554 matches
-
proverbe ne Îndeamnă: „Fă bine și lasă lumea să vorbească”; „La calomnii se răspunde cel mai bine tăcând”; „Cine ascultă gura lumii Își lasă repede nevasta”; „Mai ușor e să oprești vântul, decât gura satului”; „Lasă lumea să vorbească, numai puica să-mi trăiască”; Pentru o vorbă de nimică, joacă baba de se strică”; „Toate se fac și se desfac prin gura satului”.) Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură. (Când firea ursuză Își spune cuvântul, suferă Însăși politețea elementară a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din vremea arhaico-mitică, în care un leneș „Dănilaș cel poznaș” (un antierou aproape) alungă spre Bosfor leul care ucidea turmele bătrânei Vineri, apoi, vrând să se însoare cu „fata de apă”, zâna Dunării, dispare înghițit de valuri, iar Pentr-o puică de hangiu relatează, într-un limbaj plin de regionalisme, povestea unei trădări și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Saeculum I. O., 2002, p. 162. Vezi la I. D. Condrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, studiu introductiv de Lucia Berdan, Iași, Editura Polirom, 1996, indicele (p. 458): armăsar ~, câine ~. ficat ~, găină ~, noatin ~, ochi negri ~, pisică neagră ~, puică neagră ~, semn ~. 126. Émile Lotbé, loc. cit. Vezi și Dicționar enciclopedic ilustrat, București, Editura Cartier, 1999, p. 628. Culoarea de doliu a voievozilor era roșul. 127. Ivan Evseev, Enciclopedia ..., p. 310. Contribuțiile sunt numeroase. Citez (după Thomas Lüttenberg, La Veuve
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ar putea ca această intuiție să nu fie fără legătură cu realizarea, în 1925, a filmului Legenda celor două cruci, pe un scenariu propriu, pornind de la povestirea O întâmplare veche (de altfel, V. a figurat în distribuție alături de Alexandru Giugaru, Puica Periețeanu ș.a.). Înzestrarea nativă și nevoia permanentă de a se exprima literar l-au îndreptat efemer și spre teatru, în 1911 încheind în prima formă „piesa socială” Lupii (publicată în 1915), remarcată de Victor Anestin pentru „pasajele cu privire la adevărata psihologie
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
str. Mihai Vodă 15; str. Episcop Ghesarie 24, Într. Urali 5918. Praporgescu Maria, 9 apartamente, București str. G-ral Praporgescu 17 5919. Păsat G. Gheorghe, 1 apartament, Vasile Roaita- Constantă 5920. Pedencov Nuți, 10 apartamente, București str. Aurel Vlaicu 138 5921. Puica Gh. Ioan, 10 apartamente, București calea Văcărești 184 str. Viorele 3-5; 5922. Popovici Ion, 8 apartamente, București, str. Știrbei Vodă 71, Bacău Cristoveanu 12 5923. Peturca I. Ion, 8 apartamente, București, str. Acvila 1, 3, calea 13 Septembrie 57 5924
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Salciei 6 135. Constantinescu Alex., str. Ștefan cel Mare 13 136. Negoiță Nicolae, str. Ștefan cel Mare 25 137. Hodoran Ion, str. Ștefan cel Mare 34 138. Petrescu Constantă, str. Topraizari 18 139. Aglaita Aurica, str. Vasile Roaita 18 140. Puica Rata, str. Vătășelului 4 141. Fratila Ion, str. Vidra 17 142. Suceleanta Elenă, str. Vidra 37 143. Iliescu Emilia, str. Vasile Ghergbel 59 144. Marin Florea, str. Anton Pan Buc. Noi 44 145. Buzdughina E., str. Agapiei 10 146. Ecaterina
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
pe Tudor Arghezi în revista care-l găzduia pe vremuri cu respect și generozitate, în Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe „mărunțișurile vieții”: Zi de zi îmi faci cadou, Puică galbenă, un ou, Și nici n-ai avut habar Că-mi lași zilnic în cuibar Parcă lunecat din cer, Dintr-o stea, un giuvaer. În uimirea mea adâncă, Uit că oul se mănâncă Și mă uit, mărire ție! Ca la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
coșul nici cu litra? Precupeți de har și nimb? Marfa asta nu-i pe schimb. Prin petala de opal Se strevede un cristal Și-ntr-un sâmbure de ceață. Strânsă-n tainele de viață. Încolțește veșnicia. Asta ți-e bijuteria. Puică, ouăle matale Nu le capeți pe parale. Că sunt lucruri geniale (...) Dar, cu sau fără semne ori semnale, cu sau fără debuturi promițătoare, poezia ideologică, realist-socialistă își va continua încă o bună bucată de vreme curba ascendentă. Și, pentru că de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
om, și temperată puțin din cauză că, la urmă, nu mai stăteam vacanțele întregi la moșie, în vecinătatea ei. Când, după o lipsă de șapte ani, am petrecut iarăși două veri la țară, n-am mai găsit pe Deluța, Coca, Cucoana mică, Puica, Rățușca, Copalaia (așa pronunța ea cuvântul "portocală") - cum îi ziceau unii și alții -, ci o domnișoară de cincisprezece ani, o fată înaltă, subțire, prea înaltă pentru vârsta ei, prea subțire pentru înălțimea ei, cu o coadă groasă de aur pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
am avut!“. Îl înțelegeam, dar îl rugam să-l înțeleagă și pe Bumbu. Se simțea bine și nu se dădea dus. În cele din urmă am prins un moment mai confesiv al profesorului și i-am spus că a telefonat Puica și a întrebat dacă și-a luat pastilele. Atunci Bumbu a tresărit: „Așa-i, puiule, la ora asta trebuie să fiu acasă. Iau pilulele și mă bag la pat. Și somnicu’ vine cât ai zice aia“. Chelnerul ne-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ordin să aibă grijă de mine. Că și io... Ți-am zis cum a fost chestia cu Berlinul?“ Părea că își mai revenise. „Zău“, am dat să-l înduplec, „hai să găsim buletinul cu adresa la care v-așteaptă coana Puica și plecați acasă“. A ridicat din umeri. A cerut doar să-i aprind o țigară. Nu mai aveam. Cumpărase de la bodegă un cartuș de beteuri, dar le avea în diplomat. L-am întrebat dacă pot scoate un pachet de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
au închis să mă țină doar să mă gândesc bine când deschid gura. Așa spuneau tovarășii. Nu mă băteau, dar zicea să mă gândesc. Noroc că aveam relații și acolo. Adjunct era un fost client. De bază. Lucra cu trei puici deodată. Nici p-ăsta nu e bine să-l știi. E în pensie, dar tot mai are ghiare lungi.“ Îmi plăcea de ea pentru că încerca să-mi deschidă ochii asupra unei lumi despre care habar n-aveam. Se întâmpla uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spus că are necazuri. Nu te da prea tare la ea. Să nu iasă cu nasoale. Vine și bărba-su! Nu i-am răspuns. Eram convins că mă gelozea din cine știe ce tâmpenie de-asta de bărbătuș îngrijorat că-i ademenește altul puica. Și ea poate țopăi și pe lângă acela. Voi ridica doar paharul. Îl voi îndrepta spre ea. Zâmbește răsturnată între pernele acelea care parcă o ascund, îngropând-o în promisiuni de cine știe ce voluptăți. Ne vom privi o vreme în ochi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
avea profesor pe cunoscutul autor de manuale didactice Gh. Adamescu; iar Predescu, pe tânărul și valorosul critic literar Pompiliu Constantinescu. Numai ce-i auzeai pe cei doi ciraci ai lor: ― Mă, fac ăștia niște ore! Și-aci își strângeau degetele puică și le sărutau în vârf, spunînd: "Mmm!" Și-ntr-o zi, pe la prânz, când cei doi colegi porneau la școală, că aveau ore după-amiază, l-am întrebat pe Predescu: ― La ce oră aveți Româna, Fănică? ― Ultima oră... la 5. ― Să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lor, despre planurile de viitor. Aproape de ora sosirii autobuzului spre Murgeni, s-au pregătit de plecare. Copiii n-ar mai fi vrut să-și întrerupă jocul. Teofana cu găinușa în brațe voia s-o ia la ea, la Murgeni. Lasă puica jos, îi spune Paulina. — Nu! O iau cu mine. — N-ai destule găini acasă? și puici? Nu-s ca asta. Dar ce-are asta? — Mă joc cu ea. — Las-o s-o ia, Paulino, că am destule puici. — Cum să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Copiii n-ar mai fi vrut să-și întrerupă jocul. Teofana cu găinușa în brațe voia s-o ia la ea, la Murgeni. Lasă puica jos, îi spune Paulina. — Nu! O iau cu mine. — N-ai destule găini acasă? și puici? Nu-s ca asta. Dar ce-are asta? — Mă joc cu ea. — Las-o s-o ia, Paulino, că am destule puici. — Cum să-ți ia găina din bătătură, fată? — O iau, o iau! Hăă! hăă! Hăă! o strângea Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Murgeni. Lasă puica jos, îi spune Paulina. — Nu! O iau cu mine. — N-ai destule găini acasă? și puici? Nu-s ca asta. Dar ce-are asta? — Mă joc cu ea. — Las-o s-o ia, Paulino, că am destule puici. — Cum să-ți ia găina din bătătură, fată? — O iau, o iau! Hăă! hăă! Hăă! o strângea Teofana plângând. — Las-o jos! Fir-ai tu de fată, îi arde câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-o jos! Fir-ai tu de fată, îi arde câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana. — Ia-o, că tușa ți-o dă, îi șterge Agripina lacrimile. Teofana suspină oarecum mulțumită că poate pleca acasă cu puica. Când vii pe la mine, îți dau eu altă puică în loc. — Nu-mi trebuie. Nu vezi că-i curtea plină de ele. Nu știu cum ești și tu, Paulino. Bătuși fata degeaba. După stingerea incidentului și-au luat rămas bun și-au plecat
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
câteva palme Paulina. — Hăă! hăă! hăă! plânge și mai tare Teofana. — Ia-o, că tușa ți-o dă, îi șterge Agripina lacrimile. Teofana suspină oarecum mulțumită că poate pleca acasă cu puica. Când vii pe la mine, îți dau eu altă puică în loc. — Nu-mi trebuie. Nu vezi că-i curtea plină de ele. Nu știu cum ești și tu, Paulino. Bătuși fata degeaba. După stingerea incidentului și-au luat rămas bun și-au plecat. În autobuz, Vasile a întrebat-o pe fetiță: — Mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acasă de pe unde hoinăreau toată ziua, fiindcă începea să se însereze. Mai trecu un răstimp până ce se putu așeza pe pragul casei, cu blidul mare în poală, strigând cum făcea în fiecare seară: ― Păsărelele mamii, păsărele, păsări, păsă... Găinile și puicile veniră din toate părțile ca niște copii ascultători; se îmbulzeau și se ciocăneau la picioarele ei. Le numără. Lipseau două bătrâne și cocoșul. Deșertă blidul, goni câinii să nu mănânce porția galițelor și porni spre uliță, chemând mai prelung: ― Păsărelele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
află că tatăl ei o să distribuie niște filme argentiniene!... că o să inaugureze o sală de cinematograf cu filmele astea!... că o să aducă două artiste cu renume pentru premieră!... că o să dea un banchet În cinstea lor!... cocteiluri! sigur! scîrbosul! — Domnișoară Puica... Scîrbosul ăsta Încă nu are o actriță de film pe lista cuceririlor lui L. Și cîți bani Îi poate aduce afacerea asta! Aveai motive să dispari, scîrbosule!... Nu voiai să te vadă cu verișoara mea!... Și eu cu atît mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
IDR-ul era un fleac. Asistenta medicală a intrat în clasă și ne-a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a luat la rând, începând din prima bancă. Eu, deși cel mai mărunțel dintre băieți, stăteam în ultima bancă, lângă un repetent de două ori cât mine, Puică Ion, pe care, chipurile, trebuia să-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-l aduc pe calea cea bună. Puică ăsta era un tembel ce nu s-a văzut. La o lecție de citire cu fai moasa bătrânică ce alunecă iarna pe-o pojghiță de gheață și copiii o ajută să se ridice, Puică citise „...și bă-trâ-nica a-lu-ne-că pe o ploșniță...“ Era dezastru. El a văzut primul IDR-ul meu, la vreo două zile după ce ni-l făcuseră. Cu al lui mi l-am comparat și eu și m-a apucat frica. La el
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și m-a apucat frica. La el, abia se cunoștea puțină roșeață în jurul înțepăturii. La mine era ditamai pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]