234 matches
-
după moartea lui din 183 î.Hr., alături de Hasdrubal, la construirea imperiului colonial punic din Hispania. Potrivit legendei, la vârsta de 9 ani, Hannibal ("Grația lui Baal") este pus de tatăl său, neconsolat de înfrângerea suferită de Cartagina în primul război punic, să jure ură veșnică romanilor. La moartea lui Hasdrubal, forțele cartagineze din Spania îl aleg, în 224 î.Hr., pe Hannibal în calitate de comandant suprem. A perfecționat sistemul de cooperare în luptă între cavalerie și infanterie, a dovedit în practică importanța unui
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
de 8 luni, a orașului iberic Saguntum, în pofida protestelor Romei, și traversarea fluviului Ebru, în vederea supunerii întregii peninsule, au ca urmare declarația de război romană adresată Cartaginei. Această declarație de război a dus la izbucnirea celui de-al doilea război punic. Hannibal a plecat din Nova Cartagina la sfârșitul primăverii, anul 218 î.Hr. Pe drum, a luptat cu triburile nordice la poalele Pirineilor. A supus triburile prin tactici inteligente aplicate în zone muntoase și s-a luptat încăpățânat. A lăsat un
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
viziunii sale a dat naștere la strategia sa măreață de a cuceri Roma, prin deschiderea unui front de nord și de-a supune orașelor-state aliate de pe peninsula, mai degrabă decât de a ataca Roma direct. Înfrângerea Cartaginei în timpul Primului Război Punic în Marea Mediteraneană l-a determinat pe Hannibal să planifice invazia Italiei de peste Alpi. Sarcina a fost descurajatoare pentru. Aceasta a implicat mobilizarea între 60.000 și 100.000 de trupe și formarea unui corp de război de elefanți, plus
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
V-lea să se consacre, în excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. În anul 210 î.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
Spania, eliminând până în 206 î.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator și Gaius Claudius Nero - la râul Metaurus, pierzând în bătălie întreaga armată și propria-i viață (207 î.Hr.). Redus
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
este rechemat în 203 î.Hr. în Africa, după victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capătul a 16 ani de lupte, Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 î.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace. Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 î.Hr. să
Hannibal () [Corola-website/Science/301552_a_302881]
-
care descrie amănunțit Hispania romană. Originea termenului „"Hispania"” este atribuit fenicienilor, prima civilizație non-iberică, care a ajuns în peninsulă pentru a-și extinde comerțul și care a fondat, între altele, orașul activ cel mai vechi din Occident. În limba lor punică l-au numit "Isephanim", „"Coastă de iepuri"”. Iepurii se găseau și încă se găsesc în abundență în Andaluzia, iar unele monede bătute în epoca lui Hadrian reprezentau personificarea Hispaniei ca o doamnă așezată, cu un iepure la picioarele ei. Începând
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
Celelalte grupuri etnice au trăit pe lângă coastele Andaluziei. Între 500 î.Hr. și 300 î.Hr grecii și fenicienii au fondat primele colonii pe coaste, punând bazele pentru multe orașe contemporane. Cartaginezii au controlat o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor Punice. După ce romanii i-au învins, a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și astăzi. În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
multe orașe contemporane. Cartaginezii au controlat o parte a Peninsulei Iberice în timpul Războaielor Punice. După ce romanii i-au învins, a început o nouă epocă din istoria Spaniei, a cărei efect se resimte și astăzi. În timpul celui de-al doilea război punic, Imperiul Bizantin a câștigat colonii cartagineze de pe coasta mediteraneană (de la 210 î.Hr. la 205 î.Hr.), aducând sub stăpânire romană aproape întreagă Peninsula Iberică, stăpânire care a durat mai mult de 500 de ani. Populația indigenă celtă și iberică a fost
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
fost dusă de familiile bogate romane și clerul catolic. Cu flota proprie, vandalii au amenințat acum stăpânirea Imperiului din Marea Mediterană de vest. Cartagina, între timp, a devenit noua capitală vandală și un dușman al Romei pentru prima dată după războaiele punice. Vandalii au supus în curând Sicilia, Sardinia, Corsica și Insulele Baleare, simultan Genseric a consolidat apărarea vandală și a flotei, precum și pozițiile arienilor și a catolicilor. În 442, romanii au recunoscut regatul vandal ca un stat independentă, mai degrabă decât
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
Essaouira" este un oraș-port situat pe coasta Atlanticului, la 173 km la nord de Agadir, la 176 km la vest de Marrakech și la 360 km la sud de Casablanca. Potrivit tradiției, după fondarea Cartaginei în anul 814 î.Hr., negustori punici s-au îndreptat spre extremul Occident, până la "Essaouira" actuală, pentru a instala acolo așa zise "contoare", agenții de comerț. Primii oameni despre care există informații vorbeau o limbă berberă. De atunci Essaouira, acest loc de ancorare folosit de navigatorul cartaginez
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
în apă potabilă, a servit, timp de mai multe secole, drept avanpost pe drumul spre Capul Verde și spre ecuator. Spre secolul al III-lea î.Hr., berberii s-au organizat în monarhie. Ca urmare a celui de-al III-lea Război Punic, regiunea a trecut, în anul 146 î.Hr. sub influența romană, devenind stat clientelar al Romei. Cel mai cunoscut suveran al acestui regat este Juba al II-lea. Suveranul a favorizat dezvoltarea producției de alimente conservate prin saramură și de purpură
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
sub numele de Hadrumète (sau Hadrim așa cum afirmă istoricul Mohamed Hassim Fantar). Acest oraș timp de câteva secole reușește să își păstrează independența, dar în secolul al VI-lea î.Hr. ajunge sub dominația Cartaginei, implicându-se în al doilea război punic atunci când Hannibal il folosește ca bază militară. Hadrumète (Sousse) va stabili relații economice și diplomatice cu Roma, dar apoi în timpul celui de al treilea război punic el va fi cucerit de romani și va primi numele de Hadrumetum devenind colonie
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
al VI-lea î.Hr. ajunge sub dominația Cartaginei, implicându-se în al doilea război punic atunci când Hannibal il folosește ca bază militară. Hadrumète (Sousse) va stabili relații economice și diplomatice cu Roma, dar apoi în timpul celui de al treilea război punic el va fi cucerit de romani și va primi numele de Hadrumetum devenind colonie romană și având anumite privilegii. Hadrumetum devine astfel prima cetate africană ce are statutul de colonie de onoare, acest statut fiind dat de împaratul Traian. În
Sousse () [Corola-website/Science/308561_a_309890]
-
Rodia ("Punica granatum") este un arbore mic sau arbust foios de înălțime până la 5-8 m. În fapt, termenul de rodie reprezintă fructul, iar planta se numește rodiu sau rodier. Acesta crește pe o arie care se întinde din Iran până la Munții Himalaya
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
în diametru cu o formă hexagonală rotunjită, are o coajă roșie groasă și în jur de 600 semințe., prezentând placentație parietală. Semințele și pulpa ce le înconjoară, numită fruct fals, sunt comestibile. Unele soiuri au pulpa de culoare violet. Genul Punica este reprezentat de doar două specii. rul este o plantă rezistentă la secetă, și poate fi cultivată în regiuni uscate cu climă mediteraneană (cu ierni ploioase) sau în regiuni cu veri ploioase. În regiunile mai umede, rodierii riscă putrezirea rădăcinilor
Rodie () [Corola-website/Science/308254_a_309583]
-
această generație de coloniști nu s-au păstrat. Primele date istorice sigure sunt cele din perioada ocupării Maltei de către Fenicieni în secolul IX i.C. Circa 300 ani mai tarziu (în secolul VI i.C.) insula a intrat în stăpânirea Punicilor din Cartagina (Tunisia), urmașii africani ai Fenicienilor. Punicii au rămas domnitori ai insulei până în anul 218 i.C., ăn în care - în urma celor 3 războaie punice dintre Romă și Cartagina - Românii au intrat în posesia Maltei și a insulelor învecinate
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
Primele date istorice sigure sunt cele din perioada ocupării Maltei de către Fenicieni în secolul IX i.C. Circa 300 ani mai tarziu (în secolul VI i.C.) insula a intrat în stăpânirea Punicilor din Cartagina (Tunisia), urmașii africani ai Fenicienilor. Punicii au rămas domnitori ai insulei până în anul 218 i.C., ăn în care - în urma celor 3 războaie punice dintre Romă și Cartagina - Românii au intrat în posesia Maltei și a insulelor învecinate (Gozo, Comino, Cominotto, Filfla și St.Paul). Conform
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
300 ani mai tarziu (în secolul VI i.C.) insula a intrat în stăpânirea Punicilor din Cartagina (Tunisia), urmașii africani ai Fenicienilor. Punicii au rămas domnitori ai insulei până în anul 218 i.C., ăn în care - în urma celor 3 războaie punice dintre Romă și Cartagina - Românii au intrat în posesia Maltei și a insulelor învecinate (Gozo, Comino, Cominotto, Filfla și St.Paul). Conform legendei, în jurul anului 60 d.C. vasul în care apostolul Pavel (Paulus) a fost transportat din Palestina la Romă
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
QRT HDȘT" (قرة -حدشة sau קרת חדשת), ) a fost un oraș antic în Nordul Africii, localizat în partea estică a actualului liman al Tunisului, în prezent un cartier al orașului modern Tunis din Tunisia. Limba vorbită de cartaginezi se numea punică, fiind una din limbile semitice antice, care provenea din limba vorbită de fenicieni. a fost întemeiată de către negustorii fenicieni și, conform legendei, de către prințesa Didona (sau Elisa), sora lui Pigmalion. Colonia a ajuns să aibă o mare importanță economică, ce
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
308 și 146 î.Hr. a fost republică oligarhică condusă de un Senat Cartaginez (potrivit surselor romane) sau de Consiliul Bătrânilor (potrivit surselor grecești). În jurul ei s-a format un adevărat imperiu, cea mai mare forță maritimă din Mediterana Occidentală până la Războaiele Punice cu Republica Romană. Orașul era alimentat cu apă printr-un apeduct lung de 132 km, construit între anii 120-131 e.n., care aducea apă proaspătă din masivul muntos Djebel Zaghouan. Resturi ale acestui vechi apeduct roman se mai văd și azi
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
al IV-lea și al III-lea î.Hr., Cartagina a devenit cel mai bogat oraș din zona mediteraneană, după Alexandria din Egipt. În el locuiau 400.000 de oameni, alți 100.000 trăind în zona agricolă limitrofă. Cele trei războaie punice împotriva Romei au condus în cele din urmă la prăbușirea Cartaginei. În timpul celui de-doilea război, trupele punice, conduse de renumitul general Hannibal, au constituit o adevărată amenințare pentru Roma. După un asediu de trei ani, romanii conduși de Scipio
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
după Alexandria din Egipt. În el locuiau 400.000 de oameni, alți 100.000 trăind în zona agricolă limitrofă. Cele trei războaie punice împotriva Romei au condus în cele din urmă la prăbușirea Cartaginei. În timpul celui de-doilea război, trupele punice, conduse de renumitul general Hannibal, au constituit o adevărată amenințare pentru Roma. După un asediu de trei ani, romanii conduși de Scipio Africanul au cucerit Cartagina în anul 146 î.Hr., încheind astfel cel de al treilea război punic, și, odată cu
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
război, trupele punice, conduse de renumitul general Hannibal, au constituit o adevărată amenințare pentru Roma. După un asediu de trei ani, romanii conduși de Scipio Africanul au cucerit Cartagina în anul 146 î.Hr., încheind astfel cel de al treilea război punic, și, odată cu el, istoria Cartaginei independente. Sub conducerea lui Hasdrubal, cetățenii Cartaginei s-au aparat cu vitejie. După cucerire, au urmat șase zile în care orașul a fost jefuit și distrus. Circa 50.000 de locuitori s-au predat romanilor
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
(sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între forțele cartagineze conduse de Hannibal și armata Republicii Române condusă de consulul Titus Sempronius Longus, în anul 218 î.Hr. (sau Trebbia), a fost una din marile bătălii ale celui de-al doilea război punic, bătălie desfășurată între
Bătălia de la Trebia () [Corola-website/Science/302063_a_303392]