318 matches
-
propriile cărți, umple încăperea cu obiectele pe care poetul și le-a dorit alături. Manuela se așează pe pat. Eu rămân în picioare, privind încăperea. E frig, fiindcă aici nu s-a mai făcut focul. Soba e rece, iar Gerul Pustiitor a trecut de curând prin locul acesta. Una dintre fiicele poetului intră pe ușă cu o tăviță, pe care sunt câteva cești de cafea. Manuela refuză, cere să o ajut să-și ia medicamentele. O invită pe fiica poetului să
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
verzi din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul plâsu-mi-s-a/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin și pân-la Mare/ Vin Muscalii de-a
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
său. Iată doar câteva: „Ne plimbăm mână-n mână, în vis” (p. 22); „Să/ îmbătrânim căutând/ împreună/ împrimăvărarea” (p. 22); „Te chem de/ teama de a nu-ți uita/ numele” (p. 28); „Asfințitul așezat ușor peste noi” (p. 68); „Vijelia pustiitoare/ a propriei tale șovăieli” (p. 68); „Încotro-ul fost-a definit./ Sătura-ne-vom vreodată?” (p. 78); „Te legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să privești în/ pustietatea din mine” (p. 84). *** Daniela
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
numele revistei pe care Fany, mama ei, o citea cu interes, mai ales, în ultima perioadă de sarcină). Evenimentul a adus bucurii dar a creat și mari probleme părinților deoarece micuța se născuse firavă, cât o lingură din lemn. Seceta pustiitoare din anul precedent își pusese amprenta peste tot, în ciuda faptului că părinții erau tineri, normali și sănătoși. Mama, o femeie în floarea tinereții, brună, cu părul ca tăciunele și ochi căprui de ciută speriată, strângea cu duioasă stângăcie copila la
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
țării. Numai că și la acest capitol, România deține o nedemnă întâietate: în loc să fie mărite, suprafețele împădurite de la șes au fost mătrășite aproape în totalitate! Atunci, ce să ne mai mire periodicele calamități, care - funcție de anotimp - se abat tot mai pustiitor asupra românilor și a agoniselii lor: uriașe alunecări de teren (adevărate morminte pentru comunități), primăvara și toamna furia apelor slobozite de munții despodobiți, vara secete prelungite, iarna întroieniri de coșmar și în tot cursul anului furia cu care vântul își
DAR UNDE-S CODRII DE MAI AN? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345680_a_347009]
-
acest fecior de țărani cât munții, biciuit de flăcările teologiei și de pucioasa unor ani amirosind a blestem și ură și apostazie, din care Dumnezeul cel viu l-a smuls și azvârlit ca pe un Iona în pântecul chitului exilului pustiitor. Vorbește o conștiință șiroind pe crucea veacului în ranele Mielului răstignit de la începutul lumii pentru izbăvirea neamurilor și a fiecăruia dintre noi,”, spunea despre Petru Lascău, poetul Ioan Alexandru. Volumul „Semnătura iubirii” include versuri grupate în capitolele, "Ferestre", "Portrete", "Satul
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
mai era posibil și nu regreta nimic, pentru că ar fi fost zadarnic să se lamenteze, dar, să-și detalieze povestea, avea, totuși, un sens aproape metaforic, în ideea că va scăpa de acele aminiri obsedante și, mai ales, de regretele pustiitoare din sufletul ei. Mă miram și i-am și spus-o, că o femeie ca ea avusese atîtea speranțe prăbușite în hăul cel fără de fund al deziluziilor, și ea mă privea, parcă fără să mă vadă, și cuvintele mele treceau
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
tresărire a feței, situație în care mă socoteam de-acum pierdut în perspectiva gâfâiturilor și “emisiilor” de transpirație greu reținute, cu grimase adunate într-un rictus paralizant care ar fi putut reflecta, îmi imaginam eu, fie o bucurie împlinită și pustiitoare (dacă așa ceva ar fi posibil!) fie un fiasco de proporții pe care nu știu dacă (și cum) l-aș suporta... Înainte de a-i cunoaște în calitate de gazde primitoare pe viitorii noștri cuscri, dar și înaintea sosirii celor din North Carolina aveam
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (6) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355187_a_356516]
-
născut dintr-o mare nefericire la pierderea iubitului cu implicații aproape freudiene, amintește de tragedia greacă. O Medee contemporană își strigă de pe culmi înalte negrul sentiment al unei mari pierderi, datorită Destinului. O singurătate zdrobitoare iscă în vers o jale pustiitoare. Alteori pune în gura iubitului declarații de dragoste pline de tristețe ca în „Iubito, mi-e frig”: „Iubito mi-e frig/ hiene îmi umblă de ieri/ prin piept și prin tâmple/ din clipe fecunde mustește/ robia tăcerii/ alungă-mi pustiul
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
al „întregului“ lucrării Roata de apă - primul motor..., de dr. ing. Iacob I. Voia, îmbogățește și înrăzărește reliefurile din aria cunoașterii epocii contemporane - fie în orizontul metaforic (am în vedere aici și posibilii „receptori-ce-se-vor-poeți / scriitori“ gata să dea tribut excrementismului pustiitor de arte în ultimele două decenii), fie în orizontul alpin-științific -, întrucât, după cum însuși autorul ne încredințează: «De la legendara apă vie până la obișnuita apă de ploaie - APA este un subiect care poate fi cercetat fără sfârșit. Această lucrare prezintă în prima
DE LA ROŢILE DE APĂ ALE DACIEI ANTICE LA MODERNELE TURBINE HIDRAULICE de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370590_a_371919]
-
piatră de geniul brâncușian Atât, nimic mi mult! Adevăr? Nici vorbă! De când s-a rupt din soare, Pământul nu a fost cuminte. Teatre de război, asasinate în serie, cutremure, inundații, imcendii, epidemii ucigătoare și iar conflicte sângeroase și iar bătălii pustiitoare, nicio clipă de liniște și pace. Cumințenia Pământului este o proiecție în viitor, o chemare sublimă la depunerea urmelor, îngroparea săbiilor și a a tuturor gândurilor violente. E vremea linștiii eterne. Destul cu răscoalele, cu revoluțiile, cu nebuniile, cu munții
CUMINŢENIA PĂMÂNTULUI (VERSURI) de HARRY ROSS în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370148_a_371477]
-
cunoscută făcându-mi-o Tu prin dovezi fără de număr și spre întărirea credinței mele. De unde îndemnul meu de acum este să pun eu însumi umărul la înnoirea preasfântului Tău locaș pe care netrebnicii și nelegiuiții aceia l-au pângărit în pustiitoarea lor rătăcire a minții. (Eusebiu de Cezareea, Viața lui..., op. cit. cartea a 2-a, cap. 56, 55, PSB, vol. 14, p. 106) O altă preocupare esențială și responsabilă a Împăratului a fost emiterea de epistole către ierarhi, privind construirea de
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
p.18). Faima imperială a Marelui Constantin, a crăiescului său Oraș, centrul unei lumi de lumină, cum îl numea Sir Steven Runciman și a milenarului imperiu traco-geto-dac, n-au putut fi umbrite, nici de tirania romană, nici de uraganul musulman pustiitor, nici de apocalisul gândirii apusene, care s-a revoltat din țâțâni să deformeze, să calomnieze și să profaneze adevărul istoric. În mod plenar pe împăratul Constantin cel Mare, la interesat dincolo de realizările firești ale unei domnii moral-sănătoase, întemeierea supremă a
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370181_a_371510]
-
nopți albastre ca iedera necunoscută urcând pe sâni de catifea trimite-mi ale tale forme printre cadavre de vocale moarte să-ți văd statuia în marmură roz tu ești otrava mea cea dulce câteodată cu umerii curbați învinși de -mbrățișeri pustiitoare în ochii mei foșnești mereu - un lan bătut de un zefir cu aripi line frumoaso mai vino odată de-mi ară adânc precum plugarul ogorul meu rămas pustiu pârloagă-n dulcea primăvară un ochi imens te-absoarbe-ncet sub pleoapa plină de
LUMINI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353629_a_354958]
-
propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul mereu o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... Referință Bibliografică: PROZĂ SCURTĂ / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 316, Anul I, 12 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357047_a_358376]
-
sau că s-au născut cre "tini. Dimpotrivă. Căci - nu-i așa? - se poate comite asasinat și din prea mult entuziasm, ceea ce a fost pe deplin confirmat ba de schisme, ba de cruciați, ba de Inchiziție, ba de lungile și pustiitoarele războaie religioase. Revoluția iacobină de la 1789 n-a reprezentat doar asaltul bestial împotriva tronului și altarului, ci și asaltul dement împotriva cerului, coborât prin credință la nivel uman și așezat la temelia rosturilor umane. Și astfel s-a născut omul
MIZERABILISMUL OMULUI MODERN de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358044_a_359373]
-
de fată Ți-ai aminti de multe, de ieri și din trecut Când dragostea-ncunună, de ce n-ai vrut... Volumul Preamărirea durerii stăruie într-o poezie a exodului, în căutarea himerei poetice: Singurătăți, înalte necuprinsuri, Stoluri demonice de genii Zideau pustiitoare visuri Clocotitoare vedenii! Și-n negura aceea, uimit De nimbul cântecelor ambroziene Palida stea am zărit, Pe blânda mea Eumene. D. Stelaru vociferează, declamă, blesteamă, într-o simbolică deprimantă și teatrală în terminologia teribilistă a moderniștilor: Peste cerurile negre, peste
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
ca să apeleze la armele diplomației și înțelepciunii, de-a găsi căiile unei păci durabile, a înțelegerii între vecini și a conviețuirii în armonie deplină cum și în Biblie ni se spune: „Iubește-ți aproapele”. În copilărie, după ce a luat sfârșit pustiitorul război, preotul Cezar Rădulescu din satul meu, Ghioroiu, în fiecare duminică, la sfânta slujbă, se ruga cu lacrimi în ochi spunând: „Doamne, Dumnezeule... luminează mințile oamenilor și întronează pacea pe pământ!”. În rândurile acestei cărți, străbătută de geniul creator al
„ROMÂNIA ÎNTRE SCUTUL ANTIRACHETĂ AMERICAN ŞI KATIUŞA RUSEASCĂ. TIMP ŞI DESTIN” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358172_a_359501]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 575 din 28 iulie 2012 Toate Articolele Autorului am trecut peste carpați ca o pasăre în zbor și-am văzut din depărtare cum se zbate un popor, peste munți și peste văi doar tăceri pustiitoare și o vară secetoasă, dominată doar de soare, într-o stână, mai la vale, ținem țințirim de morți, condamnați ca să se roage pe la fel de fel de porți. lângă vatra părintească păstrăm doina sub cărbuni, dorul nostru din vecie, ce
ŢARA MEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 575 din 28 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357640_a_358969]
-
DESPART SENIN Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme, Între-austere ziduri de cetate, O mamă, tatăl, sora sau un frate, Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme. Iar porțile rămân desferecate. Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme Pustiitor, dar nimeni nu se teme. Strigat a fost și nu se mai abate. N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare. Rămân așa, pierdut și trist, dar demn Și mă despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de cruci
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp...” Ceva ce scapă simțului și para-simțului comun, realități extrasenzoriale adunate-n cuvânt, senzația că lucrurile ființează și că ele sunt în preajma
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
în propria umbră diformă depărtându-se conștient că paznicii nu sunt niciodată aceiași, orașul o altă peșteră între cer și pământ, străzile altele, câinii flămânzi... Cum nici copacii niciodată aceleași relicve. Înțelegea, acum, de ce oamenii se simt uneori, în zilele pustiitoare de noembrie, când plouă cu acid și întunericul devine consistent, străini în propria ființă și singuri în propriul corp... AER ... Domnul acela tușește convulsiv, se cutremură, își rupe plămânii... Ochii dilatați, buzele cianotice, fața congestionată...Îl privesc de aproape: arată
TREI PROZE FANTASTICE PREZENTATE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357679_a_359008]
-
când au aflat că războiul se sfârșise ceea ce echivela pentru ele cu un fel de criză de ideeal, ideal căruia îi slujiseră cu credință dar care iată le trădase. E uimitor cum personaje care scăpaseră cu viață dintr-un război pustiitor mureau din cauza păcii care venise pe neașteptate. Iată, istoria e presărată cu personaje de acest gen care dacă ajung să aibă putere decizională pe teatrul evenimentelor cine știe ce gesturi la nivel planetar pot face. Revenind la subiectul nostru, Iată, distinsul domn
O CARTE SI O EMISIUNE TV de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358627_a_359956]
-
devenit obișnuit - l-a-nlocuit cu un calvar mult mai perfid și mai amar decât obida dinainte. Atunci, ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân (după ce Tu i-ai împietrit-o) să se înmoaie și să plângă pentru trufia sa nătângă, văzând cum prăpădenia lovește c-o suverană necruțare doar egipteni fără crezare. Cădeau
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
principal - de dominația otomană și să se modernizeze rapid. Progresele au fost vizibile pe toate planurile: politic, economic, social, cultural. Să nu uităm că, în acest interval, apar “Junimea” și Eminescu! A doua perioada: anii 1919-1938. Ieșită dintr-un război pustiitor și lovită de o criză economică de o duritate nemiloasă (1929-1933), România a izbutit, totuși, să înregistreze un remarcabil progres în toate direcțiile, 1938 fiind anul de vârf al României interbelice. - Vorbiți de două perioade excepționale, Domnule Profesor! Ce se
INTERVIU CU DOMNUL ACADEMICIAN FLORIN CONSTANTINIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359453_a_360782]