188 matches
-
unor inoportune momente de luciditate. Ale cât-pe-ce-cumpărătorilor.Mi-ar fi plăcut să privești toate umbrelele agățate câteva etaje mai jos de cer și să simți cum puțină frumusețe poate aranja cumva toate bucățile dislocate din suflet.Să mă surprinzi cu pulovărul tău cel negru, să clatini deznădăjduita din cap, eu să iți promit că e ultima dată, tu să-mi promiți o vară nonagenara.... ÎI. SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT, de Carmen Lăiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
ceapă atîrnate pe grinzi la uscat, borcanele pîntecoase cu dulceață dormitează cuminți pe rafturi, gogonele s-au acrit, gospodarii se pregătesc de iarnă; deja noaptea cade roua, iarba e udă, uneori e chiar frig și trebuie să-ți pui un pulovăr; bine, cel puțin, că aici nopțile nu sînt ca cele de la București ... ani de zile, în luna august, a trebuit să plec din acel ocean de asfalt, din care dogoarea izvora cu răutate la căderea serii, făcînd parcă aerul mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
am zis că mama merită. Și l-am luat. Cred că nu l-a folosit nici acuma. Dar s-a bucurat. Am mai luat un blitz de aparat Zenit. Foto. Aparatul era prohibitiv. Foarte scump. Pentru asta, mi-am vândut pulovărul; de pe mine. În fața hotelului. Îl priveau cu jind, de atâta timp, câțiva ruși. Așa că am obținut un preț bun. Din el, și din ce mai aveam, mi-am luat și o șapcă de caracul, pe care o am și acum
Liviu Florian Jianu: Scrisoare către Putin. Epistolă de colecție () [Corola-blog/BlogPost/339267_a_340596]
-
când în când mai turna câte un pic de lapte pe cârpă până când micul animal se sătură, se făcu covrig și adormi. În somn, tremura parcă de frig și din când în când mieuna subțirel. Femeia îl înveli cu un pulovăr vechi și se culcă și dânsa. A doua zi de dimineață, Babana simți că cineva trage de pătura cu care era acoperită. În singurătatea ei, se sperie, sări din pat, dar inima-i reveni la loc când văzu pisoiașul jucându
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
plâng. Și tu nu vii să mă-mpaci... Dar nu te bucura, că n-am curaj Să-mi duc la cap proiectul asasin Deși așa, puțin câte puțin Puteam să încropesc un ce, colaj Pisica toarce și tu tricotezi Un pulovăr, poate chiar mănuși Că vine iarna-acuși, acuși Și ne umple viața de zăpezi Iubito, ce frumoasă pălărie Anul trecut parcă era vertnil Cum schimbă femininele tiptil Nuanțele la câte-o colivie! Referință Bibliografică: Ce fai maci? / Ion Untaru : Confluențe Literare
CE FAI MACI? de ION UNTARU în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342544_a_343873]
-
deschise cu un scârțâit scurt, izbindu-se cu putere de perete. O mogâldeață de băiețel cu ochii mari și verzi, ascunși sub gene lungi și stufoase de culoare roșcată, la fel ca sprâncenele, o zbughi afară. Era îmbrăcat într-un pulovăr vechi și scămoșat de atâta purtat și o pereche de pantaloni pe măsură. Să fi avut vreo zece ani, deși după privirea vioaie și șmecheră, îi dădeai mai mult, iar după trupul pipernicit, mai puțin. - Unde fugi, mă Ionică? Vino
O IARNĂ DE COȘMAR de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381197_a_382526]
-
te apropiai de el, degaja un miros de after shave cu miros suav, ca un parfum de damă, nu bărbătesc. Avea trăsăturile fine, manichiura făcută, iar ca ținută un pantalon de stofă pe nuanța de gri, bine călcat, ca și pulovărul tip vestă și cămașa cu irizări de culoare ce se asorta cu pantalonul. Purta pantofi eleganți din piele, de culoare neagră. Avea ochii închiși iar sprincenele îi erau arcuite. Un nas subțire trăda finețea acestui bărbat. Din ce auzise Ana
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
iar la un moment dat mă întreabă pe unde a ieșit curentul. Habar nu aveam că trebuia să și iasă după ce a intrat în corpul meu. Când m-am dezbrăcat de hainele de pe mine, pentru consult, atât geaca de blugi, pulovărul și maieul erau topite în zona de contact cu bățul și umărul, iar în carnea umărului stâng aveam o gaură cât o monedă de 50 de bani, adâncă de vreun centimetru ce mirosea a carne arsă. M-au pus imediat
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
Minune mare! Doi iezișori ca din pluș, puțin vărgați și pătați din loc în loc cu petale de măr văratec, parcă, erau bot în bot, se ligeau unul pe altul și aveau piciorușele împreunate, ca de îmbrățișare. I-am învelit în pulovăr și i-am dus lângă căprioară în poieniță. Cred că le-au mirosit laptele matern, că încercau să iasă din înveliș. Cu părere de rău, am luat-o de lângă ei și am târât-o de picioarele din urmă până la un
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
am surpat pământ peste ea. Vântul din frunze de arbori intonează marșul funebru. - Rămâi în Împărăția Naturii, veșnic să fii mângâiată și să ai deplină liniște, că odraslele tale au ajuns pe mâini bune, i-am zis. Urc piscul, leg pulovărul cu cureaua, îl iau în brațe ca pe un prunc înfășat și apuc alt drum către casă. Ce bucurie pe nepoțele, când or vedea ce le aduce tataie! Sunt sigur că de azi o vor ajuta pe mamaia să mulgă
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
acaparează această noapte din care nu va mai putea ieși niciodată, pentru a se bucura fericită la fiecare răsărit de soare. -Oare de ce venise la Maur? Ce voia să-i arate? Simți cum cu gesturi moi, vrea să-i scoată pulovărul și o tot săruta împiedicând-o să vorbească. Nici cu sutienul nu se descurcă mai bine. Era de import și avea un sistem de încheiere deosebit de cele obișnuite. Aproape că-i venea să râdă simțind enervarea lui Maur pe încheietoare
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
distant cum nu-l mai văzuse Oana niciodată. -M-aș fi putut dezbrăca și singură, dacă vroiam asta. Pentru asta m-ai invitat la tine? Ce-a fost în capul tău, Maur?. Perplexitatea lui îi fu de folos, îsi ridică grăbită pulovărul de pe jos, se îmbrăcă și ieși fără un cuvînt. Pe scara întunecată se opri să-și șteargă lacrimile. De cum păși afară, își simți din nou spiritul liber, o fericire nostalgică îi topea sufletul. Se putea bucura în continuare de lumină
NE-NTINATA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348272_a_349601]
-
de cine este ocupată cușeta. Trenul se oprește însoțit de același șuierat de la pornire și la fel de brusc, mă dezechilibrez, dar două brațe mă așteptă deschise și în loc să îmi izbesc nasul de ușa rece și tare, mă trezesc cu el în pulovărul pufos, mirosind a mosc și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo pentru un loc. Să ne grăbim. Trenul staționează aici șase minute. Îmi
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
mosc și vanilie. - Zău, îmi zice mieros conductorul, vă ajut să duceți bagajele în primul vagon de clasa I... vorbesc cu colegul meu de acolo pentru un loc. Să ne grăbim. Trenul staționează aici șase minute. Îmi retrag nasul din pulovărul pufos și îl privesc de sus cu niște ochi care au luat o culoare neobișnuită, bănuiesc, din cauza mirosului tare. Întind mâna și îi aranjez chipiul care abia mai stă pe creștetul capului. Îmi trec degetele peste obrazul bucălat și înroșit
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
că e liber. - Eu sunt alături, zice vesel conductorul mic și gras. Nu vi se poate întâmpla nimic. Dau din umeri nepăsătoare. Mi-este indiferent dacă locul este ocupat de o femeie grasă, așa cum prevăzuse Elena, sau de bărbatul cu pulovărul ce miroase a mosc și vanilie. Sunt fericită că ajung în patul de sus înainte ca trenul să se pornească brusc însoțit de sunetul acela sinistru. Referință Bibliografică: Trenul / Helene Pflitsch : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
BRĂTESCU - CASA DIAMANT - AGENTUL, de Magdalena Brătescu, publicat în Ediția nr. 1088 din 23 decembrie 2013. (FRAGMENT DIN ROMAN) Se auzi o ciocănitură în ușă. În încăpere pătrunse un bărbat între două vârste, complet ras în cap, îmbrăcat cu un pulovăr vărgat și care răsucea în mâini o bască. Îi întinse mâna și se recomandă: - Mă numesc Stamate. - Dr. Drimer, se prezentă la rândul lui Martin. De ce suferiți? - Ei, ca fiecare, sufăr și eu de una, de alta ... Dar am venit
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
și își vărsa amarul...Poporul a înțeles că religia e opiu, e o ... Citește mai mult (FRAGMENT DIN ROMAN)Se auzi o ciocănitură în ușă. În încăpere pătrunse un bărbat între două vârste, complet ras în cap, îmbrăcat cu un pulovăr vărgat și care răsucea în mâini o bască. Îi întinse mâna și se recomandă:- Mă numesc Stamate.- Dr. Drimer, se prezentă la rândul lui Martin. De ce suferiți?- Ei, ca fiecare, sufăr și eu de una, de alta ... Dar am venit
MAGDALENA BRĂTESCU [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
pentru ruși” dar șio realizare ce întrecea orice închipuire,cuo scenă sexy ce „înfierbânta imaginația spectatorilor”, aflăm programele stației de radioficare cu rubrici precum „Vorbește Moscova”, intrăm în sălile bibliotecii universitare unde îl întâlnim pe post de bibliotecar „într-un pulovăr tricotat de casă, ros pe la mâneci, adus de spate, înconjurat de cărți” pe marele poet și filozof Lucian Blaga traducând „Faust”, înlăturat de la catedra de Filozofie și participăm la un spectacol măreț în sala Teatrului, „Apus de soare” de Barbu
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Jack, zise John din nou, aplecându-se deasupra lui. Jack Își Înfundă capul și mai tare-n pernă. John Îl atinse pe umăr. Jack se ridică-n capul oaselor și ne privi pe toți. Nu se bărbierise și purta un pulovăr vechi. — Of, Doamne! De ce nu mă lăsați să dorm? Îi zice lui John. — Nu te enerva. N-am vrut să te trezesc. — A, nu. Sigur că n-ai vrut. — Pe Morgan și pe Steinfelt Îi cunoști. — Salut, spuse Jack. — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
destul de secretoși, zice Hogan. — Sal, Danny, zice John. — Sal, Danny, face și Morgan și-i strânge mâna. Jack nu spune nimic. Stă acolo pe pat și tace. Ca și cum n-are treabă cu ceilalți. E singur acolo. E Îmbrăcat cu un pulovăr vechi, albastru, cu niște pantaloni și o pereche de ghete de box. E nebărbierit. Steinfelt și Morgan erau genu’ de tipi care se-mbracă bine. Și John era un gagiu destul de aranjat. Între ei, Jack era un irlandez tipic, dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cină urcarăm Înapoi, Jack mai făcu o partidă cu John și-i luă doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr și-o jachetă ca să nu răcească cumva când ieșea, apoi Își puse halatul și echipamentul de ring În valiză. — Ești gata? Întrebă John. Îi sun să ne trimită un taxi. După câteva clipe telefonul sună și ni se spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cazanului, ceilalți stau pe jos și ascultă povestea cuiva, râd, râgâie, comentează. Cum privești de afară, din Întunericul dens, știi că Încă nu riști să fii descoperit. Așezi rucsacul pe jos, lângă pervazul ușii. Îți scoți hanoracul și rămâi cu pulovărul cenușiu de lână amestecată cu PNA. Știi că astfel vei trece mai ușor neobservat și În timp ce-ți Îndeși hanoracul În rucsac Îi aștepți pe cei doi care au plecat cu roaba. Vei intra Împreună cu ei și deja ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Însă se arată suspicioși și tac. De ce vor fi gândit atunci acești ignoranți tăcuți vor depinde multe lucruri din biografia ulterioară a celor doi, tată și fiu. Anton Încă mai poartă pantaloni militari, foștii lui pantaloni de infanterist marin, cămașa, pulovărul de lână groasă și laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci, brațele ei subțiri mă înfiorau pînă îmi auzeam inima în piept. Cînd se oprea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
teoriile lui Sterne despre botezul copiilor înainte de naștere? Vocea iese dintr-un cap pătrat, tuns scurt, destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp bine legat și împachetat într-un pulovăr maron, plus pantaloni gri cu genunchi. Aparențele indică sau un muncitor la salubrizare sau un nebun pedofil. Vorbește continuu și graseiat, ochii lui mari și cenușii mă fixează demențial. Mă simt paralizat. E șarpele Ka, care îmi cântă Trust in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]