747 matches
-
pe rusoaică... Pe Liuba. Auzi dumneata! O pornit cu bățu-n mână, fără să știe decât orașul de unde era rusoaica.Incolo nimicuța...Cum o trecut granița, asta nu vă pot spune. Dar știu că o trecut-o și o pornit prin pustietăți și străinime, s-o caute pe Liuba lui...Nu știu ce le spunea jandarilor și celor ce îl întrebau ce caută. Da’ știu că până la urmă o ajuns în orașul cela de unde era rusoaica. Bine-bine. O ajuns în orașul acela, dar de unde
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
De ce se cheamă locul ista „La Crâșma din drum?” Apoi asta-i la mintea cocoșului, Costache. Aici o fost cândva o crâșmă. Ce mare filozofie? Cum adică? I-o venit unuia - așa peste noapte - să facă o crâșmă aici în pustietatea asta? Și gata? Ia pune tu oleacă mintea ceea a ta la treabă și ai să vezi că altfel stau lucrurile. Dacă știi cum stă treaba, de ce mă mai întrebi? Știam, măi Petrache. Da’ am cătat și eu un capăt
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi. Și câți ca el!... Liftele iestea de comuniști or fi făcut blestemata ceea de întovărășâre în sat? Dar Măriuca? O rezistat în fața nemernicilor sau o dat tot, numai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște nebuni, niște minți neînțelese, niște suflete continuu rătăcite, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în apropierea nou apărutei frontiere dintre Serbia și Bosnia, într-un spațiu muntos, într-o gară uitată, într-un peisaj de o mare frumusețe. Luka proiectează o stațiune turistică, cabane, un teleferic, Jadranka o carieră fabuloasă oriunde altundeva decît în pustietatea munților, iar Milos vrea să ajungă fotbalist la Partizan Belgrad, fapt pentru care mamam depune un efort artistic pe lîngă selecționerul care asistă la meciul în care joacă și fiul său și care se lasă cu o încăierare zdravănă unde
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
viața încă mi-i dragă din toată forța, că vrea să mai fie trăită. Nădejdea ce o mai am (nu mi-am pierdut-o cu totul) nu înseamnă decât maximum de nenorocire ce îl întrevăd. / Ar fi posibilitatea (...) rămânem prin pustietățile astea. Nu știu dacă - în cazul că s-ar mai întâmpla să rămân în viață - voi mai putea să trimit vreo veste în țară. / Doar acum, cât timp legătura între noi continuă, voi mai putea să vă mai dau vești
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93214]
-
îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el Îl uram cel mai tare. Mă obișnuisem cu locuri de genul ăsta În munca mea. Începusem să nu-mi mai pese de ele. Dar nu aici. În locul ăsta n-aveai cum să nu-ți pese, să nu-i simți pustietatea scîrboasă și omniprezentă, cînd te apropiai de el. Gardul ăla uriaș care-l Înconjura părea să se desfășoare pe toată lungimea golului urît format din cloacele de orașe, cartierele muncitorești, proprietăți industriale, fabrici și mine vechi, care se Întindeau Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
implantat definitiv În murdărie și promiscuitate. O ,,grădină,, uriașă de gunoaie și ea cenușie, la fel ca cenușiul din sufletele lor, Întinsă ca o recuzită macabră, e drumul prin care Înoată zilnic, se zbat, acești paria, ca să ajungă la limanul pustietății și morții. Înăuntru, În Încăperile ca niște orbite sinistre, igrasia și boala se bat ca să ocupe locurile cele mai confortabile În puțina viață care a mai rămas să fie devorată. Europa n-are nevoie de ei. Se preface că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii. "Acolo, în pustietate..." gîndește Radu, și imaginea Aurei, asemeni unei fata morgana, îl chinuie de cum a lăsat în urmă orașul, încercînd să țină marginea șoselei. În cîteva locuri, pe șosea, din inima vreunui sul de zăpadă, răzbește cîte o cabină de camion. Ici-colo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fuseseră făcute fărîmițe, În bucăți atît de mici că nici măcar nu mai aveau nume, și toate acestea fuseseră Împrăștiate și măcinate mărunt și călcate În picioare pînă cînd nu mai Însemnau absolut nimic și nu mai erau decît pietriș și pustietate, și În mijlocul acestora se ridica o clădire, a Cazinoului. Era inundată de lumină și Îi vedeai cicatricele de pe toate fețele, acolo unde construcțiile din jur fuseseră demolate. Nemaifiind pe nici o stradă, era o clădire lipsită de adresă. Am numit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu o altă elevă. Luana se făcuse foc și pară auzind de intervenția mamei. Rugase dirigintele să lase aranjamentul așa cum era și Mara îi rămase alături, în bancă. Cazarea se făcu la cabană, în decorul ruginiu de toamnă târzie. În pustietatea pădurii, tinerii se dezlănțuiră. Făcură foc de tabără și dansară în jurul vreascurilor pârjolite. Pe măsură ce frigul le îngheță mâinile și obrajii, se retraseră să mănânce sărmăluțe cu mămăligă caldă, în aspectul țărănesc al sălii de mese. Urcați în camere, instalară boxele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n avea cum să le Înțeleagă, erau cartiere scăldate În lumini multicolore și mahalale cufundate În Întuneric. Uneori străzile erau pline de mici vagabonzi și de milionari, alteori erau deșarte. Imaginația dădea viață acestui oraș, care părea mai tangibil decât pustietatea În care trăia. Era limpede că trebuie să plece. Era limpede că trebuie să dea peste acest oraș Îndepărtat. Vasul nu era atât de mare pe cât se așteptase și erau mulți care voiau să urce. Drumul cu autobuzul luat din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
adormea și se trezea, nu reușea să rămână treaz. Într-o noapte, târziu, devenise atât de fierbinte, Încât Johan s-a dat jos din pat ca să-l lase să se mai răcorească. Stătea pe marginea patu lui, privea pe fereastră pustietatea Întunecată a câmpurilor cu mără cini, când Adam l-a strigat: Johan, ești aici? Iar Johan i-a răspuns: Da, nu-ți fie teamă, nu te părăsesc. Promiți? Sigur că-ți promit. Te rog, Johan, să nu mă lași niciodată
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
venea să creadă că totul fusese posibil, că omul acela, Dimitrie, o luase cu el pe Fana. Ovidiu plecase și el s-o conducă pe Larisa, acum, desigur traversau în diagonală parcul, poate el se va arăta curtenitor profitând de pustietatea din jur, întărâtat de toată marea de verde ce-i înconjura, era o oră așa matinală, ora la care simțurile amorțite înclină către voluptate, logic părea imposibil ca ei să taie parcul ca doi străini, fără să se atingă măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aripi ale fanteziei ca într-un templu, ca un enorm telescop. Mărimea lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe timp de rugăciune, cu mâinile împlântate una în alta, poleite cu neaua grea și pufoasă, zac aruncați inutil pe stradă, fără identități. Timpul păru a se fi oprit. Nimeni și nimic nu pare a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suflet, că e super, mirându-se cum poate duce pe umeri atâta talent actoricesc. Ceea ce toată lumea știa era faptul că, tot mergând spre Dumnezeu, pe partea dreaptă a Infinitului se află un mic Univers, plictisit că există, pentru că în toată pustietatea aceea pipernicită, în pomișorul cu crăci uscate ale timpului și aceasta nimeni nu o știe se ambiționa să existe un mic glob de lut, cu o luminiță interioară, care-i menținea suflul vieții, cu o îndărătnicie pe care nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Noaptea a pătruns agresiv în clasă, înghițind orice foton și umbra astrală a acestora. Întunericul n-a recunoscut decât albeața rochiei Alimentarei aflată acum lângă linia ferată unde aștepta Drezina. Când se simți în siguranță, doar ea și mașina, în pustietatea câmpului inundat de moarte, spuse apăsat: Eu îmi fac datoria! Mai presus de orice! Trebuie să-mi duc misiunea până la capăt! Și porni. Și pentru prima oară, în noaptea înspăimântătoare a secolelor, Povestitorul, privind, se-ncețoșă în propriul său suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate și întuneric, zice Tîrnăcop, trăgînd și el cu ochiul la sticla de rachiu. Nu vreau s-o mai lungim, se hotărăște brusc Roja să spună ce are pe suflet, am dezertat azi-dimineață, completează pe un ton sumbru, de parcă ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tufișuri, totuși aveai senzația că acea proprietate era perfect camuflată. În plus, nimeni n-avea în evidență contribuabilul acesta izolat. Nu avea curent, nu avea gaz, apă, telefon și nici măcar nu vota nimeni din căsuța aceea. Singurul locuitor al acestei pustietăți era Vasile Rotaru, un taciturn irecuperabil. Acolo, în căsuța lui moștenită de la părinți, Vasile meșterea nici el nu știa prea bine ce și trăia dintr-o pensie de fost miner, pusă pe card. Un sfert de secol a răscolit măruntaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ești alesul lui, că te iubește ca pe propriul copil. Puteai să fii abandonat mai în vale sau mai în deal, să te fi aruncat în vreo prăpastie sau să te fi agățat de vreun ulm. Te-ar fi mâncat pustietatea, dar bunul Dumnezeu le-a dat în minte să te lepede aici, lângă casa sa. Ești al douăzeci și doilea aruncat din mașină. Toți au fost aruncați din mașină, toți, aici pe Tihuța, mereu aici se răstoarnă căruța cu nenorociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduiește, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată." Ba cade, frate Petru, cade până își rupe oasele prin pustietatea asta. Eu m-am prăbușit de pe marginea oalei cu lapte, atât am râvnit în 3 ani de ascultare la vaci. Canon: o lună am cărat apă cu coșarca de la Bistrița până aici, 2 kilometri. Ajungeam cu nuielele uscate și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cămăși îmbibate cu nelocuire: Mama ei de viață! Doamne, cât trebuie să o mai suport? Nu înțeleg, de unde atâtea ifose de fată mare în inima unei curve bătrâne? A încorsetat-o moartea în chingi, a îmbălsămat-o în esență de pustietate, a pironit-o ca pe o cruce cu rădăcini de spatele meu și creste, crește sfidător și mă apasă precum un drum nefăcut până la capăt. Mama ei de momâie cu țâțele stafidite de sterpăciune, cu ochii descompuși în mâlul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
numai gîndindu-te, te simți cuprins de oroare. Dacă, urmînd exemplul lui Machiavelli, am hotărî că trebuie să detronăm dreptatea și omenia, am zdruncina atunci din temelii tot universul, invazia de crime reducînd în scurt timp acest continent la o vastă pustietate. Tocmai nedreptățile și barbaria principilor Italiei au fost cele care i-au făcut, în cele din urmă, să-și piardă statele, tot așa după cum falșii principi ai lui Machiavelli îi vor pierde cu siguranță pe aceia care vor fi atît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]