10,901 matches
-
toată. Și tot vâslind printre tenebre, prin valurile-amețitoare, să fiu doar cântec și-ntristare. Dar nu aflasem Ce vămi mai aveam de trecut din scurta mea istorie? Trecusem prin aceea a chinului sub zâmbetul înșelător al bisturiului, dar nu aflasem puritatea dragostei și nici minunea pruncului zâmbitor. Eram ființă în neființă, un mers singuratic de pribeag ce ispitește luna. începeam să orbesc, visând întuneric. Dar ce vei fi? Cu fiecare zi, va trebui să plătești prețul obsesiei. Cu fiecare zi, ți
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
vidării, a desființării. Eul său e dual, compus din impulsurile ființei și neființei, fiecare parte dovedindu-se atrasă către cealaltă: „Eu sînt mereu și ceea ce nu sînt” (Balans). Bucuria sa e fără putință de fixare, aeriană, dezorientată, relevînd mai curînd puritatea morții decît cea a vieții: „O bucurie vie fără casă/ tot dau să prind și ea se îneacă/ fără de drum în nici o parte/ o bucurie vie fără casă/ tot dau să cînt și ea îmi scapă/ de mine-ndestulată ca-ntr
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
singurătate, delăsare. Refugiul în “trecutul fericit” (caseta de la nunta fiicei, filmată, firește, de același Flo) e și el prilej de contrarietate ( Niki realizează, confuz, cine se află la rădăcina răului: cel care, filmînd , a distorsionat pervers, cu o vulgaritate cvasi-pornografică, puritatea mesajului “Veronica, Veronica, viața ta va fi frumoasă”). A șasea zi Culmea prăbușirii (la figurat, dar și la propriu, pentru că e 11 septembrie!). Și e ziua de naștere a lui Flo, cel invitat de copii în America, în timp ce el, Niki
Viața în șapte zile by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13197_a_14522]
-
și, mai mult, la excluderea din partid a deviaționistului. Privind astăzi munții de moloz de „literatură” proletcultistă pare greu de crezut că publicarea unor astfel de (sub)producții nu era chiar floare la ureche. Existau niște standarde ale genului, la puritatea cărora vegheau activiști nu prea duși pe la școală, dar căliți în luptele cu dușmanii de clasă. O imagine prea artistică, o metaforă prea îndrăzneață, un epitet insuficient îmblînzit erau considerate reminiscențe ale artei burgheze și, implicit, puteau să ducă la
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
Scînteia” reprezenta visul suprem, apogeul carierei oricărui poet proletcultist. Chiar și versificatorii cei mai rutinați așteptau cu teamă verdictul responsabililor de la gazeta partidului. Pentru că posibila publicare echivala cu un certificat de clasicitate, constituia proba armonizării perfecte dintre forma „artistică” și puritatea doctrinară. Firește, aceasta nu-l scutea pe cel cauză de o la fel de rapidă mazilire în cazul în care viitoarele sale poeme nu s-ar fi ridicat la aceleași înalte cote valorice. Sau dacă în locul funcționarului care îi dăduse binecuvîntarea ar
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
luciferica mândrie a sculptorului de la Hobița: "Orice s-ar zice, orice s-ar face, operă lui Brâncuși rămâne pentru timpurile viitoare singurul pivot solid. Opera lui Brâncuși - nu este expresie locală, ea este șexpresiaț esență celei mai înalte expresii a purității universale și va rămîne de-a lungul secolelor viitoare singurul obstacol peste care nu se va putea trece ...". Remarcabilul aport al volumului apărut la Editură Humanitas la prezența - dar mai ales viitoarea - exegeza brâncușiana este completat de capitolele Corespondență cu
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
contemporanilor săi - de la Modigliani la Hepworth - pare acum eclipsata de cea exercitată asupra generației care a ajuns la maturitate la scurt timp după moartea sculptorului, în 1957: Carl Andre, Donald Judd, Robert Morris și alți sculptori minimaliști. În același timp, puritatea și misticismul albului atelier brâncușian reprezentau pentru multi o retragere din lumea contemporană. La 12 februarie 1961, la patru ani de la moartea lui Brâncuși, atelierul din Impasse Ronsin devenea un loc al reinventării artei, opus în aparență fiecărui aspect din
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
Și, revelația mea la această Gală: Bogdan Cotleț (Percinet). O apariție extrem de interesantă și, într-un fel, atipică. Delicatețe și, totodată, forță, gesturi elaborate, aristocratice, expresivitate, un soi de noblețe pe care o întîlnesc tot mai rar pe scene, de puritate în joc. Rîsul la Vassa O temă pe care n-am sesizat-o atît de acut niciodată, dincolo, desigur, de rîsul-plînsul și clovneriile lui Prohor. Mi se pare extrem de interesant, și voi medita la el, nivelul comic investigat de Andreea
Șase nopți cu Casandra (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12010_a_13335]
-
la Reims. În bătălia de la Compičgne va fi însă prinsă, luată prizonieră de britanici și, în cele din urmă, condamnată la moarte prin ardere pe rug. Ducele Gilles de Rais, cavalerul lângă care luptase și pe care îl fascinase cu puritatea și înfățișarea ei angelic-androgină, nu reușește să o salveze, deși jurase să o urmeze pe Ioana oriunde. Chiar și în moarte. Îndurerat, se va retrage în fortărețele de pe domeniile sale din Vandeea unde va întemeia abația Sfinților Inocenți pentru a
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
o aversiune sinceră față de exprimarea figurată. I se par "memorabile" (o spune cu ironie!) formulări metaforice precum acestea: "...a făcut să curgă multă cerneală critică", "...în burta chitului avangardist găsim resturi nedigerate din toată poezia veche", "avangarda nu are prejudecata purității sângelui poetic", iar când N. Manolescu vorbește de "atașurile față de cultura populară" criticul său ne trimite morocănos la definiția din DEX a cuvântului "ataș": "anexă de metal prinsă lateral de o motocicletă". Opac în fața stilului figurat, criticul lui N. Manolescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
feluritele compromisuri ale fazei național-comunismului. Specificul lirismului d-sale îl alcătuiește o viziune a ethosului care, departe de-a fi o retorică uscat moralizatoare, o searbădă probozire a contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
contemporaneității decăzute, se proiectează asupra cosmosului, asupra ocultelor sale resorturi. Aspirația spre puritate, biografic motivată, se dilată astfel pînă la dimensiunile conștiinței umane în genere, care se confruntă definitoriu cu impuritatea, cu degradarea, cu corupția ce răspund unui registru escatologic. Puritatea apare grefată pe o intuiție a ordinii universale ce se opune dezordinii, pe o responsabilitate de esență metafizică de-a conserva geometria ordinii. Ca urmare, contingentul epocal e resorbit de spațiul vizionar al unui absolut geometrizat, inspirator precum o supremă
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
o virtute? Dl Raicu socotește că sîntem în măsură a indica aci mai curînd o virtute, un fel de-a fi care "i-a fortificat pasiunea și a păstrat-o pînă la sfîrșit într-o stare de Ťprospețimeť, de emoționantă puritate, de neprihănire, de care nu beneficiază cei ce nu știu sau nu mai știu, cu timpul, să sufere pe viu, fără obișnuitele ipocrizii și fără asumarea unor tactici protecționiste". Chiar dacă termenul de "imaturitate" e discutabil, nu putem decît a contrasemna
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei stări trezie/somn (sau somn/trezie?) cade pe seama lucrării timpului, cu prisosință la subiecții la care somatic se observă contagiunea între cele două fundamentale stări. Contagiune ce răpește fiecăreia dintre ele genuitatea, exclusivitatea, puritatea, esența structurală. Un cotidian deficitar la ispitele compactului bloc al realității versus visul târându-se pe șleauri istovite diagnostichează reaua poziționare a eului față de gravitația ce se pregătește să-l centrifugheze. Când energicul "visător" de altădată, acum cu o tot
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
nu pentru a avea unul. În lumina acestei observații, să privim încă o dată o reproducere de-a tabloului: luminozitatea discretă, sidefie, a culorilor textilelor, carnația subiectului, părul acoperit, gâtul puțin dezvăluit, conotațiile simbolice ale perlei, toate duc cu gândul la puritate, virginitate, inocență, care, într-adevăr, hrănesc apetitul privitorului prin lipsa de apetit a fetei. Dar există și o tușă senzuală: gura întredeschisă. Exact pe aceste linii e modelat personajul lui Griet, seducător prin timiditatea și rezerva sa. Tușa de senzualitate
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
a echilibrului țării care să-i permită să se dezvolte departe de influențele mafiote și de disparitățile economice extraordinar de mari. D.J. O altă trăsătură uimitoare a romanului dvs., de data aceasta raportată la peisajul prozei franceze contemporane, este o puritate a limbajului absolut remarcabilă. Limbajul erotic crud al unui anumit curent al prozei tinerilor de azi nu vă spune nimic? O.L. Mi se pare că această trăsătură a limbajului mi s-a impus în chip firesc, în continuarea lecturilor
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
de a ne răscumpăra, noi, colaboratori nu pe de-a-ntregul supuși, marranos ai teatrului." Așa am interpretat eu cuvintele lui Eugenio Barba, omul care, în pofida titlurilor și a recompenselor, și cu un omenesc grăunte de vanitate, mai crede încă în puritatea neștirbită a marginalității sale. Statutul inconfortabil al acestor marranos îmi pare a exprima și defini în modul cel mai exact calea pe care eu însumi am apucat-o, alături de atâția alții, fără a o asuma niciodată până la capăt. Spectrul trădării
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
instantanee în oraș, pe străzi, portrete ale unui tânăr de o frumusețe și distincție aparte, exterioară și interioară deopotrivă, cu râsul pe față, cu privire scrutătoare, cu pipă, mereu curat în priveliște și în sine, efectul acestei stări inteligente de puritate fiind o liniște ce-l ocrotește într-o pașnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanțe, acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
tip tradițional, elementului feminin al legendei. Supunerea magică a fetei se face printr-un gest erotic, potrivit ecuației reversibile magie=eros. Că de erotism e vorba, o indică detaliul legării cu brîul, pentru că brîul funcționa altădată ca semn discret al purității sexuale a fecioarei. Dintr-un detaliu mărunt, complet nesemnificativ la prima vedere, Andrei Oișteanu reface o parte din harta mentală a unei lumi, raportul, echilibrul masculin-feminin din interiorul acesteia. Analiza legendei Sfîntului Gheorghe e pusă în relație cu o temă
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
a secolului al XIX-lea, la un gherism reînviat? Peste creștetele unor însemnați poeți care au creat o epocă a unei poezii ce se măsoară doar cu sine însăși, Gherasim Luca privește înapoi, avînd simțămîntul că întrupează o postură vaticinară. "Purității" i se opune o bizară impuritate umanitarist-comunistă: "Sensibilitatea oamenilor conștienți din această țară nu mai vrea să primească poezia, e sătulă de poezii, pentru că se lovește de ea ca de un privilegiu, ca de un obiect de lux, de o
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
natură colectivă, sau Arta reprezintă spiritul colectiv în mod individualizat, sau Natura, o creație a naturii " opera de artă, o crație a vieții, sau Forma artistică a epocii noastre se înfățișează nudă, fără somptuozități, ea este purtătoarea adevărului și a purității etc. etc. se dezvăluie un parcurs impresionant în care se angajează fără precauții o devoțiune de misionar, o conștiință de geometru, o mînă de meșteșugar și o enormă predispoziție ludică, aceea care motivează insațiabil nevoia combinațiilor și a nesfîrșitelor ipoteze
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
Miki, Li sau Sanda, și, pe de altă parte, paginile încărcate de emoție, gingășie și frumusețe dedicate Dorinei, și celor care o înconjoară cu grija, atenția și iubirea lor. Pășim deodată în cu totul altă lume, un microcosm de o puritate aproape imaterială în centrul căruia se afla preocuparea constantă și responsabilitatea pentru viața tînără care trebuie să înflorească în cele mai bune condiții, - un microcosm în descrierea căruia Duda își exercita la cel mai înalt nivel darurile sale de observator
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
într-o altă cetate. Într-o altă comunitate. La fel de aprigă, de iute la mînie, unde justiția este decizia unui grup, iar dreptatea se obține cu lama cuțitului. Corul antic este aici corul unei așezări din Maramureș. Acolo unde există o puritate a relațiilor, unde mai există norme dar și legi nescrise, unde se aud vocile autorităților recunoscute, unde regăsim un soi de asprime, de duritate, dar și tînguirea aiuritoarea a iubirii, fragilitatea sentimentelor, verbalizarea lor prin cîntec. Acolo, în structura clar
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
care se mîndrea că era mai francez decît oricine (o demonstrase cît timp purtase uniforma și mînuise armele pentru Franța) nu sprijinea războiul declarat de corsicanul Cardella și alți coloniști bogați împotriva negustorilor chinezi din Tahiti, în numele patriotismului și al purității de rasă. Cine putea să înghită o asemenea minciună? Pierre Levergos știa, ca toată lumea în Tahiti-nui, că ura împotriva chinezilor era din cauză că aceștia spărseseră monopolul importului produselor de consum. Prăvăliile lor vindeau mult mai ieftin decît magazinele lui Cardella și
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
arată suferința fizică. Protagonistul se rănește sărutând un crucifix, iar sângele de pe buzele lui sugerează o temporară transformare în martir. Probabil, în sinea sa, se vede ca un martir minor al crezului romano-catolic, care, pentru el, susține această aspirație la puritatea trupească, aspirație pe care o îndeplinește prin terminarea relației. Pentru spectator, e un martiraj inutil și fără substanță: nu e religios, ci social, personajul preferând securitatea prejudecăților sale pe care le crede legitimate de religie... Această factură eronată a "martiriului
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]