1,472 matches
-
natură a explicita eteroclita conexiune: "metoda lui Nichita Stănescu, în consens cu aceea bacoviană, situează actul poetic în interstițiile spațiului "prelingvistic", instaurînd viziunea tragică a traversării semnificantului de către o instanță vorbitoare, ce se afirmă nu în discursul încheiat, ci în pulsiunea preverbală". Dacă poezia contează numai ca "fapt scriptural", ca "realitate textuală", sentimental fiind abhorat drept un factor neprielnic acesteia, cum e posibil că "numai Bacovia și Nichita Stănescu reușesc să depășească bariera limbajului"! În ce direcție s-o "depășească"? Speculația
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
închisoare. Răspund cu o glumă, ceva de genul că "sunteți murdare de culoare roșie pe nas". Pe drumul de întoarcere către casă nu mă pot opri să reflectez asupra acestei situații. Explicațiile cele mai simple degradarea moravurilor în Occident, simple pulsiuni sexuale copilărești nu mi se pare suficientă. Fetițele acestea trăiesc într-o lume suprasexualizată, hedonistă, iar roadele otrăvite au început să se vadă. Îmi aduc aminte că, la vârsta lor, singurele corpuri goale pe care le vedeam erau pe timbre
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
biologică (opusă celei fizice, a eterogenului, negentropică); materia microfizică, a psihicului, depășindu-le pe celelalte două, având drept caracteristică fundamentală contradicția dinamică a semiactualizării și semipotențializării, acel misterios echilibru între antiteze. Psihismul este prin excelență sediul ambivalentelor, al tensiunilor, al pulsiunilor, al tendințelor contradictorii. Non-contradicția terțiului inclus vine de acolo că noțiunile de adevărat și fals nu se referă la doi termeni (A și non-A), ci la trei (A, non-A și T) coexistând în timp și nu în succesiune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
celebrează puterea dobândită asupra propriei ființe prin solicitările la care este supus trupul. Odată trupul și sufletul reconciliate în, prin și pentru efort, filosoful cinic îndeamnă la o stăpânire absolută de sine: fie că este vorba de dorințele, instinctele sau pulsiunile individului, scopul este de fiecare dată același: cunoașterea și stăpânirea propriei ființe. Pentru aceasta, el îndeamnă și la o purificare a plăcerilor: de unele trebuie să te îndepărtezi, să fugi ca de ciumă, altele se manifestă exact în acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ca o ocazie de reconciliere... -2Un platonician hedonist! Platinician și hedonist! Performanța merită să zăbovim puțin... Evident, platonismul lui Eudoxiu nu poate fi ortodox: nu dualism maniheist, nu ură față de trup dublată de o glorificare a sufletului, nu pasiune pentru pulsiunea de moarte, nu desconsiderare a cărnii senzuale, ci o poziție ontologică și metafizică cu totul diferită. Ceea ce se cunoaște ca esențial pentru înțelegerea articulării acestor două opțiuni filosofice a priori contradictorii constă în negarea de către Eudoxiu a separației dintre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
s-au lăsat așteptate. Legenda unui filosof monstruos s-a născut încă din timpul vieții lui. Evident, stoicii pregătesc terenul, ei care contribuie la afânarea solului creștin, în așa măsură încât dolorismul lor intră în simbioză cu știuta religie a pulsiunii de moarte și o constituie. Patrologia stigmatizează până la exces epicurismul ca fiind o filosofie a plăcerii grosiere, bestiale, triviale, fără să țină seama de viața filosofului și de învățăturile lui, între care există o strânsă relație. Iată „faptele”: Epicur este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prin calitate. Scurtă, dar densă și filosofică, ea face mai mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce și la a muri bine. Iar sarcina filosofului constă nu atât în a parazita cotidianul cu pulsiunea de moarte, cât a organiza o perpetuă celebrare a pulsiunii de viață. Pe cei care se plâng de neajunsul de a se fi născut, Epicur îi învață că ține numai de ei să pună capăt calvarului. Sinuciderea astfel sugerată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mult decât dacă ar fi lungă și plină de inocență. A trăi bine duce și la a muri bine. Iar sarcina filosofului constă nu atât în a parazita cotidianul cu pulsiunea de moarte, cât a organiza o perpetuă celebrare a pulsiunii de viață. Pe cei care se plâng de neajunsul de a se fi născut, Epicur îi învață că ține numai de ei să pună capăt calvarului. Sinuciderea astfel sugerată și justificată ca un mod de a scăpa de tirania negativului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
speță, că dă satisfacție. Plecând de la această dublă preocupare - utilitatea cathartică, eficacitatea hedonistă -, Epicur inventează un fel de prudență față de lume, de realitate, față de alții și de sine. Nici vorbă să nu reflectezi, să te supui pornirilor, să fii jucăria pulsiunilor. Filosoful, înțeleptul meditează, reflectează, gândesc, calculează: dietetica dorințelor și aritmetica plăcerilor presupun o ajustare permanentă a teoriei și a practicii, a faptelor și a doctrinei, a epifaniei oricărui eveniment și a reacției celei mai adecvate pentru a o trăi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și în sens invers și poate genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. în cadrul unei relații cu un individ incapabil să se angajeze prin contract - major fiind, deși minor din punct de vedere afectiv, intelectual, mental sau psihic -, mai înzestrat pentru pulsiunea de moarte decât pentru pulsiunea de viață, talentat în ceea ce privește crearea de neplăceri, necazuri și suferințe, genial în arta de a genera dureri și chinuri, dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
poate genera la fel de bine și îndepărtarea cuiva. în cadrul unei relații cu un individ incapabil să se angajeze prin contract - major fiind, deși minor din punct de vedere afectiv, intelectual, mental sau psihic -, mai înzestrat pentru pulsiunea de moarte decât pentru pulsiunea de viață, talentat în ceea ce privește crearea de neplăceri, necazuri și suferințe, genial în arta de a genera dureri și chinuri, dar visceral incapabil să producă bucurie, fericire și plăcere, înțeleptul îl va îndepărta, îl va da la o parte pe inoportun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trebuie înfruntată cu seninătate, zâmbind, fără teamă; a te îngriji de ce va fi după aceea - cu sau fără mormânt cu flori, cu sau fără reputație - nu prezintă niciun interes; a consimți la tot ceea ce presupune o viață plasată sub semnul pulsiunii de moarte: iată păcatul de moarte... Pentru a rezolva problema morții, pentru a trăi ca un muritor și a ajunge senin la ceasul fatal, Philodemos se sprijină pe o teologie. Paginile lui Epicur consacrate acestei chestiuni sunt completate cu texte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu urechi de măgar, feministe postmoderne care reactivează platonismul excitându-se în afara contextului și a categoriilor istorice: Lucrețiu deranjează. Și cu atât mai mult când e vorba de adepții idealului ascetic cărora nu le plac nici trupul, nici dorințele, nici pulsiunile, nici plăcerea și își transformă propria incapacitate de a trăi într-un trup fericit în resentiment generalizat machiat cu pretextele universalului. -3- Ura față de luciditate. Lucrețiu plătește pentru extrema lui luciditate cu un delir pe seama numelui său. Ceva obișnuit... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fi o nebunie să nu accepți eterna reîntoarcere a acestei legi a naturii și să nu te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
te pregătești pentru sfîrșit. Oamenii trăiesc ca și cum n-ar trebui să moară niciodată, aici e problema. Venus conduce balul, dar nici Marte nu doarme. Pulsiunea de viață triumfă, dar pentru a-i asigura domnia este nevoie și de contraponderea ei, pulsiunea de moarte. Ce ar însemna proliferarea unei vitalități care n-ar fi limitată de o reglare naturală? Cum ar arăta cosmosul dacă expansiunea n-ar întâlni niște limite în controlul echilibrelor, făcut posibil de jocul deconstrucțiilor și al reconfigurărilor? Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de moarte care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță! Abordarea continentului filosofic presupune confruntarea cu reale dificultăți. Idealul ar consta în a începe printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în filosofia lui Platon, un subiect cât se poate de vast... Dualismul său, elogiul adus de el sufletului, detestarea trupului, desconsiderarea vieții, a sensibilului, a realului, tropismul său pentru pulsiunea de moarte - amintiți-vă de Phaidon î64, 6): „Filosofii cu adevărat filosofi sunt dornici de moarte”! - fac din el un gânditor emblematic pentru antihedonismul antic. Nu este de mirare că și creștinismul a profitat de această filosofie! Este cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
este caricată actrița. Neomițând că multe personaje sfârșesc prin a se sinucide, teorie freudiană care a stârnit controverse în lumea psihanalizei: "Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Astfel, revendicarea unui instinct ucigaș și cultul sinuciderii sunt de aceeași natură. A te omorî înseamnă să accepți excesul pulsiunii criminale care îl caracterizează pe poetul autentic. Freud plasa creația în zona sublimării și explica mecanismele culturale pornind de la renunțarea pulsiunilor ucigașe."135 Să încercăm să punem de acord câteva puncte de vedere. Pentru Freud, creația din sfera culturii este panaceul prin care autorul, reabilitându-se psihic, uită de depresiile care l-ar duce la sinucidere și, conform însemnărilor din Note
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
lasă niciodată indiferent și care, într-adevăr, însuflețește psycheea. Bachelard vorbea odinioară despre <<hormonul sensului>>. Acesta este arhetipul, o mobilizare generală a imaginilor universalizabile, legat dincolo de limbi și texte de gesturi (de senzori motricitatea elementară a copilului uman, de gramatica pulsiunilor care o precedă pe aceea a Academiei Franceze, de reflexele dominante care sunt pecețile genului homo, din specia sapiens). Imaginea arhetip este concretizarea figurativă, substantivă, a arhetipului".152 O concepție, oarecum diferită, încearcă să impună Northrop Frye, disjungând arhetipul de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
direct al incapacității de introspecție și rezolvare a conflictelor interne sau a greșelilor de gândire. Tendința perversiunii poate fi controlată în plan individual; aceasta presupune însă o introspecție sinceră și a realiza un fel de „curățenie” interioară sau calibrare a pulsiunilor de tot felul. Un alt aspect este pericolul pe care-l reprezintă trecerea unor accepții cu efect autodistructiv în inconștient, fapt care poate influența, mai devreme sau mai târziu, unele decizii și alegerea unor piste false sau închise. Orice decizie
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
conflictuale la masa negocierilor. Psihanaliza copilului și lucrările lui Klein furnizează bazele pentru analiza a acestei situații, analiză care a luat în considerare relațiile fantasmatice ale copilăriei. Sânul matern este primul obiect exterior întâlnit de copil. El este învestit cu pulsiuni libidinale. Constituie un obiect ideal: "sânul bun". Dar neplăcerile și frustrările resimțite conduc la învestirea lui cu pulsiuni agresive. Copilul va căuta să păstreze în el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
care a luat în considerare relațiile fantasmatice ale copilăriei. Sânul matern este primul obiect exterior întâlnit de copil. El este învestit cu pulsiuni libidinale. Constituie un obiect ideal: "sânul bun". Dar neplăcerile și frustrările resimțite conduc la învestirea lui cu pulsiuni agresive. Copilul va căuta să păstreze în el obiectul ideal, dar să respingă obiectul rău care constituie o amenințare. Klein va numi poziție persecutivă această situație de clivaj al obiectului în care intervin introiecția care caută să acapareze obiectul bun
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
explicit că trupul trebuie transformat într-un instrument al eliberării - voi arăta mai târziu cum și pentru ce... Gnosticismul se instalează dincolo de bine și de rău, exprimându-se asupra tuturor problemelor, inclusiv asupra sexului, a libidoului, a dorințelor, pasiunilor și pulsiunilor. Pavel propovăduiește o gnoză ascetică, declarat ascetică. Pe același teren însă, gnosticii licențioși afirmă contrariul: trupul vă este mistuit de dorință? Potoliți-o, cere propovăduitorul din Tarsus; ardeți, supralicitează Simon Magicianul și încă în bucurie... - 4 - Bucuria pneumaticului. Teoria gnostică
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]