164 matches
-
acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare și a celei cronicărești. În proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română (1860-1861). În discursuri, disertații (unele reproduse în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”), M., membru în comisia filologică transilvăneană, argumentează pe larg romanitatea limbii române, declarându-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M., întovărășit cu ierodiaconul
MUNTEANU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
colocvială, orgolioasă uneori, umilă altă dată, fantastă sau naturalistă. O atare „artă poetică” urmărește în fond o democratizare absolută a universului poetic: la nivelul limbajului propriu-zis, al temelor, al atitudinii față de ele. Vizate sunt aici în primul rând sentimentalismul minor, purismul, intimismul. Stilul adresativ liber șochează, bruschează „bunul-simț”. Violența este nelimitată. Lira „stiliștilor” îi pare lui P. „foanfă” și „rablagită”, aceștia sunt niște „maimuțoi”, „marțafoi”. Umanismul invocat teoretic are o solidă acoperire estetică. Tematica însăși e grandioasă. Este cântată în general
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
ar fi caznele? Sunt tinere fete care au făcut avorturi în timpul studiilor fără să știe că decizia lor nu era, de fapt, implacabilă. Cine le-a fost prin preajmă gata să le dea un sfat, iar nu o lecție de purism ireproșabil? Cei bulversați de depresii sau tulburări emoționale, dar care n-au curajul spovedaniei, nu știu unde pot să găsească, nemijlocit sau chiar telefonic, un sprijin concret, de la oameni care le împărtășesc neliniștile și dramele tinereții 1. Pentru studenții din facultăți, ASCOR
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ernest Hemingway. Or, toate acestea există din plin în cartea lui Chandler, în care invocarea „complexului Electrei”, a viorilor de Cremona și judecata rapidă a unei copii după Rembrandt sunt menite să confere originalitate și consistență paginii. Cred, totuși, că purismul exegeților este excesiv. Marlowe nu e, după cum știm încă din The Big Sleep, un analfabet: a absolvit o facultate, și-a mărturisit plăcerea de a citi, posedă o sensibilitate remarcabilă. De fapt, referințele lui nu depășesc nivelul culturii medii: Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Eminescu, e unul dintre partenerii de discuții ai poetului, dar între ei va interveni, din cauza opiniilor politice diferite, o ruptură. B., ale cărui sentimente naționale nu pot fi puse la îndoială, a fost un antijunimist convins și un adept al purismului în limbă. Ales secretar general în 1871, el îl înlocuiește, șase luni mai târziu, pe I. Slavici la președinția societății „România jună”. În 1872, după terminarea studiilor universitare, este numit profesor de limbile latină și română la gimnaziul din Suceava
BUMBAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285946_a_287275]
-
doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în vagonul de bagaje dar totuși scrie cu cretă albă pe tablă der blauer reiter camden town group section d’or orfismul suprematismul grupul celor șapte deutsche werkbund mișcarea dada neoplastismul purismul pittura metafizica societatea arta română constructivismul școala bauhaus productivismul atenție se închid ușile de piatră hamalii adună aripile de fluturi în cupe de argint laureații premiului nobel sunt eliberați conferențiarul este primit în audiență lupanarul este deschis până la orele zero
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și contingent, la fel ca falsificările copiștilor medievali, văzând că sunt ghidate de concepțiile lor personale: opiniile luterane asupra căsătoriei și a divorțului l-au condus pe J. Oporinus și pe J. Cornarius să propună corectarea lui Epifanius, cât și purismul literar și stilistic al Fericitului Rhenanus să facă la fel cu Tertulian, în același fel în care, în secolul al XX-lea, îl va face pe Karl Holl să insereze în textul grecesc al lui Epifanius ceea ce a fost propus
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
liliputana Bilete de papagal (revistă al cărei format este, el însuși, „avangardist”), chiar dacă Arghezi se va ține la distanță de militantismul dogmatic al radicalilor care îl „curtează”. În aceeași perioadă, Guillaume Apollinaire, „critic de direcție” al noilor orientări plastice franceze (purism, orfism, futurism și, îndeosebi, cubism), pleda, la rîndul său, pentru „critica poeților”: „Critica poeților nu exista pe vremea cînd Gauguin a dus o viață de mizerie în Tahiti și cînd Van Gogh, ignorat, picta pînzele sale înflăcărate. Astăzi, poeții nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o colecție de platitudini moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei ca experiență interioară („stare sufletească”), ca elementaritate și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și autotelic: „pentru a fi redată, nu necesită nici obiect, nici anecdotă, nici logică, nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți năzuind către poezie „dintr-odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fel de șpriț fără vin. Și o impostură în plus. (...) Hai la Circ. Maximum de varietate, minimum de efort cerebral. Reconfortat după spectacolul de circ, cobori ancora la cabaret... Feriți-vă de teatru... Atențiune...” Sinteză între expresionism, tehnolatria futuristă și purismul constructivist, concepția despre teatru a grupării „contimporane” are în centru personalitatea actorului. Marcel Iancu vede - virtualmente - în cinematograf arta-pilot a vremii, „din cauza mijloacelor de mecanizare, tipizare, viteză, ubicuitate”, militînd pentru regăsirea identității „esențiale” a tuturor artelor: „eri încă în teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernă de boudoir”, perne, covoare). Obiectele artistice expuse sînt dintre cele mai diverse: pictură, litografie, gravuri în lemn, sculptură, desen, obiecte de artă decorativă, cristaluri, ceramică modernă ș.a.m.d. Indiferent de modelul asumat (Bauhaus-ul german, realismul și productivismul rus, „purismul” francez al lui Ozenfant și Jeanneret, De Stijl ș.a.), avangarda constructivistă europeană își are cîmpul predilect de manifestare în arhitectură și sculptură (prin Hans Richter, Theo van Doesburg, Piet Mondrian, Wiking Eggeling, Le Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo, A. Pevsner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul comentariu redacțional în limba franceză conține o „remarcă” privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d’expression moderne. Ce serait quelques fois des projets de trés bons vitraux. On ressent l’influence du purisme russe. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d’expression moderne. Ce serait quelques fois des projets de trés bons vitraux. On ressent l’influence du purisme russe. În aceeași pagină a numărului 52 — o nouă menționare prietenească a revistei poloneze: „Block No. 8-9 bogat număr de artă constructivistă poloneză reproduceri frumoase după Szczuka, Stazewski, Lypschitz, Malevitsch etc.”. Referințe despre arhitectura nouă din Polonia găsim în articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ribemont Dessaignes ne recomandă pe autor ca șeful școalei Dada din Moscova”. Principalele puncte de contact cu avangarda rusă/sovietică sînt reprezentate totuși de teatru (pe linie futuristo-constructivistă, prin experiențele lui Meyerhold și Tairoff) și de artele plastice (pe linia „purismului” constructivist și a suprematismului). Contimporanul a publicat reproduceri ale unor lucrări de G. Anenkoff (machetă p. Gaz de G. Kaiser — în nr. 55-56, martie 1925) sau Rodschenko (Construcție — în nr. 59, mai 1925). Numărul 53-54 al Contimporanului (consacrat arhitecturii moderne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul, expresionismul - „nu înseamnă pentru poporul nostru infiltrarea unei mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realitate. Este periculos să se trăiască numai în împărăția cuvântului, a imaginii, a sofismului. De aici se deduce că trebuie să se postuleze un al treilea principiu: realitatea este superioară ideii. Aceasta implică evitarea diferitelor forme de tăinuire a realității: purismul cu iz angelic, totalitarismul de tip relativist, nominalismul ostentativ, proiectele mai mult formale decât reale, fundamentalismele anacronistice, eticismele lipsite de îngăduință, intelectualismele fără înțelepciune» (EG 231). Aceste șapte pericole amintite de papa Francisc pot să devină - cel puțin ar trebui
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
poeziei, suficient de distincte pentru a justifica eventuale rezerve față de plasarea lor sub aceeași etichetă. Concluzia urmează de la sine: „Ne întrebăm, scrutând această veritabilă față a domnului Arghezi, cum a fost posibilă confuziunea: Arghezi poet modernist?”. Plasată în opoziție cu purismul intensiv al moderniștilor, poezia argheziană - nelirică, neintelectuală, prozaică, hibridă, meșteșugărească, revalorificatoare a genurilor istoricizate, guvernată de un principiu al extensiei și al aglutinării - pare să prefigureze, dacă nu un antimodernism, cel puțin un „alt modernism”. Cu îndreptățire s-a observat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
pure frumuseți, născută din tensiunile și temperaturile înalte la care sunt supuse cuvintele în procesul creator”312. Din această perspectivă, poetica argheziană rămâne totuși esențial modernă (deși nu întotdeauna modernistă!), prin dialectica ei destructiv-constructivă, prin îmbinarea paradoxală de antipoeticitate și purism. 4.3 „Cazul” Bacoviatc "4.3 „Cazul” Bacovia" Un alt „caz” asupra căruia merită să zăbovim în acest capitol consacrat anticipărilor modelului (meta)tranzitiv în poezia românească este cel al lui George Bacovia. În general, criticii și poeții generației ’80
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
al tuturor evreilor pentru dezrobire universală, a unei patrii recăpătate, așa cum ne dictează crezul n ostru cel nou”... „Revista noastră este exclusiv zionistă” i se răspunde în cel de al patrulea număr domnului doctor H.K. Bar‐Kochba cuprinde materiale specifice: „Purismul de azi și cel de altădată”, „Zionism și patriotism ”, „Explicarea unei notițe talmudice”, „Omorul ritual”. „Hanuca”, articole de atitudine și orientare :„Evreii, sionismul și războiul balcanic”, „Libertatea albanezilor și evreii”, cursive de cultură generală „Cultura noastră”, „Cultura națională aiurea și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la această epocă glorioasă vom lua și noi evreii-români parte. Acum e momentul să dovedim că evreul-român știe să verse sângele pentru scumpa lui patrie... și că între zionism și patriotism nu există incompatibilitate". Alte materiale publicate: "Zionism și patriotism", "Purismul de azi și cel de altădată", "Omorul ritual", "Hanuca", "Evreii, sionismul și războiul balcanic". Mai sunt publicate portrete, corespondențe etc. Este de presupus că în Bârlad au mai existat publicații evreiești și după anul 1913, pe care autorul cărții nu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
taie porțiuni din durata reală și să descompună mișcarea în instantanee potrivit unui procedeu cinemetografic propriu ființei sale" (Despre conștiința filozofică, p. 111). Aici Blaga îi aduce în discuție pe eleatul Parmenide și pe dialecticianul Hegel ca exemple extreme de "purism metodologic" (ibid., pp. 108-112), fără a sesiza că, de fapt, punctul de plecare al hegelianismului este tot unul eleat. 114 G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice. Partea a treia. Filozofia spiritului, București, Editura Academiei R.S.R., 1966, traducere de Constantin
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu drept strenge Wissenschaft. Husserl nesocotește "presupozițiile asumate" de Dilthey, încercând să-l scoată pe acesta din coerența lui, spre a-l împinge în propriul sistem de gândire; ca să spunem așa, el încalcă regulile jocului, cu toate că, altminteri, este adeptul unui purism metodologic. Husserl insistă asupra necesității respectării purității metodologiei științifice edificate pe baza unei reine Logik. Așa cum "matematicianul nu se va îndrepta nicidecum spre istorie pentru a dobândi lămuriri asupra adevărului teoriilor matematice", tot astfel ar trebui să procedeze și filozoful
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se ocupă cu faptele (și semnificația lor) nu are ca obiect și valabilitatea ideilor antrenate în istoria faptică, evenimențială" (s.n.)128. Este adevărat, întemeietorul fenomenologiei îl judecă pe Dilthey numai după criterii filozofice, ceea ce înseamnă că respectă, cel puțin aparent, purismul metodologic pe care l-am evocat anterior. În realitate însă, fundamentele în funcție de care valorizează valabilitatea unei Weltanschauungs-philosophie sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]