120 matches
-
carne“, iar la sfârșit, în Cotnari vechi amestecat cu pastă de roșii. Varianta sa este, indiscutabil, savuroasă, dar respingerea celorlalte ni se pare nemotivată. Din acest punct de vedere, Păstorel se arată a fi mai catolic decât Papa, adică mai purist decât idolii săi, francezii înșiși, căci, iată, aceștia din urmă nu găsesc nimic grotesc în a asocia unei choucroute (mâncare cu varză acră) excelentele vinuri albe ale Alsaciei, Riesling ul ori Gewurztraminer-ul. În această poziție radicală a autorului moldav se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o graniță între „mititeii à la Păstorel“, din carne de vită, prea apropiați de modelul turcesc, și cei „din mai multe cărnuri“, „ardelenești“, după opinia sa. Paranteză: micii făcuți doar din carne de vită par a fi o altă creație puristă a lui Păstorel, căruia, probabil, îi displăcea mirosul seului de oaie și care a dorit, prin această rețetă, să occidentalizeze cu orice preț un preparat tipic bucătăriei Orientului Mijlociu și podișului Anatoliei, din care ovina nu are dreptul să lipsească
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
puțin productive decât cele inter-generaționiste". Luptele intestine, ca și cele purtate cu predecesorii ori cu succesorii, nu dau un conflict distrugător, de tipul ori/ ori. Și divergența poate fi relevantă, nu numai omogenitatea preluată, în mod bizar, de la cei mai puriști dintre moderniști. Ca să-l completez pe Alexandru Cistelecan, e limpede azi că neomodernismul "șaizecist" a fost, el însuși, un modernism sincretic, deloc restrictiv, câtuși de puțin exclusivist. O generație cuprinzând poeți atât de diferiți ca Nichita Stănescu și Marin Sorescu
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin enuțarea sintezei daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel roman. Încă din Precuvântarea volumului, care conține miezul programatic al manualului, Xenopol afirmă că
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Am fost și am ramas Romani" (Xenopol, 1890, p. 5). Într-un alt manual, istoricul ieșean insista asupra apartenenței poporului român la "rasa latină" (Xenopol, 1897, p. 9). Prin Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este Alain Touraine, autorul cărții de răsunet Critique de la modernité (1992). Touraine constată corect anumite precarități ale modernității, cea mai izbitoare fiind ruptura dintre individul uman și instituțiile culturale, politice, sociale, instituții care au ajuns la un soi de autonomism purist și care le transformă din mijloace în scopuri în sine. Este, în definitiv, vechea poveste a alienării. Văzând în tradiții, istorie, instituții, toate rigidizate și antiumane, cauza răului, soluția lui Alain Touraine nu poate fi decât una "postmodernistă", deconstrucția tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a folosit, În mod tradițional, mai ales surse și elemente de analiză din domeniul literar. O dată, de texte cum ar fi cele aparținând cărților populare, literaturii de colportaj, „subliteraturii” de almanah, de consum, prozei de serie - considerată „eretică” de critica puristă, dar având totuși relații evidente cu literatura. Ele sunt deosebit de utile pentru evidențierea prejudecăților și stereotipiilor, tocmai datorită posibilității Înserierii lor, ca și a impactului pe care Îl produc În rândurile unui public numeros. În al doilea rând, imagologul literar
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
limite în ceea ce privește arabescurile psihologizării: ele se pot ramifica fără a fi prea multă nevoie să fie întemeiate în text. Textul de suprafață poate fi ignorat ca probatoriu cenzurat, puternic reprimat, impunînd lecturi simbolice cu totul neașteptate. Analiza "puristă” a caracterului, din contră, afirmă dimensiunea non-referențială și nonmimetică în arta narativă. În cuvintele memorabile ale lui Weinsheimer (1979:187): Emma Woodhouse nu-i femeie și nici nu trebuie descrisă ca fiind femeie. Există diferențe reale de prezumții esențiale care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
acum un "fragment" despre modul de a filozofa lui Kant. Găsim în acest "fragment" o foarte interesantă repetiție lexicală diversificată prin opoziția de sens între cuvintele optimist și moarte, precum și o rafinată utilizare a oximoronului în asocierea "superficialitate sublimă": "Obiectivismul purist al lui Kant, afirmă Theodor Codreanu, e de o inflexibilitate de sfinx, o banchiză monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
curând cu Daciĭ și se formă din acest amestec un popor cu sângele parte dac, parte roman" (Xenopol, 1890, p. 39). Xenopol produce o majoră turnură interpretativă prin enuțarea sintezei daco-romane. Teza sintetică nu este, totuși, o ruptură față de paradigma puristă a Școlii Ardelene, ci mai curând o revizuire a acesteia. Elementul dominant, de fapt singurul care contează și care este arborat ca simbol identitar, este cel roman. Încă din Precuvântarea volumului, care conține miezul programatic al manualului, Xenopol afirmă că
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Am fost și am ramas Romani" (Xenopol, 1890, p. 5). Într-un alt manual, istoricul ieșean insista asupra apartenenței poporului român la "rasa latină" (Xenopol, 1897, p. 9). Prin Xenopol, memoria națională se angajează în procesul de tranziție de la paradigma puristă a luminismului Școlii Ardelene către paradigma sintetică a postpașoptismului romantic. În chestiunea cardinală a originii, romanitatea absolută este re-elaborată în formula sintetică a daco-romanismului. Odată cu această revizuire, elementul autohtonist, încă minimalizat, va dobândi proporții tot mai considerabile. Deocamdată însă, predominantă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pășind spre moarte în comuniune cu stăpânii lor de clasă, este denunțat violent ca o contradicție în termeni (1910, pp. 130-131). Patriotismul și internaționalismul sunt logic inconciliabile, solidaritatea clasială și frăția națională neputând conviețui pașnic în cadrul niciunei societăți. Aceste principii puriste ale socialismului antipatriot trebuie clar enunțate, ca reacție fermă împotriva acelei "corcitură de internaționalism șovăielnic ce pretinde să concilieze patriotismul cu internaționalismul" (Hervé, 1910, p. 134). Trei sunt propozițiile care trebuie acceptate ca bazele doctrinare ale socialismului cu privire la patriotism: a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
au fost considerate cruciale pentru o democrație. Cercetătorii au început să regândească rolul jurnalismului prin prisma "sferei publice" definite de Habermas, iar ideile sale au devenit termenul de referință al dezbaterilor critice despre activitatea jurnalistică. Deși a idealizat o imagine puristă a sferei publice la începuturile ei, Habermas a argumentat că aceasta s-a degradat în timpul secolului al XIX-lea, când presa a reflectat mai degrabă interesele economice ale statului decât nevoile informaționale ale publicului. Opiniile lui Habermas au căpătat o
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
o imitație a naturii). Al treilea, și acum ne găsim în ordinea psihologică nu există unitate de frumos între natură și artă, fiindcă emoția estetică procurată de natură diferă de cea procurată de artă. Estetica modernă ține să fie foarte puristă în delimitarea obiectului propriu; și astfel să elimine din cuprinsul emoției estetice tot ceea ce i se pare eterogen. Al patrulea, natura nu e nici frumoasă nici urâtă, ea este anestetică în sensul în care spunem despre un lucru că nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lor puternice cu arhitectura anilor �20, care �ntre?ine str�nse leg?turi cu sculptură avangardist?. �n sf�r?it, este bine s? includem �n acest curent neo-modern zg�rie�norii, de origine american?, dar introdus �n Europa sub forma purist? impus? de Mies van der Rohe dup? instalarea să la Chicago, �n 1938. Astfel, turnul Phoenix � Rheinrohr (1955-1960), la D�sseldorf, de Hentrich ?i Petschbigg; turnul SAS (Copenhaga, 1959) de A. Jacobsen, sau turnul Pirelli, deosebit de stilat, de G. Ponți
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
cu ajutorul metodelor mai vechi. Se impune să elaborăm un nou ideal de istorie literară și noi metode care să facă posibilă înfăptuirea lui. Dacă, prin accentul pe care-l pune pe istoria literaturii ca artă, idealul schițat aici pare excesiv de "purist", putem mărturisi că nu considerăm că alte metode aer fi ineficace și că studiul concentrat ni se pare a fi antidotul necesar împotriva mișcării expansioniste prin care a trecut, în ultimele decenii, istoria literară. O imagine clară a sistemului de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
venit iarna, anotimpul în care mecanismul struțo-cămilelor politice românești scârțâie sub pielea artificială în care a fost împins cu anasâna. O tibie pedistă se înțelege greu cu un peroneu liberal. Un șold pesedist face cu greu pârghie cu un coccis purist. O rotulă udemeristă riscă să crape sub povara unui copan sindicalist de orientare peremistă. O pană minoritară găsește cu greu posibilitatea de a pluti - balastul majoritar îi amintește regulile nemiloase ale gravitației politice. A venit iarna. Argoul în care comunică
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
populară. Limba literară a evoluat astfel independent de aspectul popular, de la care a încetat să mai preia elemente. A rămas astfel în atenție numai limba literară (clasică), singurul aspect învestit cu valoare de reprezentativitate pentru civilizația romană. O asemenea concepție puristă în raport cu limba literară s-a perpetuat și în Evul mediu, cînd s-au neglijat aspectele vorbite și dialectele, fiind considerate abateri de la limba clasică. Ca atare, în Occidentul romanic latina literară a putut fi admisă fără probleme ca limbă a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-lea punîndu-se bazele normelor limbii de cultură moderne, ortografia rămînînd însă cu o pronunțată trăsătură etimologizantă. Ca urmare a intensificării ritmului împrumuturilor din diferite limbi (franceză, engleză, germană etc.), în secolul al XIX-lea, s-a manifestat un puternic curent purist care milita pentru înlocuirea lor (în special a celor din germană) prin cuvinte vechi nordice sau prin creații proprii. Limba daneză este limba oficială a Danemarcei, avînd în jur de 5.000.000 de vorbitori. Deși are multe particularități gramaticale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
Olanda și Belgia duce la tendința generală a unificării vechilor variante literare. Neerlandeza a făcut împrumuturi din franceză încă din secolul al XI-lea, iar numărul acestora a crescut mereu, ceea ce a produs, în secolul al XVI-lea, o reacție puristă, care a constat în realizarea de creații prin mijloace proprii și în preluarea de elemente din germană. Treptat însă, influența franceză și cea germană s-au echilibrat, uneori ambele recunoscîndu-se în pronunția împrumuturilor; de exemplu neer. station are două pronunții
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în răspîndirea și în normarea limbii germane literare l-au avut gramaticile și dicționarele, care au fost realizate începînd cu secolul al XVI-lea. Pătrunderea de numeroase împrumuturi din latină și din franceză a dus însă la apariția unor curente puriste, care s-au manifestat intens în secolul al XVII-lea și care militau pentru o limbă fără influențe străine. Deși deja în secolul al XIX-lea procesul de unificare a limbii literare germane era încheiat în linii generale, persistă pînă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba, că ar îndepărta limba de popor etc. Fără a contesta teoretic necesitatea modernizării societății românești și a realizării unei culturi de erudiție, reprezentanții acestui curent au introdus prin ideologia lor populismul, respingînd înnoirile radicale și, pornind de la unele exagerări puriste sau de la unele propuneri ortografice inadecvate, au respins în întregime opera învățaților latiniști. Datorită criticii acerbe făcute latiniștilor în numele "limbii poporului", G. Ibrăileanu i-a considerat pe reprezentanții Curentului istoric-popular drept făuritori ai "spiritului critic în cultura română" și, în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
un termen folosit corect. Distincția e aceea dintre o viziune de autor-showman, în care cinemaul reprezintă spectacolul total, o superartă bastardă, metisată (cum scria Pauline Kael a noastră), care le subsumează și le extinde pe toate celelalte, și o viziune puristă, în care cinemaul trebuie să se lepede, pe cît posibil, de influența celorlalte arte, ca de tot atîtea haine de împrumut, ca să-și găsească propriul specific : observarea texturii morale a acțiunilor omenești, cu ajutorul unei camere. Se poate spune că una
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și a relației dintre ele, necesare, dar, cum se știe, în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost ghidate în abordarea exegeticii biblice și a surselor evanghelice nu doar de spiritul purist al unor elite. Ascunse de interfața polemicii de ordin dogmatic, s-au confruntat în fundal și programe politice, și nu întâmplător, pentru că ambele mișcări teologice au fost provocate de fapt de instituțiile puterii: în primul caz, prin încercarea de substituire
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]