98 matches
-
unui anumit efect preconceput, se comportă ca un clasic. Insistăm, totuși: Poe nu explică, sau se explică rău, când definește domeniul poeziei. Identificîndu-l cu întregul suflet - sinteză a înțelegerii, a sensibilității, a pasiunii - e departe de a proceda ca un purist, ca un abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric". Soluția idealistă pe care o dă Poe problemei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de Jacques G. Costin (unele - precum „Imn benzinei“ - neincluse în volumul aflat în pregătire). Barbu Brezianu prezintă o importantă expoziție de artă armeană, iar congenerul său Lucian Boz publică un amplu eseu despre Ulysses al lui James Joyce. Orficul, „barbianul”, puristul Dan Botta este prezent în ultimul număr al Contimporanului cu un eseu platonizant despre pictura lui Vermeer - „Vermeer din Delft și aridele idei“. Articolele lui Ion Vinea (prezent, în 1927, doar cu proză: fragmente din Victoria sălbatecă) abordează într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
celor doi, mixîndu-le cu experimente „costiniene” și comentarii pe măsură: „Clasicii sînt desăvîrșiți fiindcă sînt în perfect acord cu epoca lor”. Nostalgia clasicismului (fie ea și avangardistă...) e, de altfel, specifică atît lui Costin, cît și comilitonilor constructiviști, abstracționiști și puriști de la Contimporanul... Corespondența lui Jacques G. Costin cu Tzara (trei epistole, 21 iunie 1929-7 iulie 1930) atestă, fără drept de apel, dorința fierbinte a celui dintîi de a-și depăși complexul provincial prin traducerea în limba franceză, la Paris, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mitului Urmuz — profetul misterios și izolat al apocalipsei formelor tradiționale de expresie, ctitor și „herald al unui nou ev”. „Artistul maudit” Urmuz vs „burghezul” Dem. Demetrescu-Buzău. Urmuz — (anti)eroul luciferic, revoltatul prometeic, ascetul, damnatul, omul din subterană, victimă a societății, puristul absolutist, inadaptatul metafizic și tragic, purtător de hybris, cvasianonim, cu o biografie exemplară, chintesențializată abstract în mica-i operă. Urmuz — unic, original și originar, distrugător, dar și regenerator al vechiului limbaj și al vechilor convenții. Urmuz — virus anarhic, nihilist într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce nu poate fi redată corect. Am decis să o redau prin K îKâf) și să risc să creez o confuzie cu o literă total diferită, Kaf, pentru simplul motiv că este singurul fel în care o pot pronunța. Un purist nu mi-ar ierta-o niciodată, dar asta este în.a.). Vițel îengl.). Ajutați-mă îîn fr. în original). Nume dat câtorva specii de păsări asiatice. Unele dintre ele pot imita sunete.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la infarctul lui. Înseamnă asta că Thomas a fost complice la uciderea tatălui meu? Decembrie 1990 x Am pierdut șirul dăților când Fiona și cu mine ne-am pus în cap să ne culcăm împreună în următoarele săptămâni: deși un purist ar disputa probabil interpretarea exactă a expresiei „a se culca“. Procedura era cam așa. Venea acasă de la serviciu - în majoritatea cazurilor, terminată - și se urca în pat aproape imediat. Între timp, eu, în bucătărie, pregăteam ceva gustos; nu prea substanțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sintagma lui Jdanov), ci din "slăbiciune". Ce filologie năucă am mai făcut! Cu Dimulescu, sforțîndu-se să ne transforme-n bucheri și-n tîmpi, ca să-l parafrazez pe Ion Creangă. Cu claxoniștii științifici (deveniți, după evenimentele din '89, pediști, pedeseriști, liberali, puriști; orice altceva decît comuniști) care voiau să credem nu-n Dumnezeu, ci-n Progres. Cu istoria literaturii din U.R.S.S, ca ghid în cercetarea istoriei literaturii române. Toje, la cursurile de limbă. Zoon sovieticus propunea într-o plenară (de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e datul tradiției. Ceva le putem totuși reproșa: ignoranța. Și graba lor de a tranșa relațiile care s-au înfiripat la un moment dat, în opera lui Freud și a discipolilor lui, între psihanaliză și psihologia mulțimilor. Da, știu. Acestor puriști le repugnă filiația care îl unește pe eroul gîndirii de zilierii istoriei ideilor: Le Bon, Tarde, Mac Dougall. Din motive de nemărturisit, care țin de aristocrația intelectuală, dar și de culoarea politică, ei preferă, se înțelege, filiația mai nobilă a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
dacă pot spune așa, autentic ficțional”, În rîndul lor putînd fi inclusă Divina Comedie sau Don Quijote (accentul cade pe ficțional) și “falsele autoficțiuni”, “care nu sînt ficțiuni decît pentru vamă: altfel spus, autobiografii rușionoase.” Reputatul naratolog se vădește astfel un purist incorijibil care păcătuiește În primul rînd printr-o idee imuabilă despre literatură, aceea care o suprapune fără rest funcțiilor estetică și didactică. Din acest punct de vedere, “falsele autoficțiuni”, cele contemporane, sînt, cred, niște texte hibride care fac trecerea de la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
constanța formei perceptibile. Toate acestea sunt valabile pentru structurile perspectivei centrale și nu sunt sigur de ce în acest caz teoreticienii au acordat atât de mare atenție distorsiunii optice față de aceea a oricărei alte forme. Ce se întâmplă însă când un purist care vrea să vadă „corect” o perspectivă își coboară ochii pe punctul în care s-ar fi așezat un aparat fotografic dacă ar fi produs proiecția perspectivală pe care o vedem reprezentată în pictura lui Tintoretto, Descoperirea corpului Sfântului Marcu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
firesc, neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în comunicare și în dezvoltarea literaturii. Ar fi regretabil - zicea Alecsandri - ca romînii, aflați atunci la începutul „deșteptării”, „să cadă în ghearele pedantismului”3). După A. Russo („Cugetări”), „pedantismul are mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
operei în versuri: un fel de metodologie lirica. [...] Insistăm, totuși: Poe nu explică, sau se explică rău, cănd denumește domeniul poeziei. Identificându-l cu întregul suflet - sinteză a înțelegerii, a sensibilității, a pasiunii - e departe de a proceda că un purist, ca un abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric" [s.n.]. Soluția idealista pe care o dă Poe
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că ați apreciat-o în mod corect, pentru că altfel veți fi nevoiți să vă scurtați dieta... e de la sine înțeles că trebuie să alegeți un aliment sănătos. Fructele și legumele se află adesea în centrul atenției în cazul acestor monodiete. Puriștii spun că trebuie să consumați unul și același aliment pe toată durata dietei, iar dacă nu vă veți simți în stare, nimeni nu vă va critica dacă veți alterna de la o zi la alta consumul unui al doilea aliment. Dieta
Sănătate și energie Sfaturi practice pentru eliminarea toxinelor din organism by Alicia Hart () [Corola-publishinghouse/Science/2220_a_3545]
-
un cuplu foarte potrivit și cât se poate de fericit; Principele s-a integrat perfect în atribuțiile Prințului Consort pe care le exercită impecabil, cu distincție și grație; medierea cu regimul Iliescu, oricât de reprobabilă ar fi putut părea pentru puriști, a fost un compromis rezonabil care a permis Casei Regale să revină acasă și să-și afirme nestingherită prezența pentru compatrioți prin programele sociale și prin strategiile de vizibilitate pe care le-a găsit de cuviință; au sprijinit proiectele majore
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
extrem de influent și personal, care a prezentat de curând la București varianta sa, celebră la vremea ei, din The Wall, Peter Gabriel este considerat (precum Roger Waters la Pink Floyd) personajul de care se leagă cariera clasică, singura admisă de "puriști", a uriașei trupe de rock progresiv Genesis și compozitorul cel mai fecund și inovator din zona experimentelor muzicale ale rock-ului anilor '70-'90. Nu spun neapărat "cel mai mare" pentru că ar fi prezumțios, dată fiind diversitatea și individualitatea personalităților
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în pântec/ o tragică risipă./ și ca să uit coșmarul acestei vieți/ aș vrea să-mi fie sexul o aripă” (Și ca să uit). Versurile rezumă exemplar condiția ontopoetică a eului liric: zborul poetei nu are nimic de-a face cu elevațiile „puriștilor”, fiind o levitație de-abia sesizabilă, o plutire la joasă altitudine, amenințată mereu cu prăbușirea. Iar dacă sexul poate fi o aripă e pentru că, printr-un cabotinism tragic, subiectul încearcă să se convingă că viziunile sale coșmarești ar fi așa-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
de la fotografie, chiar pe fotografie, admiratul nostru din acea dimineață ajungea la somptuoase compoziții deși contrariante pentru... tradiționalistul din mine teribil de convingătoare din unghiul vocației. Fotografia se supunea exercițiului de mare virtuozitate grafică, iscînd un gen... ambigen după unii puriști oricum dubios foarte acoperitor stilistic. Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii ar fi convins la fel de bine numai și desenînd în sine. De la obediente supuneri, la evadări
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sociale. Atît de picturale, nu? Taberele au rămas intacte pînă azi, așa că pictorul nu stă rece la ce vede pe fereastra lui din Armeană și mai și notează ce vede are și el dreptul cetății. Chiar dacă, în ani, confrații lui, puriștii, adică abstinenții întru scris (și citit) l-au "ornat" cu: cel mai pictor dintre scriitori și cel mai scriitor dintre pictori, privitorul lumii largi de pe fereastra atelierului său a continuat să privească și să scrie despre ce vede. Cu același
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de burtă are câteva note originale față de rețeta-mamă. De pildă, dresul cu ou și smântână este preluat de la varianta grecească. Folosirea morcovului ras și prăjit în ulei, pus în zeamă pentru a-i da „față“, culoare, este un element inedit; puriștii nu adaugă decât uleiul în care a fost călit morcovul, acesta din urmă având un gust dulceag prea pronunțat. De asemenea, unii mai pun în ciorba de burtă gogoșar murat, tăiat în șuvițe de mărimea celor de carne; acest adaos
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
agroalimentare au caracteristici proprii, inimitabile atât datorită particularităților solului ori climei, cât și datorită unor tehnici tradiționale de cultivare și de prelucrare a produselor respective. țările care au grijă de produsele lor tradiționale pot utiliza și ele acest cuvânt, deși puriștii îl acordă doar Franței; dacă or avea și cârnații noștri de Pleșcoi dreptul la această încadrare este o întrebare dificilă, având în vedere cantitatea uriașă de produse falsificate care intră pe piață cu acest nume... Presupunând însă că avem și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ce revenea vechilor națiuni în legătură cu formarea acestor identități poli-tice tardive, indezirabile pentru noi. Slavii de sud ca și alți caucazieni aveau reputația de a se lasa mînați doar de pulsiunile "tribale", adjectiv devenit infamant datorită disputelor africane și împotriva căruia puriștii noii ideologii multiculturale se răzvrăteau. Cauza este de la sine înțeleasă. Tribalismul reapărea în vecinătatea noastră și nu era altceva decît o altă față a naționalismului. Dar însăși proximitatea sa, cu atît mai mult, atesta cumințenia noastră, atașamentul nostru față de valorile
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de la un romantism minor, posteminescian (Tiberiu Crudu, sub pseudonimul T. Mârza) până la clasicismul livresc (G. Tutoveanu), de la simbolism (George Voevidca), uneori de nuanță decadentistă, bacoviană, până la tradiționalism (G. Pallady), de factură pillatiană, prin invocarea universului copilăriei (V. Gh. Petrescu), sau „purist” (V. Voiculescu, Răsărit pe câmpie). Mai semnează versuri D. Baciu, Petru I. Manoliu, C. Gruia. În sumar intră în general proze scurte (schițe, nuvele) și note de călătorie, având ca autori pe Tiberiu Crudu, I. Gr. Oprișan ș.a. Traducerile aparțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289233_a_290562]
-
din anii ’50 și ’60 au reprezentat de la Început o tentativă disperată de a petici un sistem cu disfuncții structurale. În măsura În care exprimau dorința vagă de a descentraliza decizia economică și de a autoriza În practică producția privată, ele nu conveneau puriștilor din vechea gardă. Dar altfel, liberalizarea adoptată de Hrușciov și apoi de Brejnev nu prezenta o amenințare imediată pentru rețelele de putere și patronaj pe care se baza sistemul sovietic. și tocmai de aceea ameliorările economice din blocul sovietic au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]