338 matches
-
putea să amintim lucrările lui Lyotard, David Bohm sau Feyerabend nu fac altceva decât să dezvolte și mai mult imaginarul pulsional al noii perioade. Urmează o perioadă de cenzură. Când și cum nu putem spune, dar putem preciza că perioada pulsională a imaginarului a ajuns la cea mai amplă dezvoltare cunoscută. Dar chiar dacă putem să urmărim aceste cicluri de imagine și putem anticipa dezvoltarea unei anumite perioade, tot nu putem să anticipăm când și modalitățile prin care se dezvoltă sau cenzurează
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Romanian Academy, 2001. Sîmbotin, Dan, "From Logos to Cogito, Perspective on Human in metaphysical Cartesian Reform", în Teodor Dima, Cornelia Gășpărel, Dan Gabriel Sîmbotin (coord.), Rethinking Politics for the Knowledge Society, Editura Institutul European, 2013. Sîmbotin, Dan, "Metafora și componenta pulsională a imaginarului Renașterii", în Symposion, Tome IV, nr. 1 (7), 2007. Sîmbotin, Dan, " Pregătirea imaginii despre lume pentru științele moderne", în Idei si valori perene în stiintele socio-umane, tome IX, Argonaut, Cluj-Napoca, 2004. Sîmbotin, Dan, "Renașterea între fantastic și rațional
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Gândirea Evului Mediu, vol. II, Editura Minerva, București, 1984, p. 220. 149 Prezentul capitol se fundamentează pe dezvoltarea următoarele articole: "Renașterea între fantastic și rațional", în Symposion, tome 2, nr. 2, 2004, Romanian Academy, Iași, pp. 276-283, "Metafora și componenta pulsională a imaginarului Renașterii", în Symposion Tome IV, nr. 1 (7), 2007, p. 133-139. 150 Anton Dumitriu, Istoria Logicii, vol. II, Editura Tehnică, București, 1995, p. 205. 151 Pasquale Villari, La Storia Di Girolamo Savonarola e di suoi tempi, Editore Felic
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
română Cuvintele și lucrurile, Editura Univers, București 1998, prezintă știința Renașterii a fi dezvoltată în jurul semnelor cu statut și încărcătură de simbol. Astfel în conformitate cu concepțiile noastre dezvoltate în lucrare universul cultural renascentist este prezentat ca un unul dezvoltat în jurul imaginarului pulsional fiind dominat de acesta. Aceeași concepție o regăsim și în cadrul lucrărilor lui Ioan Petru Culianu, care în lucrarea sa Iocari Serio. Știință și artă în gândirea Renașterii, Editura Polirom, Iași 2003, reia concepția lui Foucault și o dezvoltă susținând pulsionalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
prophecy, unde avem de ales între două aspecte: cel în care termenul prediction implică o anticipare rațională a ceea ce urmează să se întâmple, pe baza unei analize a realității deja existente, iar cel de prophecy reprezintă o acțiune de ordin pulsional, fără legătură cu reprezentarea realului, nu poate fi translată în limba română. Am ales să subliniem non misticismul acțiunii chiar cu riscul de a fi privită ca gest rațional, cerebral. 105 Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu (coord.), Dicționar de sociologie, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
fi satisfăcute din cauza interdicțiilor exterioare și, mai ales, a celor interioare. Cele dorite, intenționate, proiectate, imaginate sunt astfel reprimate. Ele nu mai au acces nici la conștiința subiectivă, sunt refulate. Inconștientul conține deci nu doar zona inițială a id-ului pulsional, ci și pe cea a psihismului refulat. În plus, el include o bună parte din supraego. Omul individual - persoana - are o mică zonă de conștiință și libertate și o mare zonă de inconștient. Ego-ul, care ține cumpăna între conștiința individuală
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a „mecanismelor de apărare ale Eului”. Heinz Hartman (1939Ă dezvoltă psihanaliza într-o direcție ce a fost etichetată ca „structurală”, în care eului i se acordă o importanță mai mare. Acesta nu e conceput ca derivând progresiv din id-ul pulsional, inconștient, și din conflictele acestuia, ci ca având ca bază un aparat propriu, înnăscut, constând din abilități perceptive și intelectuale, orientate de la început spre adaptarea la mediu. După părerea autorului, Eul e o instanță activă prin sine, are o autonomie
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
mari nu numai sexualității ci și agresivității omului, atunci trebuie să încercăm să înțelegem mai bine de ce omul încearcă să-și găsească fericirea tocmai în ea. Omul primitiv, de fapt, se simțea mai bine deoarece ignora orice fel de restricție pulsională. Comparativ însă, siguranța sa de a se bucura cât mai mult de această fericire era mai modestă. Omul civilizat a blocat unele posibilități de a fi fericit în schimbul unei siguranțe mai mari”. Această poziție a lui Freud pare însă să
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
de a fi fericit în schimbul unei siguranțe mai mari”. Această poziție a lui Freud pare însă să reducă fericirea la componenta sa expresivă și funcțională pentru care individul poate fi fericit numai în măsura în care poate să-și exprime liber propriile motivații pulsionale. Dimpotrivă, alți autori, se deschid mai mult spre o viziune mai amplă a fericirii. Seligman afirmă că o persoană fericită este o persoană angajată să dea sens lucrurilor pe care le face, chiar dacă este convinsă că acest lucru nu corespunde
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
deci, de capacitatea ei de a integra dinamicele iraționale, prezente în interiorul ei, chiar și când rămâne supusă influenței instanțelor care constituie structura personalității: Es-ul, Eul și Super-eul. Calitatea vieții va fi condiționată de capacitatea de a trece de la tendințele pulsionale la o mai mare adaptare la realitate, fapt ce ar trebui să limiteze angoasa internă și să permită înfruntarea eficace a feluritelor teme ale vieții. Această funcție de control și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
și de mediere a Eu-lui între lumea internă și cea externă permite să se facă o sinteză, integrând diversele dinamici relaționale ale organismului pentru a se putea adapta la realitate și pentru a permite astfel un echilibru acceptabil al forțelor pulsionale interne. Interacțiunea cu contextul extern va fi reglată de o adaptare biologică care-i garantează persoanei plăcerea și starea de bine prin satisfacerea propriilor nevoi. Dezvoltând și aprofundând valorile sociale, filozofice, religioase și culturale ale individului și ale societății umane
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
agită, amenință, sparge uneori obiecte, când începe să plângă și se izolează apoi în camera sa. Impulsivitatea are surse diferite, fiind legată mai mult de intoleranță la limite, la frustrări. Este un simptom care se înscrie în registrul mai degrabă pulsional decât relațional și exprimă o tulburare a personalității. Dacă este frecventă situația în care o dimensiune impulsivă însoțește adolescența, este rară aceea în care ea apare doar la această vârstă: în general, impulsivitatea se manifestă mai timpuriu. Consecință a dezinteresului
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ea „dură ca un bloc de ciment”. Mama sfârșește prin a se înfuria, aruncând caietele și cărțile fiicei pe fereastră. În același timp aceasta simte că devine din ce în ce mai violentă: simte impulsul de a-i face rău fiicei sale. Acest moment pulsional va provoca mamei o cădere depresivă și un sentiment de groază față de această impulsivitate violentă: în acest context mama va evoca, în prezența fiicei, fragmente din trecutul său, rememorând o scenă traumatică încărcată de afecte: toată copilăria sa a trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
amplificarea anxietății. Într-o zi, mama, ea însăși speriată de starea jalnică în care se afla fiul său, s-a enervat și a început să-l lovească, să-l pălmuiască, „pentru a-l face să reacționeze”, spune ea. Această manifestare pulsională stă la originea consultației. Thomas este un adolescent înalt și solid, ușor supraponderal. El se exprimă cu delicatețe, dorind să-și explice cât mai bine dificultățile. Această anxietate centrată pe școală a luat recent proporții neobișnuite, amplificată de teama de
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
oedipian pierde acest refugiu posibil atunci când este confruntat cu angoasa sau cu sentimentele de abandon. Dar acestei pierderi a refugiului matern i se asociază pierderea obiectului oedipian. Această distanțare de obiectul oedipian este cu atât mai necesară cu cât intensitatea pulsională amplifică nevoile, fantasmele incestioase și face și mai imperioasă necesitatea adolescentului de a se distanța de obiectul său oedipian, cu atât mai mult cu cât acest proces intra-psihic se complică prin prezența reală, concretă a părinților. Rezultatul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și face și mai imperioasă necesitatea adolescentului de a se distanța de obiectul său oedipian, cu atât mai mult cu cât acest proces intra-psihic se complică prin prezența reală, concretă a părinților. Rezultatul cel mai rapid al acestui proces pulsional se observă prin noua calitate care definește distanța relațională dintre adolescent și părinții săi. În timp ce în copilărie starea de liniște era direct proporțională cu proximitatea parentală (cu cât copilul era mai aproape de părinții săi, cu atât mai mult se simțea
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
i-o pot oferi părinții. CONTROLUL AGRESIVITĂȚII ȘI CULPABILITATEA IMPLICITĂ În mod incontestabil, apariția pubertății este însoțită de o intensificare a pulsiunilor în corpul și psihicul adolescentului, fie că este vorba de pulsiune sexuală sau de pulsiune agresivă. Această amplificare pulsională se traduce printr-o tensiune internă pe care adolescentul o simte mai întâi, caută s-o elimine apoi (la începutul adolescenței), înainte de a găsi soluții prin sublimare. Această agitație internă este adesea resimțită de către adolescent ca un semn de agresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Am putea, de altfel, să conceptualizăm distanța dintre temerile fantasmatice ale copilului și cele ale adolescentului spunând că primele se organizează în jurul pierderii și al morții iar celelalte în jurul distrugerii și al crimei. Pentru a se apăra de această excitare pulsională și de această agresivitate, tânărul se folosește de un anumit număr de măsuri de apărare psihice și/sau comportamentale. Aceste măsuri de apărare sunt importante, deoarece în clinică ele ocupă adesea primul loc. Cea mai obișnuită poate fi dirijarea către
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
de asemenea, să se constituie în mijloace de negare sau cel puțin de control al acestei excitări: adolescentul rămâne închis în camera sa alungit în pat, nu se interesează de nimic, modalitate de a nu se confrunta cu această nevoie pulsională care îi produce teamă. Este evident că această inhibiție, această repliere, această pasivitate pot deschide calea spre o stare depresivă mai mult sau mai puțin evidentă (Marcelli, 1991). MODIFICAREA ECHILIBRULUI DINTRE INVESTIȚIILE NARCISIACE ȘI OBIECTALE Modificarea echilibrului dintre investițiile obiectale-investițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o trăiește adolescentul de a se separa de obiectele sale oedipiene dezvăluie, în mod brutal, fundamentele narcisiace subiacente și scoate la lumină calitatea interiorizării legăturilor interactive cu „obiectele primare”. Impactul pubertar actualizează două famtasme care sunt resortul esențial al vieții pulsionale inconștiente a oricărui adolescent: fantasma incestuoasă, fantasma paricidă. Acesta este motivul pentru care adolescentul trebuie să se depărteze de obiectele oedipiene. Făcând acest lucru, el rămâne descoperit și devine în același timp dependent de alte obiecte și vulnerabil în fundamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
două planuri și cele două mize psihodinamice. Obiectul primar de susținere trebuie să rămână rezistent, nedefectabil, liniștitor, alinător, în timp ce obiectul libidinal se dovedește a fi nesigur, excitant, nu neapărat accesibil sau disponibil. Adolescentul nu poate suporta riscurile impuse de emergența pulsională și imaginea pe care i-o atribuie acesteia din perspectiva obiectului libidinal decât dacă poate conta pe obiectul primar și, mai mult, dacă nu există confuzie între cele două obiecte. În schimb, atunci când fundamentul narcisiac a fost fragilizat, sau invers
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
mult de sentimentul vidului, al neantului, al nonsensului decât de existența unor afecte depresive și a unor reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
reprezentări ale obiectului pierdut. „Dezobiectualitatea internă” creează un gol, o ruptură în sentimentul de continuitate cu atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
atât mai important cu cât accentuarea nevoilor pulsionale ale adolescentului nu face altceva decât să amplifice procesul proiectiv. Un cerc vicios apare: fiecare manifestare pulsională amplifică trebuința proiectivă, ceea ce accentuează sentimentul de vid, de ruptură, de absență, care întărește trebuința pulsională etc. Sub efectul mâniei și al dorinței, reprezentările sunt destabilizate, chiar distruse, ceea ce provoacă angoasa terifiantă a „deșertului” mental, a neantului care este rezultatul furtunii emoționale și nu cauza” (Ladame, 1988). Adolescentul trăiește un „vid intern”, vid al reprezentării, al
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
pe care subiectul nu poate nici s-o rezolve, nici s-o elaboreze prin urmărirea investițiilor sale de reprezentare psihică, emergența fantasmatică având un efect traumatic (vezi mai departe). Această relativă intoleranță la frustrare dar și mai mult la recrudescențele pulsionale interne se regăsește la mulți adolescenți cu tentativă de suicid. Ea este descrisă ca o „slăbiciune a Eului” care nu poate face față și care, datorită unei proaste funcționări a mecanismelor sale adaptative sau defensive, nu poate construi o strategie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]