168 matches
-
pe nefericitul de Vierme, care era cât pe ce să se omoare, pe cinstitelea, din pricina asta. Deznodământul funest fusese îndepărtat, doar grație pazei vigilente a Poetului și a Fratelui, care petrecuseră cu schimbul, pe la el, vreo două luni bune, ca purecii ( Poetul alegând benevol, chiar să și doarmă în subterană, în primele nopți, cele mai dificile, când Principesa Danemarcei, din instinct de conservare, bănuind probabil ce-o așteaptă "Aoleu, ce-aș mai fi bușit-o-atunci, în gura aia știrbă!" zicea Dan adoptase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de jos ? G. Ex...act ! N. Staaaai ! Rămâneți așa, vă rog !... Când zâmbiți, dezvăluiți privirii niște canini superbi, superbissimi ! G. Văd că vă pricepeți. Lucrați în domeniul stomatologiei ? N. Nu. Dar am un câine mops plin de canini și de pureci. De asta am și dat în judecată televiziunile, indiferent de partidul din care fac parte, fiindcă produc mulți pureci, mopsul Pussy fiind ca și mine un telespectator desăvârșit dar fără imunitate la pureci. Și dacă tot am ajuns aici aș
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
G. Văd că vă pricepeți. Lucrați în domeniul stomatologiei ? N. Nu. Dar am un câine mops plin de canini și de pureci. De asta am și dat în judecată televiziunile, indiferent de partidul din care fac parte, fiindcă produc mulți pureci, mopsul Pussy fiind ca și mine un telespectator desăvârșit dar fără imunitate la pureci. Și dacă tot am ajuns aici aș avea la dumneavoastră o micuță rugăminte. Mușcațio pe dânsa, doamna femeie de serviciu. S-ar putea să descoperiți că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
câine mops plin de canini și de pureci. De asta am și dat în judecată televiziunile, indiferent de partidul din care fac parte, fiindcă produc mulți pureci, mopsul Pussy fiind ca și mine un telespectator desăvârșit dar fără imunitate la pureci. Și dacă tot am ajuns aici aș avea la dumneavoastră o micuță rugăminte. Mușcațio pe dânsa, doamna femeie de serviciu. S-ar putea să descoperiți că sunteți vampir și vă umpleți de bani. Vampirii sunt foarte bine plătiți, mai ales
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pistruii pă jos de rușine și se face mizerie de-o pun și de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-ăia de baltă se dau la pește și perușu nu-i că nu-i pește. Nu-i. Nu-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
de-o amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-ăia de baltă se dau la pește și perușu nu-i că nu-i pește. Nu-i. Nu-i, că nu-i deloc! Nu se vede. Nu se vede da se-aude
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
amendă ecologică. Perușu e zece bătrâne, colivia e pe gratis. Ce colivie că-i ditai mâța de sex masculin.Și peste poate că are și pureci! Da ce vrei să aivă? Perle de stridii?!...E o cușcă cu pureci din pureci de care mănâncă perușu, că d-ăia de baltă se dau la pește și perușu nu-i că nu-i pește. Nu-i. Nu-i, că nu-i deloc! Nu se vede. Nu se vede da se-aude că-i
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai oltean și cu bretele și zic io să văz și cu breteaua aia de pământ la domnu jurist, că doar n-ai fi matale, că și ăla, hâ hâ hâ, e dat în... mânca-te-ar norocu ca câinele purecii, amin și Doamneajută pe prost că deșteptu se descurcă singur. Vă ascult, doamnă... C-am zis să afle și alții cu ce și din ce și pentru ce cu care profit sau mă rog la ce se poate și nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Am înțeles că-i o confuzie. Javra mea nu-i Pitbull ci corcitură de pekinez cu șușu, tekel - mekel și-n final, e ca Belafonte, mulatru ! Păcat că nu cântă, că s-ar umple de bani mai ceva ca de pureci. Și chiar o rog pe doamna funcționar public să se scarpine fără reținere, așa cum mă scarpin și eu sau dânsul. Sunteți amabil dar să revenim la Belafonte, pardon, la Pittbul. Au fost cazuri când un astfel de specimen... Vă rog
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: "Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. "E mai tare decât mi-am imaginat", m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor cu care mă întîlneam un avertisment ironic: "Daniel Petric, ești un om terminat. N-o să mai faci mulți pureci la azil, așa că, scuză-ne, dar nu merită să ne mai pierdem vremea cu tine". Moașa îmi răspundea rece la salut, fără să-mi arunce nici o privire, arătîndu-mi astfel că nu uitase ofensa pe care i-o adusesem. Încât de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
apoi măsuri generale, printre care o deratizare științifică prin injectare de gaze toxice în canalele de scurgere și o supraveghere riguroasă a alimentării cu apă. Recomanda de asemenea locuitorilor cea mai mare curățenie și erau poftiți în sfârșit purtătorii de pureci să se prezinte la dispensarele municipale. Pe de altă parte, familiile trebuiau în mod obligatoriu să declare cazurile diagnosticate de către medic și să consimtă la izolarea celor bolnavi în sălile speciale ale spitalului. Aceste săli erau de altfel înzestrate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: „Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii”. M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. „E mai tare decât mi-am imaginat”, m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care, pe măsură ce traversam balta, punea stăpânire pe mine. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
multe urme încep să miroasă a trecut. Nu-mi aduc aminte cum am plecat, în ce moment, și dacă măcar am încuiat ușa în urma mea. De fapt, de ce s-o fi încuiat? Hârtiile pătate de muște și singurătatea plină de pureci în care trăisem nu puteau să tenteze pe nimeni. Fiecare are propria sa singurătate, nu e nevoie s-o ia de la altul. 7 Faptul că era o zi frumoasă, de început de primăvară, mi se părea de bun augur. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vreun deștept și îi urau de moarte pe cei care își permiteau să râdă de titlul lor de noblețe. Îi treceau pe listă și îi urmăreau până în pânzele albe. De aceea mi s-a făcut teamă să hrănesc prea mult purecii acolo. Fiindcă deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic te dai de gol. Scapi o vorbă mai ca lumea și ești pierdut. M-am prefăcut eu cât m-am prefăcut, însă imbecilii pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de lucrurile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu-mi asigurau decât un anonimat plin de pureci, în care putrezeam de viu; un cimitir de marmură suna altfel, promițător... Dacă aș fi avut vreo vocație, în orice domeniu, nu neapărat în sculptură, aș fi ajuns, cred, cu ambiția mea, să fac ceva util, poate chiar ieșit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
peste testicule cu nuiaua, în timp ce colegii mei se prăpădeau de râs. Pe coridor, dacă ieșeam, aveam impresia că văd în ochii celor cu care mă întâlneam un avertisment ironic: „Daniel Petric, ești un om terminat. N-o să mai faci mulți pureci la azil, așa că, scuză-ne, dar nu merită să ne mai pierdem vremea cu tine”. Moașa îmi răspundea rece la salut, fără să-mi arunce nici o privire, arătându-mi astfel că nu uitase ofensa pe care i-o adusesem. Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
chiar dacă recunoaște că „totul depinde de utilizarea cuvîntului vulgar în context, de unitatea pe care o face cu alte cuvinte și de faptul dacă el corespunde unui fond sufletesc sau nu”. Pe de altă parte, consideră (la Arghezi, de pildă) „purecii și păduchii” ca fiind „cuvinte inestetice prin ele însele”, făcîndu-l pînă și pe comprehensivul Perpessicius să aprecieze - malițios - că pe această bază ar trebui respinsă o mare parte a literaturii universale... În spirit clasic, Emilian îi ia apărarea lui Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am fost dus la Maschere, închisoarea cu chipuri grotești sculptate în piatră, care păreau să te batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un cerșetor. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
meșteșugisem, parcă, pentru oameni cu mai multe fețe. Încă nu răsărise soarele când am adulmecat un miros greoi, adânc și dulceag. Dintre copaci se ridica un bâzâit neîntrerupt și am Început să simt nenumărate pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Zău... Era plin de cenușă... MACABEUS (Îi trece mâna prin păr, îl scarpină ușor.): Taci, taci... Dă-i în mă-sa! PARASCHIV (Scâncind.): Eu... eu... eu... eu... eu... eu... hâ... MACABEUS: Taci... Stai așa... stai... Vrei să te caut de pureci? PARASCHIV: Da. MACABEUS: Stai așa... (Îl mângâie pe tâmple apoi, cu un deget, pe nas.): Ce nas frumos ai! PARASCHIV (Cu gândul aiurea.): Am crezut că mor... MACABEUS: Tu? Să mori tu? PARASCHIV: Când am văzut focul... (PARASCHIV nu realizează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
tocmeau, intrau în circiumă; bani la ei, berechet. 154 Gheorghe scotea un sac de sub șubă, plin cu cărămidă pisată mărunt, pregătit anume pentru asta. Îl trântea în noroi, la picioare și se apuca să strige: - Apropie-te, neamule! Praf pentru pureci! Omoară lighioanele, nu te mai scarpini! Ce te uiți, nea Ioane? E bun și pentru păduchii de lemn! Cumpără, vere Marine, să dormi liniștit. Ia praful de pureci! Ascultau lelițele, se uitau la pungași. Parcă n-ar fi fost de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]