și am început interviul. Pe măsură ce vorbea
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
apă, jumătate pe malul lutos. Simona o privi un timp, apoi gândul o duse către ideea că și viața ei poate fi asemuită cu această salcie, care dezrădăcinată de toate ale ei va fi dusă în neștire, când vor porni puhoaiele de toamnă. Salcia îi răscoli întreaga ființă. Își dădu seama că viața ei este searbădă, că nimic nu merită a dori să aștepte chemări spre zile senine. Apoi, cu fiecare filă ruptă din calendar, se gândea: ,,Mai bine aș muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mare profesionalism, iar victimele nu au fost decât rezultatele muncii desăvârșite a celor dintâi. Silvia mă trage de mână ca pe un copil, în stațiile de metrou și de autobuz, pentru a se asigura că nu mă va pierde în puhoiul de oameni, sărim de pe un peron pe altul, fugim după autobuze care au plecat din stație exact ca la Prundul Bârgăului. La început am fost furioasă, voiam să protestez, dar mi-am dat repede seama că ar fi o pierdere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă joc în fața statuii ca să îmi ascund disperarea, o păpușă cu fața văruită, fără expresie, dar poate și ea e un fel de cerșetoare în marele oraș australian, aici în mijlocul bogăției, tânăra stă nemișcată lângă un stâlp de beton, înfruntă puhoiul de oameni care trec pe lângă ea fără să o bage în seamă, unii îi aruncă bănuți în cutia de carton de la poalele piedestalului, mă strâmb din nou la copila văruită, îi fac semn să coboare, vreau să o determin să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții, s-a format în amonte cu 500 metri, în mod natural, un nou loc de baie, datorită căderii de-a curmezișul apei a unui copac în timpul unui puhoi. Apa învolburată, oprită în parte de copacul răsturnat, a săpat în malul grădinii lui Șutu, rezultând o scăldătoare în formă circulară pe care noi am botezat-o „La ciubăraș”. Adâncimea nu era prea mare, vreo doi metri, iar noi toți
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
labil, umblau delirînd pe străzi, sau se cățărau În balcoanele unor instituții publice, pretinzînd că vor să adreseze anumite mesaje Întregii omeniri. Uzinele și-au Încetat și ele brusc lucrul, iar cîteva ore mai tîrziu, mînate de un instinct tulbure, puhoaie de lucrători au invadat străzile, apoi s-au reunit pe principalele artere de circulație și au pornit spre centrul capitalei. Inițial, fără nici un scop precis... Icnind și mișcîndu-se cîte puțin, Pablo reuși să se Întoarcă de pe o parte pe cealaltă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o să se ivească, pa și pusi, v-am salutat. — îmi vine să mă prăpădesc de rîs cînd mă gîndesc că ne făceam probleme cum o să încapă atîta mulțime în piață, spune Roja. — Numărul nu a contat, e de părere Părințelul, puhoaiele dezorganizate n-au adus niciodată nimic bun. — Lucrurile astea se întîmplă mereu pe dos, adaugă Roja. Depinde din ce unghi privești acțiunea, face Curistul pe deșteptul, din partea mea, fiecare se alege întotdeauna doar cu ce merită. — Cei care răspundeau de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
viitor, construit și gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
gândit Într-o familie În care banii, chiar dacă nu curgeau În valuri, nu erau o problemă,, Locul În care cerșește Antoniu, este gura de metrou, a stației Obor, stație extrem de animată, din care ies și intră zilnic puhoaie de oameni. Puhoaie mohorâte, triste, Încruntate, și arțăgoase. Rareori, privind cu atenție, vei descoperi un chip luminos sau un zâmbet autentic. Astăzi, intrarea metroului e destul de pustie; a doua zi de Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
suna, dar degeaba. Pielea de pe gâtul lui dom’ sergent atârnă într-un asemenea hal, încât, dacă-l apuci de ea, când îi dai drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o perioadă de liniște, natura se dezlănțuie brusc. Cerul se ciocnește cu Pământul, apoi se formează o breșă uriașă pe cer. O bucată de cer se prăbușește, iar pământul se despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
despică. Din crăpături țâșnesc vâlvătăi puternice care ard pădurile, iar puhoaie de apă înghit lanțurile muntoase. Diavolii și animalele sălbatice făceau ravagii, iar omenirea trăia nenorociri cumplite. Nemaiputând răbda, oamenii îi cer lui Nüwa să ucidă demonii și să potolească puhoaiele, apoi să realizeze o lucrare grandioasă, aceea de a reconstrui Cerul și Pământul. Nüwa culege mai întâi trestie și paie și le pune în crăpătura cerului, peste care stivuiește apoi pietre de culoarea cleștarului. Și pentru că pietrele de culoarea cerului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
încetul, iar lichidul a tot curs în crăpătura cerului, până la repararea completă a acestuia. Însă cerul era tot înclinat, iar soarele și luna alunecau în acea direcție. În partea sud-estică a pământului se afla o groapă adâncă, unde au curs puhoaiele de apă, formându-se astfel oceanul. În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ și din mare curgea, aici, dar nivelul se menținea la aceeași înălțime, nici nu creștea, nici nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la curțile imperiale nu se dădeau lupte pentru putere și interese. La fel ca oamenii de rând, și împărații duceau o viață modestă și liniștită. Cum au îmblânzit apa Gun și Yu Într-o perioadă destul de lungă, în China antică, puhoaiele făceau ravagii.Terenurile agricole erau inundate, oamenii amenințați de foamete, frig și de atacul animalelor sălbatice. Îngrijorat de această situație, împăratul Yao a convocat toți liderii de triburi, pentru a le cere părerea. După discuții, împăratul decise să-l trimită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
convocat toți liderii de triburi, pentru a le cere părerea. După discuții, împăratul decise să-l trimită pe Gun să îmblânzească apa. După ce a primit ordinul, Gun a început să se gândească la o metodă prin care să lupte împotriva puhoaielor care ieșeau din matcă. În cele din urmă, își aminti de o zicală: "Generalul contra soldaților și pământul contra apei". Dacă va construi un dig de jur-împrejurul satului, apa va putea fi oprită. Dar de unde să facă rost de atâta pământ
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
i-a mulțumit broaștei țestoase și s-a îndreptat spre vest, ca să facă rost de comoară. După multe dificultăți întâlnite în cale, ajunse la munții Kunlun, unde se întâlni cu împăratul ceresc și căruia îi ceru comoara Xirang pentru îmblânzirea puhoaielor. Împăratul, însă, îi refuză cererea. Cu gândul la poporul care trăia în amărăciune și profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea văzând cu ochii, în înălțime. Astfel, apa a fost oprită să mai iasă din matca fluviului. Scăpați de puhoaie, oamenii au cântat și dansat de bucurie și au început să lucreze pământul. Aflând că Xirang a fost furată de Gun, împăratul ceresc trimise soldații și generalii din cer, pe pământ, ca să recupereze comoara. Astfel, viiturile ieșiră din nou din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îi încredință sarcina de îmblânzire a apei lui Yu, fiul lui Gun. Împăratul ceresc îi oferi comoara Xirang lui Yu. La început, el a adoptat aceeași metodă ca tatăl lui în construirea digului pentru oprirea apei. Dar a văzut că puhoaiele îngrădite au o forță și mai mare și a dărâmat repede digurile înălțate. Din practică, el capătă experiență: "Îndiguirea sau drenarea trebuie făcute după caz. Nu ajunge doar cu îndiguirea". Astfel, Yu rugă o broască țestoasă să tragă comoara Xirang
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
căsătorie, Yu a plecat să se lupte cu apa. Timp de 13 ani cât a lucrat pe șantier, el a trecut de trei ori prin fața casei sale, dar n-a intrat niciodată. În cele din urmă, Yu reuși să îmblânzească puhoaiele. Fiecare fluviu își are propria albie și toate cursurile de apă se îndreaptă spre est și se revarsă în mare. De atunci, oamenii, scăpați de furia apelor, au început să trăiască o viață fericită. Ca să-și exprime recunoștința, poporul l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pe Xu Xian la Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare și, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan, prin puterile lor magice. Ele au provocat puhoaie mari care au asediat templul. Fahai le-a întâmpinat și el cu forțe magice. Dar pentru că era pe punctul să nască, Bai Suzhen n-a putut să-l înfrunte și s-a retras, urmată de Xiao Qing. Când au ajuns
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fără suport popular. Dacă se va întâmpla asta și în România, nu cred să se umple străzile cu demonstranți. Instinctul comunitar, conștiința social-politică a populației românești bat spre zero. Românii se vor mulțumi să privească fiecare la telejurnale încă un puhoi de imagini atroce, pe care, potrivit rating-urilor, le preferă oricum, vor citi cancanuri despre cei morți, în ziarele de scandal, vor asculta părerile lui Gigi Becali și Mitică Dragomir despre fenomen și își vor spune „fie la ei acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
dacă te mai prind că îți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala, te bag în pușcărie! urlă în urma japonezului. Mă auzi? Te bag în pușcărie!!! În acel moment se produse pana de curent. * * * Pe aeroportul Otopeni se adunase un puhoi de lume, de parcă naționala de fotbal s-ar fi întors triumfătoare din Macedonia sau chiar Islanda. De fapt, oamenii veniseră să-l petreacă pe Takamura, care decisese, în urma eșecului înregistrat în fața lui Vișină, să se întoarcă pe meleagurile lui natale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deschise cartea la pagina 231 și continuă să citească. Valul se sparse la treizeci și șase de centimetri de picioarele lui Aurel. Forța, suflul spargerii îl ridică pe acesta în aer, la fix un metru și șapte centimetri deasupra solului. Puhoiul de apă de sub Aurel îl ridică, cu tot cu prosop, din ce în ce mai sus și din ce în ce mai sus și mai sus, împingându-l totodată înspre faleza din care apa mușca cu furie, în cele din urmă așezându-l ușor sus, pe faleză, chiar lângă roțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șaptezeci și cinci când, În sfârșit, la insistențele noastre, va accepta să se ducă la Rovinj cu mama, fiind găzduiți de niște prieteni. S‑a Întors mai devreme, nemulțumit de climă, nemulțumit de serviciile pensiunii, nemulțumit de programul de la televizor, nemulțumit din cauza puhoiului de lume, din cauza mării poluate, a meduzelor, a speculei și În general a „jafului“. Despre mare, În afară că era murdară („un closet turistic comun“) și că erau meduze („le atrage Împuțiciunea omului ca pe păduchi“) n‑a spus nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
urgență, nu reușeau să le facă față. Victor îi strigă din cadrul ușii și, fără să priceapă ce le spune, îl urmară pe hol. Întreg căminul fusese cuprins de haos. Sub presiunea aglomerației de la parter, geamurile și ușile cedară și întregul puhoi dădu năvală afară. Luați de val, Luana și Ștefan se treziră împinși în stradă. El o scăpă din mână. Mică, înconjurată de gloata uriașă de băieți, Luana dispăruse. O strigă cu disperare. Ghidată de glasul lui, fata își făcu loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]