361 matches
-
prins' în lâncezeli, Când îndoiala va pierde-n rațiune, Zâmbetul se va cerne-n incertitudini, Făr'de zâmbetul de dans! Viața-i crezul în argumentul de iubire, De vezi și mentalul cu a sa vinovăție, Fugind, strivind și conștiința-n pustiire, Crezând că se oprește-n loc o calomnie.. Zâmbind, o ștergi dansând pe ironie! Copil al umanității în fiecare zi - zâmbește! Este un 'logos al libertății tale de expresie, Căci, zâmbetul drăgăstos nimeni nu-l oprește, Unde nici patos, nici
ZÂMBETUL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342161_a_343490]
-
amintiri care-ți umbresc obrajii tăi atât de îmbujorați altădată, gura ta, fântână seacată de izvoare, s-a topit în cântec de liră, ochiul meu nu mai întârzie pe gleznele de viori care cântau, acum e tăcere, cerul se dilată, pustiiri de toamnă fluidă care alunecă prin geamuri, procesiune de nimfe, plutim peste lucruri cu aripi de ceară, ca doi zei morți printre ruinele unui apus târât prin Insulele Fericiților... sâmbătă, 1 noiembrie 2014 Referință Bibliografică: apus / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
de sus, iar mai jos, "Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". Înaintând în pridvor privirea este întâmpinată de calendarul creștin-ortodox în pictură și de mai multe icoane care poartă nume și zgârieturi ca semne ale celor 206 ani de pustiire. Este vorba de acea perioadă de timp (1785-1991) când viața monahală s-a întrerupt după anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic. Reluarea activității specifice, în anul 1991, s-a făcut cu obște de călugărițe, de această dată, sub stăreția Stavroforei Irina
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341102_a_342431]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DIN PRIBEGIE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 151 din 31 mai 2011 Toate Articolele Autorului Ultimat Apasă pustiirea pe-atâtea răni ce dor Și nu ne iartă Domnul că am mușcat din măr. Zădărnicii de sânge întru folosul lor Plătim, și vanitatea și foamea de-adevăr. Niciunde-i cerul ce ne-au promis în viață Și-nghițim cu
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
tăcea Tobit, începea Perniu: Satul se va bezmetici, vin secete și timpuri apocaliptice, oameni mari se vor da la fund și vor apare sărăcanii care vor împărăți lumea. Ei vor pune mâna pe putere și vor împărți averile. Războaiele aduc pustiiri, rușii ne vor da să mâncăm la gamelă, cum fac ei acolo acasă cu colhozurile lor, acolo casele nu mai au garduri, se mută sărăcia și la noi, oameni buni. Așa e, intervenea Tobit, eu am trecut prin sate rusești
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
cu raza ta, să mă-ncălzești cu iubire! Să-mi poți lumina cărarea ce duce în nemurire! Te-oi aștepta, Luceafăr blând, aici, pe margine de Lac! La nuferi să privești zâmbind, când în petale mă îmbrac! Din a vieții pustiire, în tine să mă regăsesc, îmi adun glas din gândire și-n versul tău mă risipesc! 13.01/2015 © Maria Filipoiu Iubire pe flori de nufăr -spiritului eminescian- De peste timp de veacuri, în ochii Tăi privesc, poete nepereche, de astre
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
CRUCIADEI À REBOURS Încreștinarea Europei a fost un colosal proces de seculare frământări pân’ la-ncheierea cu succes. Căci era vremea plămădirii a viitoarelor popoare - localnicii se-ncrucișau cu păgânești oști migratoare, ce-și împlineau crudul destin printr-o feroce pustiire, oriunde drumul apucau conduși de demonul din fire. Din codrii centrului, germanii în nord și sud s-au opintit, iar de la nord pornit-au slavii spre est și sudul însorit. Apoi, din hăul asiatic, au tot venit ordii păgâne, ce-
BALADE TRISTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380588_a_381917]
-
îndurarea ca ispășire pentru neam, împăcări profunde, arderi spirituale, dăruiri frumoase, chemări celeste, înălțări mistice, incantații serafice, toate îmbrățișate în, Poemele sublime ale nimbului durerii tuturor prigoniților. Toate sigiliile marilor tragedii istorice naționale prin întemnițări, persecuții și prigoane, dincolo de toate pustiirile rele, au înmugurit prin harul lui Dumnezeu, conferit prigoniților, în versul creștin cu o demnitate liturgică, sacerdotală, nemaiîntâlnită pe pământ. Prin configurația ei sufletească, Poezia Suferinței transcende un spirit de continuitate adorabil și memorabil privind Atitudinea jertfei în Epoca de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
aș putea dori mai mult, în clipele-mi finite? Și dacă n-aș putea gândi, răpus de suferință, Te rog să-Ți amintești de-ai mei și dă-le biruință. Să nu îi lași pierduți pe veci, prin văi de pustiire, Croiește-le un drum curat și dă-le mântuire. Căci anii iute se mai duc și nu e timp de șagă, Tatăl curând ne va-ntreba, ce strâns-am în desagă. Aș vrea să pot să Îi prezint întreaga mea
PRIN DUHUL SFÂNT NE DAI PUTERE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374579_a_375908]
-
ger ce ne pătrunde . Ne-ai părăsit când eu credeam Că totul va începe ; Tu fulgerai, iar eu ceream Ca focul să mă-nnece ! S-a rupt atunci ca într-un vis, Marama fericirii Și regăsindu-mă am plâns De focul pustiirii . ÎMI AMINTESC CĂ: Veneai cântând în pas ușor Frumoasă ca pădurea, Păreai un vis amețitor Ce tulbură gândirea . Iar vântu-n plete-ți unduia În șir mărgăritare Și-un lan de spice șerpuia Din creștet la picioare . Un văl de-argint
SINGURĂTATEA ZĂRII de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373543_a_374872]
-
din zece ca număr. Sărmana Romă pe care noi o divinizăm și ne-o închipuim că a rămas încă aceeași...! Un oraș care se hrănește cu stârvuri. O mașinărie de zdrobit oase, conștiințe, idei, destine. Un loc al disperării și pustiirii morale. Și ceea ce este mai înfiorător e că nu se întrevede nici o scăpare! Roma e stăpâna lumii dar ea e moartă sufletește. A murit acea frumusețe tinerească pe care au cântat-o poeții ei. Unde sunt Vergiliu, sau Horațiu, ori
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
simțit vreodată cum durerea te împresoară plutind în jurul tău?”. Este ceva uluitor prin intensitate, care îți sfârtecă inima făcându-te să oftezi din cinci în cinci minute. Poate nu era numai durere, mai degrabă un amestec de mâhnire și singurătate, pustiirea propriului suflet, revolta simțurilor trădate, când toate par depărtate pentru că nu-ți mai dorești nimic, nedorindu-ți, nici nu mai zărești un strop de fericire pe undeva, iar fără speranța fericirii, rămâi dureros de singur, de parcă te-ai afla într-
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
ebraică. Se consideră că el este cel care a mers înaintea poporului iudeu la ieșirea din Egipt, că el l-a călăuzit pe Lot și familia lui la ieșirea din Sodoma și tot el s-a arătat lui Avraam la pustiirea Sodomei, că el s-a arătat lui Iacov când fugea de fratele său, că el i-a scos teferi din cuptor pe cei trei tineri din Babilon, că el a fost sprijinitorul lui Ghedeon în luptă, că el l-a
SFINŢII ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIIL de ION UNTARU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346874_a_348203]
-
infinit - întinde-i mîna - E pretutindeni și mereu - Vezi sunetul? Auzi lumina? Surpă-te-n rai. Nu e prea greu Cînd, pregătit, te știi ne-nfrînt Pentru vecia din Cuvînt. Sfatul cuvintelor Ochii tăi sunt izvoare de iubire, Înveșnicesc de tine, Pustiire, Și lăcrimînd, spre mine cînd te-ntorci, Din mare ies în patrafir de scoici. Ce zi frumoasă umblă pe pămînt, În care de-ai muri e-o fericire! O candelă de boltă atîrnînd, Înveșnicești de mine, Pustiire Și de atîta
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
Înveșnicesc de tine, Pustiire, Și lăcrimînd, spre mine cînd te-ntorci, Din mare ies în patrafir de scoici. Ce zi frumoasă umblă pe pămînt, În care de-ai muri e-o fericire! O candelă de boltă atîrnînd, Înveșnicești de mine, Pustiire Și de atîta taină-mpărătească Cuvintele se-ntrec să mă gîndească. Alai poetic Au dat în pîrg icoanele din mine, Pe țărmul inimii s-a-nseninat, Soarele săgetează ne-ncetat Vecia suferinței din oricine. Cerescu-acordeon și-a luat vacanță, C-un fir de iarbă
ALTFELIZVODIREA LUI TRAIANUS de TRAIAN VASILCĂU în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348350_a_349679]
-
părăsire este continuată în versul următor peste câmpul însetat, fără a aduce în atenție vreun element al vieții și încheind cumpănit într-un registru puțin schimbat dar la fel de arid ca imagine, apa morților. Legătura cu strămoșii, ideea de singurătate și pustiire dându-i o dimensiune mitică, credința vie în eternitate prin folosirea sintagmei de mai sus ...însuflețindu-l. Deși compus din două secvențe textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios
HAIKU , COMENTARII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348428_a_349757]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎN SEARA ASTA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului în seara asta In seara asta vreau să te simt ca pe-o aripă blând presărată peste pustiirile mele. In seara asta dărui-te mie ca o poemă ce n-am citit-o încă, ca o paletă de pictor din care să gust culorile tale. Și, când voi fi îmbătat de blândețea, cuvintele și culorile tale, voi fi
ÎN SEARA ASTA de LEONID IACOB în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345398_a_346727]
-
aceste trei volume sunt o meditație asupra miracolului, sau, mai bine spus, asupra lipsei lui și posibilității de a-l recrea sau de a-l regăsi în hiper-realitatea lumii de azi. Privirea inteligentă, lucidă și sceptică a ei remarcă frust pustiirea acestei lumi, absența zeilor, sau, mai degrabă, căderea lor în derizoriu. Cristina Dascălu participă cât se poate de efectiv și de vivace la întâmplările lumii sale, pe care le observă, le cântărește, le influențeză și le împărtășește. Nu există tânguire
SPIRITULUI ÎN CARE VĂ POFTEŞTE CRISTINA EMANUELA DASCĂLU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376492_a_377821]
-
priviri! Totul va fi al tau din tot ce poți s-admiri. SONETUL FEMEII Femeia e-n toate și toate-s în una, Poartă deschisă spre (ne)fericire, Punctul sacrosanct pentru pomenire, Pentru intrarea-n paradis, arvuna, Unic antidot pentru pustiire, Setoasa de iubire-ntotdeauna, Uneori furtună, dar și fortuna, Un felinar în ceață subțire. E al magneticei fascinații semn, Pe scena vieții, prima solista, Poate chiar și într-un cadru nesolemn Să-nsuflețească și-o inima de lemn, Motiv că
SONETUL ETERNEI POVESTI de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376075_a_377404]
-
de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012. O lulea șic - Pierzând anii se agită Trăgând mahorcă Echilibru Iz de purpură Coregrafia unei flori Călcând pe boante Cronică Semne grafice Șterg potecile zilei Tipărind pașii Pustiire Temniță de dor- Să strivești sub o tâmplă Sân de fecioară Neuitare Pielea-i fragedă Mai simte mâinile lui Înodând nurii Viața Zile și nopți Între galopul întins Ostatic în timp ... Citește mai mult Moșu'O lulea șic -Pierzând anii
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
ceea ce a fost înainte provincia romană Africa, după numele căreia arabii au denumit zona. 9.Matia, Tifan- Aceste nume ar fi prescurtări ale apostolilor Matias și Teofan care apar în scrierile creștine. 10.În anul 253 e.n., ca urmare a pustiirilor repetate, începe un exod masiv al păturilor înstărite din provincial Dacia Traiana spre regiuni mai protejate si mai bine ferite de pericole, din imperiu. 11.“Barbaru” în limba akadiană înseamnă “lup”. Și știm bine că lupul era tothemul populațiilor getice
AL KAHINA de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372198_a_373527]
-
dentîi, voind a lovi negoțul de esport al Rusiei, au dat cazului, îndealtmintrelea adevărat, din satul Vetlianca, o însemnătate atât de generală încît la moment toate granițele se închiseră pentru Rusia. Profesorii de istorie suflau colbul de pe documente și arătau pustiirile făcute de ciuma neagră în secolii trecuți, medicii arătau imposibilitatea de-a o întîmpina cu arta vindecării, presa făcea un zgomot amețitor și centrele mari ale Europei tremurau de spaimă. În diplomație acela e mai abil care alege pretextul cel
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
întîmplă și minuni. Dar la minuni trebuie oameni... adecvați. Cei doi oameni adecvați sînt Olga și Liviu Rusu. Iar minunea se numește conacul Negruzzi de la Hermeziu, la o zvîrlitură de băț, cu mașina, de Iași. Peste locul acesta a bîntuit pustiirea colhoznică, făcînd din raiul ce-i aducea zile și nopți fericite lui Costache Negruzzi un tărîm al urîtului și-al pustiului. Rîvna celor doi muzeografi emeriți a determinat raiul Hermeziului să redevină rai. Mergeți, vă rog, la Hermeziu și veți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încovoiata, plîngea pe vîntul pustiit: "De ce strígă Corbul și nimeni de el n-are milă? De ce cad Vrabia și cu Prihorul în iarna flămînda? Neputincioase, tremurînd stau ele pe tufe desfrunzite sau friguroase pietre 440 De căutarea hranei ostenite prin pustiirea de zăpadă, Cu inimioara rece, si cu limbuta mistuita care cîndva în bucurie fără griji Dăruia cîntece de mulțumire unduitoarelor cîmpuri de grîne de lîngă cuibul lor. De ce úrlă Leul și cu Lupul? de ce pleacă-n străini? De-arsura verii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
am hrănit-o, desi silă-i era de mine; Zi după zi ea se hrănea pe munți sub ochii lui Luváh, Am dus-o prin Pustie, pămînt uscat și însetat, Și-am poruncit izvoarelor ca să rasară pentru ea în neagră pustiire, Pîn' se făcu înaripat Balaur, strălucitor și veninos. 90 Zăgazurile cerurilor toate le-am deschis că setea să i-o potolesc, Si Marelui adînc i-am poruncit să o ascundă-n mîna să Pîn' se făcu un Copilaș ce plînge
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]