453 matches
-
Man Booker Prize, aflându-se pe lista nominalizărilor alături de Philip Roth, Günter Grass, Doris Lessing, Ian McEwan, Muriel Spark și Gabriel García Márquez. La Gjirokastra, „orașul de piatră“ aflat în sudul Albaniei, sosesc trupele germane ce tocmai au părăsit Grecia pustiită. În fruntea lor se află un vechi coleg și prieten al doctorului Gurameto, colonelul Fritz von Schwabe. Întâlnirea cu doctorul, la o cină care schimbă definitiv cursul evenimentelor din orășelul albanez, scoate la iveală secrete vechi și declanșează un periculos
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
Doamne, zise din nou, atâtea săptămâni, atâtea luni am visat să mă aflu aici... Privirea i se umezi din nou. Vocea i se înmuie, la fel ca după-amiază, în piața Primăriei. Atâta vreme, continuă el în șoaptă, prin Europa asta pustiită de război, înconjurat de moarte și ură, n-am visat altceva decât o seară ca asta... Gurameto, prietene, când ți-am zis ceva mai devreme că zile întregi nu m-am gândit decât la tine, chestia asta ți s-a
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
de lângă el era fostul lui prieten sau un necunoscut. Dacă n-ai fi fost... Deși colonelul lăsase fraza la jumătate, înțeleseră cu toții ce a vrut să spună. Dacă n-ai fi fost colegul meu de școală, de Tavernă, de Europă pustiită... etc, etc, aici ar fi fost măcel. Dar se calmă și, în locul unor astfel de cuvinte, îi puse mâna pe umăr lui Gurameto, așa cum faci cu omul speriat, ca să-l liniștești. Pe un ton împăciuitor, aproape afectuos, și un cu
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
ținând cont mai cu seamă de sugestiile călinesciene. Poezia lui Goga se vrea regia unei suferințe ridicată la rang universal: este o suferință a lumii sau, cu exprimarea din Rugăciune, "jalea unei lumi". Ea are revelația ființei răvășite, a universului pustiit, cu echilibrul și armonia pierdute. Frântura finală de vers din Apostolul: "Ardealul n-are Dumnezeu" e în măsură să dea rezonanță extraordinară lamento-ului. Afirmația nu trebuie speculată în sensul transcendenței goale. Ar fi exagerat. Credința religioasă e fundamentală în
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume Dureri mult mai clintite decât iubirea, dar gleznele mele, în larma bătăliei, au bănuit tăișul spadei de argint. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume neliniști mai pustiite decât visul, dar coapsele cerului- dinaștii înserate, mocneau deșarte rătăciri în luna plină. Aș fi vrut să-ți spun că sunt pe lume inimi mult mai neînduplecate decât iubirea, dar măruntaiele zării murirea îmi urlă, nesătula de rătăcirea fără sfârșit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
culmi. Deci ... „...vedeți azi, ici și colo, oameni bătrâni ca Nestor, care de abia mai au înfățișare de oameni: bâlbâiți, nerozi, știrbi, cărunți, pleșuvi (și surzi, nota mea) sau, ca să-i zugrăvesc mai bine cu vorbele lui Aristofan: «îngălați, gârboviți, pustiiți, zbârciți, pleșuvi, fără dinți și neputincioși». Și totuși se bucură de viață atât de mult...” Vorbește, cum știm, Prostia, acum despre „acei care se așteaptă la o faimă nemuritoare de pe urma faptului că scot cărți. Toți scriitorii de felul acesta, spune
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3968_a_5293]
-
mai mult riști să pierzi totul. Există o schemă complicată după care pot fi rezolvate și situațiile dificile, încât mă mir că nu s-a gândit nimeni s-o includă chiar în curricula de școală. Aș zice că mă simt pustiit, la fel cum e această barcă spartă, lăsată anume aici pe țărm cine știe de câtă vreme. Sunt la limită, între deznădejde nefondată și optimism rupt de realitate. Sufletul din cărțile lui Aristotel are parcă mai multă greutate decât acesta
Vasile Baghiu by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/10251_a_11576]
-
o căruță, adunând de pe marginea drumului tot felul de fleacuri pentru copiii de acasă și aruncandu-le de epuizare mai încolo. Mi se face inima ghem, când mă gadesc la chinul lui, de bărbat tânăr străbătând pe jos o Europa pustiita, ca să se întoarcă, aproape surzit de un obuz, într-un sat prăfuit de lângă Dunăre, la niște părinți care i-au fost mai întâi stăpâni, la niște copii pe care nu i-a legănat și nu i-a văzut crescând, la
Maica și Gheorghe al lui Roiu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18927_a_20252]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > AGONIE ȘI EXTAZ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului AGONIE ȘI EXTAZ A mai trecut un ceas și încă un an,prin suflet pustiit și nud Se stinge focul din gropan,speranța muta ,nu o mai aud. La mijloc,între două lumi stau veghe,cu brațele întinse, Să prind a inimii pereche,s-o înfior de doruri,necuprinse. Rugat-am zeii toți cu lacrimi
AGONIE SI EXTAZ de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373774_a_375103]
-
și de tine! Închid pecetea sufletului din lutși-am s-o păstrez că pe o comoară! Mă voi închină la ea,de câte ori mi-aducAminte cu drag de noi,de odinioară! Și dacă totuși noi ne vom întâlniPe aleea toamnei ,în gările pustiiTe voi privi cu drag și fără teama,Căci dragostea nu moare și nici nu se destramă! Ea va rămâne și dincolo de MoarteO dragoste pură și fără de păcate,Singura iubire,singura din toatePe care o port în suflet,curat și dincolo de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385219_a_386548]
-
gât...și în fântână aruncat... Dar și de apărători, avut-a Proorocul parte Prin care Cerul A lucrat, când l-au salvat și de la moarte ! Când bogați și Căpetenii, Țara Sfântă-au părăsit, El rămas-a cu săracii pe pământul pustiit, Refuzând orice tentații, un loc "cald", sau vre-un onor, Ce-i promitea cu stăruință, Regele cuceritor... După ce Godolias, un fel de Guvernator, A fost ucis din răzvrătire... fugind de frică-al său popor, În Țara Egiptului, Proorocul i-a
SF.PROOROC IEREMIA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384550_a_385879]
-
desfrunzite și țipă ruga în altare Spre cerul plin de-amărăciune, c-albastrul mărilor ne moare; S-au răzvrătit lumini și umbre și ce-i în mine poți vedea, Ca o proiecție divină, furtunile din umbra mea. Golașă-n toamna pustiită, cu-n strai de foc și de cenușă Aș vrea să cern apusuri roșii, din ochii-albaștri de păpușă; Mi-s irișii-adânciți în lacrimi, epave eșuate-n larg O inimă însângerată, flutură jalnic pe catarg. Pustiul și-a croit cărare, spre
LA BEAUTÉ DU MAL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384691_a_386020]
-
11 august 2016 Toate Articolele Autorului SUB CERUL GOL Zi după zi insectă prinsă-n melasa-mbâcsită a memoriei încă mă mai trezesc să exersez desprinderea de ne-nțelesul univers întrezărit prin fanta pleoapei petecul de cer gol maidan de soare pustiit pe care-n afara norilor sterpi răzlețiți nicio fărâmă nu mai poți găsi - cât s-o poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în mirosul zilei de cantalup crăpat sub dogoarea
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
Versuri > Iubire > ACUM PLOUĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Acum plouă Ploaia pică bine , Rascolește-n greu Picură prin vine Tot amarul meu, Râde pe ascuns Iubirea-mocnit, Sufletul pătruns Mă vrea pustiit, Ploaia pică-n toate Nu simt mai nimic Și pierdut in noapte Vreau să mă ridic, Acum simt iubirea Cum inundă-ncet, Om în toată firea Plâng,devin poet. Valer Popean,Târnăveni Referință Bibliografică: Acum plouă / Valer Popean : Confluențe Literare
ACUM PLOUĂ de VALER POPEAN în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383478_a_384807]
-
toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea-ai pierit, cărareSpre zori de primăveri? Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de neodihnă,Spre mâine,..sau spre ieri?... XV. ÎN MIEZ DE NOPȚI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. În miez de nopți, Să-mi fie Sublimul clar de lună, Însoțitor și
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte de pe Nassau Street. În acele zile Tom D’Invilliers și Amory se plimbau până târziu. O febră a jocurilor de noroc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei comunicate, nupțială cunoaștere, antene ale Dragostei, măsurând rostogolirea de gemene astre: durata lui Monos și Una, vie, agrigentina Dragoste!" Dar Monos, axă unipolară în singur cer intelectual, sculptă o pauză așa de pustiită dezordonatei improvizații a unui maestru astarteic și rar, încît fâlfâitor, apodictic, un duh se aminti din sustrageri, înmînînd în sfârșit amanetarea de suflet, replica din acel oprimat Decembre al Corbului. " Și tristul decorum, și multul eben (pasărea dar, sigur, și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > JERTFĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 912 din 30 iunie 2013 Toate Articolele Autorului jertfă Sus, în muntele-morții, am rămas agățat de un dor, timpu-mi mușcase din sorții pustiiți și ascunși într-un nor. te lăsasem pe tine pe-o stâncă cu buchetul de flori dintr-un vis și-ntre noi și lumea nespus de nătângă se-adâncea o tăcere de-abis. În clepsidra ce sta răsturnată mai erau
JERTFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363934_a_365263]
-
Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Coboară umbrele-nserării Peste dealuri aurii, Vântul piaptăna copacii De frunzele ruginii. Luna-și trece chipul blând Prin copacii dezveliți, Bolta cu lacrimi de-argint Plânge-n codrii pustiiți. Umbre lungi se-ntind în noapte Parfumate cu must dulce Și-un miros de piersici coapte Din livezi noaptea aduce. Pădurea încet amorțește Bruma își țese năframe, Toamna rochia-și împletește Din crizanteme și poame. Referință Bibliografică: NOAPTE DE TOAMNĂ
NOAPTE DE TOAMNĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364040_a_365369]
-
Au fost clipe în care am crezut că nu mai pot trăi, când am simțit că sunt pustie, pustiita și singura, cănd neputința trecea din privirile mele în realitatea de zi cu zi, ca și cum cineva apasă butoanele unei telecomenzi care funcționa perfect în mâinile lui dar la mine scotea doar sunetul mut al lipsei de semnal, cănd neputincioasa asistăm
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363381_a_364710]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) Autor: Camelia Radulian Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului S-a stins o babă-n sat. Nimic fatal. Avea și ani destui, era schiloadă, Mai bine că
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
stat”. În colțul prispei, în ghiveciul strâmb, O floare de mușcată se usca Și-n lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins o babă-n sat) / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V, 22 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
lanț, bătrânul câine scheuna De timp, de foame și de gerul lung. La cimitir, pe deal, spre asfințit, Când parastasu-abia ce se stârnise, Un înger pustiit petale ninse Și lemnul crucii se pierdu-n ninsori... Camelia Radulian Referință Bibliografică: ÎNGER PUSTIIT (S-a stins o babă-n sat) / Camelia Radulian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1603, Anul V, 22 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Radulian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ÎNGER PUSTIIT (S-A STINS O BABĂ-N SAT) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362347_a_363676]
-
ADÂNCURI Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2177 din 16 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Între noi doi e-o mare de tăcere Și-un pod de jurăminte, dărâmat. O barcă-n zare freamătă și piere: E-un suflet pustiit și sfărâmat. Cobor genuni de crudă-nsingurare Înspre adâncuri fără de final. Iubirea noastră spumegă și moare, Lăsându-și trupul pe al vieții val. M-agăț înverșunat de poezie, Ca de-un refugiu magic, nesperat, Dorind să-mi ușurez din agonie În
TĂCEREA DIN ADÂNCURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362493_a_363822]
-
privește absent prin parbriz, răsucind alene volanul cu o singură mână. Nu închide poarta pe care tocmai a ieșit semețul lui autoturism, o lasă să fie închisă în urmă de către cei de-ai casei, care rămân în prag cu suflete pustiite, oftând de dor în plină zi senină A plecat dandy! Pleacă și liceenii la oraș, cu geamantanele doldora de lucruri. Rămân suspinele celor de acasă și melancoliile prietenilor din vecini. N-ar fi deloc un paradis acest loc de n-
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]