1,471 matches
-
ca el. El este deja chircit în idealul său, el deja visează la Farca, și ea i se dăruie, poate pentru prima oară total și fără interese, disprețuindu-l, dar și intrigată de această măruntă țoapă de la Caransebeș. Acolo are pulsiuni frumoase. Și finalul, dacă ții minte, este că el o "ucide", el este ucigașul ei. Mi-a fost milă cînd "am omorît-o", dar a trebuit s-o omor. Așa că Lelia a ieșit frumoasă, măcar din sacrificiu. Sigur, iau cîteva note
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
de momentul la care scriem și de materia cu totul nouă din anumite puncte ale expunerii, ci și din respectul față de monumentul ridicat acum mai bine de o jumătate de veac de către predecesor". Adevărul e însă că Ion Rotaru are pulsiuni iorghiste mascate și numai prudența îl face să nu tune și să nu fulgere împotriva modernismului, ca în fața unei mari erori. Când nu poate numi ceva prin derivarea de la tradiționalism, o face prin trimitere la clasicism. Într-un interviu din
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
-mi corectez erorile. Sper, așadar, să fie cartea cea mai bună de până acum, dar mă iluzionez că voi mai avea șansa să scriu și un alt roman. Raport asupra singurătății este o poveste despre dragoste și moarte, cele două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un subiect care mă urmărește de mult, după cum și câteva personaje foarte complexe, greu de construit; pe unele le-am mai încercat în Orgolii, dar
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără impulsivitatea, fiind pasionat și polemic, iar nu impersonal și distant. Critica ideilor literare e creatoare, în cazul său, nu prin aceea că sunt
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
iubesc pentru că“. În mod evident, „calamburul nu este compatibil cu crima“, ar spune Stendhal. Însă și ucigașul, și îndrăgostitul sunt posedați de același delir, amândoi se situează în același orizont al delictului față de rațiune. Ca victimă fericită, îndrăgostitul spiritua lizează pulsiuni zoologice care îl apropie de sfânt; o eterni tate iluzorie îl diferențiază pentru moment de vulgaritatea speciei, îi deschide ochii înspre neantul pla tonic, care cu timpul va deveni o banală afacere concretă. Criminalul se află în posesia neantului întreg
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
poeți, cum spunea Nichita Stănescu, altminteri „cel mai bun poet ar fi anul acesta Dinamo București, anul următor Universitatea Craiova...“. Dar elita a fost întotdeauna bolnavă de un veleitarism instruit, erudit, veninos prin ipocrizie, o viclenie de curte îi otrăvește pulsiunile emascu late. Discernământul nu e de căutat printre indivizii aceștia care nu suportă existența decât imaginând-o ca pe o moșie „intelectuală“. Asta înseamnă că o cultură majoră dispune de vechili luminați... Între străini, românul se laudă cenzurat, își dă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu are inițiativă. Zace într-o libertate apatică, falsă, în care totul e posibil: potențial, dar nu activ. Descumpănit, în derivă, dat afară din învățământ și de la revistă îi rămâne să "experimenteze cu voce tare diverse ipoteze". "Un conglomerat de pulsiuni contrarii", "un dialog continuu" - după cum el însuși se definește, Gabriel Dimancea este în continuă căutare (nu mută, ci locvace) a căilor de a realiza principiul intensității: "o concordanță totală între act, inteligență și sensibilitate, o simultaneitate dinamică". Pe căldura infernală
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ale științei pozitive ca și ale politicii democratice, refugii laice ale spiritului religios, forme decadente ale unei credințe absolute. Dacă atari adevăruri prezumate a fi eterne sînt produsul unor conștiințe lașe, al unor organisme degenerate, incapabile a suporta confruntarea cu pulsiunile reale ale vieții, scopul suprem al filosofiei ar fi restaurarea ființei, a naturii reale a omului: "aici, precizează dl Braga, se cuvin căutate instinctele și înclinațiile naturale ale omului, cele de care nu se poate face abstracție, aflate în afara criteriului
Profil Nietzsche by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9542_a_10867]
-
compus, aici, din trei proiecții, trei personaje legate, dar și disociate între ele. Primul e omul cotidian, cu viața sa personală, cu problemele obișnuite, mai rar expuse. și mai greu de văzut, de găsit e omul de adâncime, compus din pulsiuni și tendințe. El e acoperit, la Cioran, cu fraze și imagini disparate, contradictorii, în care criticul forează pentru a-l găsi și dezvălui. Nu mai puțin importantă este a treia figură, masca cea mai groasă: imaginea despre sine a lui
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
Păstrează un aspect descusut și, mai mult decât atât, face vizibil efortul autorului de a-l fi scris. Ezitările, răsucirile, întreruperile, reluările rup, aparent, structura poeziei, reconfigurând-o însă într-un plan de autenticitate superior. Puterea sentimentelor "diurne" și forța pulsiunilor obscure se sprijină pe o scriitură dezasamblată. Pe scurt, poetul "optzecist" nu scrie frumos. Miza lui nu e retorica, dar intensitatea lirică. Și el știe, în acest univers enorm adus în contextul poeziilor din Craterul Platon, să evite glisarea curentă
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
bine auzite, capătă mai multă putere de convingere chiar și în ochii adversarilor tăi. Colaborarea cu Radio Europa Liberă a fost o bună școală în această privință: la început mă simțeam frustrat că trebuia să-mi reprim opțiunile politice și pulsiunile justițiare, ca să sfârșesc (,sfârșesc" e un mod de a spune) prin a aprecia rigorile unei politici editoriale și... formatul scurt. Acest "pat al lui Procust" - patru minute câte ți se rezervă pentru un comentariu radiofonic - te aruncă brutal spre ținta
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
prestigioasa tradiție creaționistă, d-sa e convins că inițial a fost corpul iar nu cuvîntul: "Ca să poată exprima ceea ce trebuie exprimat, cuvîntul trebuie să treacă întîi prin corp, prin sensibilitatea lui existențială și socială, impregîndu-se de viața lui obscură, de pulsiunile, fantasmele și deprinderile lui". Sau cu vorbele adjuvante ale lui Merleau-Ponty: "Legătura cuvîntului cu sensul său viu nu este o legătură exterioară, de asociere, sensul locuiește cuvîntul (...). Sîntem obligați să recunoaștem o semnificație gestuală sau existențială a cuvîntului (...). Ce exprimă
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
fioroasă umplere cu noroi cum am avut la spectacolul lui Mihai Măniuțiu cu Iubirea Fedrei, acea dihanie oribilă semnată de Sarah Kane! ș...ț Poate că pentru Sarah Kane și adepții desfigurărilor ei dezumanizante toată tragedia greacă se rezumă la pulsiunea erotică. La sînge, crimă, incest, nesațiu vulvar și cruzime falică. Nu-i poți convinge că orfismul bate freudismul. Dar de ce simte nevoia un arhitect baroc de fantasme în jubilativă desfoliere să etaleze măruntaiele, palpitul maladiv și convulsiile animalice, într-o
De la Măniuțiu la Preda by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9663_a_10988]
-
persoane. „Dicționarul Limbii Române” arată că prostituția este ocupația femeii care Își vinde trupul. Prostituata este văzută drept un „obiect” pe care clientul Îl cumpără pentru o scurtă perioadă de timp, acesta fiind unul din cele patru componente ale unei pulsiuni (celelalte trei fiind sursa, presiunea și scopulă. În sexualitatea infantilă obiectul este, de obicei, un aspect al unei persone (fie copilul, fie părintele săuă, un lucru sau o fantasmă. În genitalitatea adultă, obiectul este o persoana. Este perversiunea un act
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
de preoți, pe filiera tatălui, cu un clan de comercianți nemți, pe filiera mamei. Rezultatul nu putea fi, constată scriitorul, decât un hibrid, adică "un fel de preot-comerciant", cu misiuni ereditare dezvăluite autoironic: pe de o parte, "preot, evident, cu pulsiunea paranoidă de a avea un mesaj de transmis omului și umanității, înzestrat cu un fel de super-ego, purtat peste tot, aproape, ca o insignă - un super-ego descifrat cel mai adesea fals ca o trăsătură megalomanică, dar care, de fapt, trădează
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
fată nu frumoasă, dar cu niște ochi mari negri, splendizi, avea șaptesprezece ani, câteva coșuri pe bărbie, și câteva tuleie răzleșțe pe obraji, care-i dădeau un aer puțin răvășit de oboseală. S-a Îndrăgostit pur și simplu fără clasicele pulsiuni romantice, dar și fără modernele și zgomotoasele gesturi adolescentine. S-a Îndrăgostit, am putea spune rațional și metodic, adăugând fiecărei zile un dram de pasiune, atâta cât să nu-i răpească foarte mult timp sau să-i distragă atenția de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oasele lui bătrâne vor odihni pentru totdeauna. N-a apucat azi noapte să-i termine muribundului povestea, acum o scrie și, cu siguranță, demonul ficțiunii nu va ține cont numai de adevăr, și se va juca, adăugând de la sine noi pulsiuni literare. Se așează din nou pe pat și continuă să scrie: Bărbatul a spus nu, primului amator, genul de cumpărător care aruncă un preț foarte mic, cu indiferență, pentru a vedea dacă celălalt prinde momeala.. Nu, nu vrea să vândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de temperament artistic, astfel încât versurile ei, șterse, greu de ținut minte, îl lasă indiferent pe cititor. Prefațatorul consideră însă că ea este intenționat inexpresivă, „elaborându-și poemele cu o anumită știință a surdinelor, cu o tehnică a estompării care răcește pulsiunile pasionale“. Poeta, care avea cândva un anumit fior liric, se dovedește în acest volum apatică; ea își confecționează versurile, ca pe niște raționamente. Semnatarul prefeței interpretează involuția ei astfel: „Ceea ce se remarcă în poemele noi ale autoarei este un plus
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
artistul realizează un registra formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenereaza cu vitalitatea realității înseși, în plină ei expansiune. Existența minerală, austera și definitivă că stractura, glisează pe nesimfite către imaginea vag anatomica, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosa culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncita prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
filme din ce în ce mai proaste maimuțărind scene vechi, jucând din amintiri, Mickey Rourke performând alături de Van Damme în Double Team (1997) a pus capacul unui declin urât. Revenirea respectă coordonatele pe care actorul s-a dus de-a dura preluând ceva din pulsiunile sucidiare ale personajelor sale, pentru că ele au o forță autodistructivă considerabilă. Filmul din 1983, Rumble Fish al lui Ford Coppola reînvia parcă fantoma rebelului fără cauză, James Dean, din infernul contorsionat al visului său zdrobit prematur în plină viteză, în
Această viață Sportivă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7553_a_8878]
-
un fel, forțarea graniței survine de ambele părți, și animalul privește alături de fetiță de pe înălțime cabana unde locuiește ea. În film nu apar niciodată alți oameni, adulții, copilăria, cea reală și cea generică, constituie spațiul privilegiat al apropierii. Există o pulsiune similară a animalului care-l îndeamnă să pătrundă pe teritoriul interzis lui, experiența se dovedește traumatică și retragerea sa are ceva din înțelepciunea legilor naturii. Aș izola o clipă acest episod, pe o culme animalul privește spre lumea din care
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
succint, aforistic: "Sunt orb / ca năzuirea. // Iar atunci / cînd sunt / mulțumit cu / ziua de astăzi / din nou / încep să văd. Și văd / orice" (Năzuire). Și nu doar atît. Logoreic uneori, dintr-o vitală, irepresibilă nevoie de a-și comunica mereu pulsiunile afective, poetul ajunge a proslăvi tăcerea: "Astăzi am tăcut cel mai frumos / în toată viața mea... // o tăcere pe de rost. // Fiecare cuvînt al meu a fost / un munte înghițit. // Poate că așa vorbesc și zeii, printre ei" (Tăcere). Axat
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
să vorbim. Îmi slujesc interesele? Doi critici isteți așa m-au diagnosticat. Părerea lui T: „Nu miști un deget, da’ ți le cam atingi.” Îi spune diavolul omului modern: „Eul tău nu va mai fi decât o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
tău nu va mai fi decât o colecție heteroclită de pulsiuni, o dispersare fără sfârșit; vei fi o ființă alienată și inautentică, ce nu mai poate fi numită un subiect.” Într-o măsură, mă recunosc. Colecție heteroclită, nu numai de pulsiuni. Dispersare fără sfârșit? Sună prea patetic. Mai bine: câtă vrei... Alienat? Sunt prea frivol ca să mă pretind alienat. Inautentic? Mai curând, nicicum. Și, așa e, n-am identitate. Nu-mi găsesc un centru, nu știu de unde să mă iau. Mă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4936_a_6261]
-
vă mai jucați? Ș.F.: Doamnă, mi se spune „poet ludic”! L. N.: A existat un episod al iubirii infantile, cea mai nevinovată iubire cu putință? Ș.F.: „Le vert paradis des amours enfantines”, nu e cu totul în afara unor pulsiuni libidinale. Căci „innocent”, cu voia lui Baudelaire, el este unul, totuși, „plein de plaisirs furtifs”! Dacă ar fi licite, de ce „plăcerile” i-ar fi „furtive”? Ca în „Paradisul Evei, prin pădure”, vorba cutărui psalm al lui Arghezi... Iată, după întoarcerea
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]