8,125 matches
-
se face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate astea pentru voi! (Din volumul în pregătire Animale domestice)
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
al paiului rămas singur pe miriștea goală în vacarmul solar al amiezii pot fi martor atâta timp cât îmi bate la ușă pumnul însângerat al sfeclei palma volatilă a cenușii 3 Visam ridicolul trotuar al umbrei lipăiala tălpilor mele goale prin fața caselor pustii din turn orologiul stricat răspândea o duhoare de albatros lovit de trăznet în viețile anterioare sucul de sfeclă îmi ținea loc de sânge erau îmbrățișări grăbite pe la colțuri de stradă un exod pe la mesele de ruletă îngropate în adâncul mâlos
Viziuni la Bled by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/7360_a_8685]
-
pînă la penultimul nasture. Uite-așa îți vorbesc despre lumina rece a lunii care se aruncă in venele mele cu viteza mercurului și-mi înfierbîntă corpul de dinăuntru spre în afară și aprinde pe rînd toate becurile în hruba asta pustie unde îmi fac veacul ca o mîță sortită să piară. Există pisici de apartament și pisici de stradă, în apartamentul tău n-aș putea sta mai mult de o zi, exact atît cît ți-ar trebui să-mi electrizezi pielea
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
sărut când văd o stea căzătoare apar zorile cum o femeie cinstită care habar nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb îmi pipăie fața căutându-și ochelarii Îndrăgostirea morților la plimbarea nocturnă acest mare oraș pare pustiu doar de la nesfârșitele geamuri flama televizoarelor încă unele baruri sunt deschise văd prin vitrinele aburite chipuri aplecate discutând febril le văd sufletul un deal râde cu narcise o biserică sângerează în timp ce se joacă degete cu ceașca o rugăciune disperată apoi
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
gândit de la începutul până la sfârșitul unei litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka se pare..." - spuse un trecător explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot(t)o 1 de jur-împrejur pustiu de pre-biblice începuturi și doar nori cavalerii de nori călărindu-și propriii lor dinozauri de aburi 2 norul pe cer trece calea la câtevreun înger Eheu! fugaces...- prin gura lui Horațius zic eu: noru-i poate trece calea și lui Dumnezeu
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
există precum o fugă de idei ca un coșmar cu bonetă catilinară și tristă trandafiri cățărători năvălesc în turla fericirii pe loc sevele de trestie ale enigmelor de aramă se carbonizează departe în munți o buburuză de aur ajunge din pustia înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
înverzită ridică-te mai spusese gladiatorul de dogme celelalte imnuri amuțite-s de-acum ce vei zice ca o părere din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar lângă el un dalb șoricel ceferist și ai aflat atâtea fapte nădăjduite ostenită de zbor
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
Seniomlui, mă tern că nu mai înțeleg nimic... Sau mă tern că nu-mi place nimic din tot ce-nteleg. Dar privirile lui Daniel erau atât de insistențe, încât n-am putut să dau înapoi. La ora aceea, orașul era pustiu. Cei care nu se aflau în Piață Victoriei, de-o parte sau de alta a nevăzutelor baricade, stăteau probabil în fața televizoarelor. Așa cum făcusem și noi până-n urmă cu câteva minute. Nu era din cale-afara de frig, dar bătea un vânt
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
-ți apoi orice posibilitate De a mai reveni între muritorii fericiți Se pupă cu cîinii prin parcuri - spun unii -, Botul i s-a alungit ca al lupilor, Și-a inventat un pedigriu fabulos Cu care vrea să treacă toate vămile pustiei din jur, Dar, cititorule, ține-te deoparte, Poți să iei turbarea Iar de turbare nu scapi nici Cu toată poezia lumii injectată Sub piele De asta zic: în pămîntul de sub unghii îngroapă-l - cît mai adînc - și pune-i deasupra
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
se pare că toamna îți va aduce norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi smulg răsuflarea teamă îmi e doar de puținul ce mă ascunde porților ei cu un surâs veninos mă adulmecă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
toți, dar absolut toți bărbații, sunt adversarii lui, care-l pândesc pregătiți de atac, în timp ce el își trage pantalonii sub salcia din spatele bisericii. E aproape destins și pregătit de luptă, ca un țap tânăr. Printre crengile înfrunzite se vede șoseaua pustie, dincolo de gardul bisericii, învăluită în ceața unei dimineți de aprilie. Omoplatul lui Cico se oprește o secundă și apoi se aruncă din nou în marșul scrisului, se vede dintr-o ochire că acum scrie fraza de încheiere, precipitat, avântat, triumfal
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
se prezintă într-o manieră terifiant-amuzantă. Însă demonii ce bîntuie conștiința poetului (și aci caricatura vizionară își resoarbe ironia), nu se livrează văzului, rămînînd invizibili, inomabili: „Cum mi se-arată fără de vină/ demonii negri de pe colină!/ Tace orașul, ora-i pustie,/ nimeni pe cale se-alătură mie,/ de pe coline pînă sub stele/ demoni visează sub genele mele.// Oare doar mie mi se arată/ neamul lor, veșnic fără de pată?/ Eu doar sînt martorul tristelor ginte/ de care soarele se dezminte?// Fiu al amurgului
Poezia lui Ilie Constantin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13161_a_14486]
-
Magheru, un loc divin, deschis și el nu foarte de mult. Las mașina nu departe și mă străduiesc să nu cad pe bucățile de ghiață ce domină trotuarul. E frig, e umed, e ceață. Dau colțul de pe străduța mică și pustie și văd o mare de oameni, un ceaun imens cu vin la fiert - simt și acum aroma lăsată de bucățile mari de mere roșii, frumoase - oameni pe treptele librăriei, în fața ei. Mă blochez puțin și începe să-mi devină limpede
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
Marina Constantinescu Plecînd cu mașina spre teatrul “Tony Bulandra” din Tîrgoviște, într-o după-amiază pustie de duminică, m-am gîndit pe îndelete ce an bun a avut regizorul Mihai Măniuțiu. Meditația mi-a produs-o chiar motivul voiajului, Bachantele, un spectacol montat de el la sfîrșitul anului trecut în acest loc bun despre care am
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
dacă ar fi păcătuit cu Isus Cristos. Ceva păgân, nordic, de zână nerușinată de la miază-noapte, fiind atât de a naturii, nu a dogmei ce avea să cucerească lumea... Farmecul ei angelic de fată nordică suplă din sala retrasă a Muzeului pustiu, rar străbătută de turiști și în apropierea căreia am stat, ducându-mă și revenind, aproape un ceas... O nevoie presantă, între timp, de mult amânată, la un moment dat mă făcuse să alerg, să mă îndepărtez, căutând locul cu pricina
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
de la Sibiu „ Deschide ușa, creștine!”, trebuie să mai spun că, probabil, Maica Domnului, văzându-și chipul reprodus pe fundalul scenei, n-ar mai fi fugit în Egipt cu biblicul mijloc de transport, ci cu un supersonic undeva pe o insulă pustie din Pacific. Fiindcă un chip de femeie cu privire aproape fioroasă și cu o fizionomie masculinizată aducea mai degrabă a logodnicului său Iosif desenat de Gavco. - Pune-i o mustăcioară și un barbișon, îmi zice la ureche Haralampy, și să
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
care afișează existențele noastre. Un om e liber cînd hotărăște să fie liber”... În altă parte, cînd amintește, cu o recunoștință neamortizată de timp, de rolul jucat de Monica Lovinescu într-un moment hotărîtor, Pintilie spune: “Dacă n-aș fi pustiu cum sînt, și aș putea să mă rog, m-aș ruga în fiecare seară pentru ea”. Parafrazîndu-vă pe dumneavoastră, domnule Pintilie, cred că un om se poate ruga cînd hotărăște să se roage. Una peste alta, magicianul Pintilie își transformă
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
glasul autoritar al coanei Lenuța, care își cicălea de zor bărbatul ei mai tinerel cunoscând Biblia din care avea obiceiul să citeze fapte și întîmplări sfinte cu tâlc, ca toți noii sectanți. De altfel, când văzu musafirul apărând în curtea pustie, nisipoasă, bunul Mitică îl binecuvântă pe loc - ca ori de cîte ori îl revedea, ca și cum cine știe de unde s-ar fi întors, - cu o plecăciune, zicând rar, bisericește, însă pe un ton prozaic de toate zilele, ca o știre, veste
Asfințit cu ghioc (VI) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12029_a_13354]
-
fiind peste tot Unul și Același. De altfel, în jur nu mai vedeai case, pe un perimetru destul de întins, ca și cum ceilalți s-ar fi ferit să locuiască în preajma ghicitoarei, sau ea însăși să-i accepte ca vecini. Trecuse peste maidanul pustiu, de unde, nu prea departe, începea marea clocotind ca un cazan în fierbere în toiul arzător al amiezii. Pe măgar, nu-l văzuse... îl auzise, dintr-odată, scoțând un răget înfiorător. Adâncit cum era în gânduri, trecuse pe lângă el, fără să
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
întotdeauna în repaos și aproape mereu neînsoțite. Puține sunt tablourile în care Edward Hopper pune doi sau mai mulți oameni. Capodopera sa absolută, Nighthawks (1942), este considerată imaginea elocventă a omului modern alienat de mediul urban. Singura lumină din strada pustie, care atinge și fațada clădirii cu prăvălii goale, vine din interiorul barului. Un bărbat e întors cu spatele, al doilea fumează impasibil, femeia de lângă el, prea aproape pentru a nu fi împreună, gustă însă gânditoare o prăjitură, în timp ce barmanul își
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
dictată de procesul etern dincolo de condiția de viață obișnuită, singurul proces care obligă foma să se contorsionze, să se chinuiască. De aceea statuile devin obsesii, de aceea ele n-au nevoie de localizări în timp și în spațiu. " În decorul pustiu al unui bărăgan, personajul el însuși devine o imagine a singurătății și de pe temelia lui de piatră formele-i descărnate, scheletice se proiecteză tăios și clar pe cer, despuiate pînă la os de vînturile veacurilor". Citatul lui Moore se referă
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
o imagine a singurătății și de pe temelia lui de piatră formele-i descărnate, scheletice se proiecteză tăios și clar pe cer, despuiate pînă la os de vînturile veacurilor". Citatul lui Moore se referă la faimosul "personaj în picioare". Pe întinderea pustie de la Shawhead, rațiunea unei sinteze extreme a formelor - e vorba de personajul de mai sus - este justificată grandios. Gîndire shekespeareeană dincolo de vreme... Sub același cer și pe același pămînt al Scoției s-a născut și trăiește și "Regele și regina
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
o căruță la care înhăma doi măgari, îi spunea B>ZD>C. De când Sisi, o dată, pe vremuri, venind prima dată împreună aici, îi trăsese o palmă; nu se mai știe de ce și cum se petrecuseră de fapt lucrurile... Plaja era pustie. Nisipul, încă ud după ploaia căzută în zori, lăsa îndărăt urme adânci. Privea atent spre cazemata de alături, de pe țărm. Ca și cum de acolo s-ar fi așteptat să apară cineva, în timp ce se freca energic pe piept, pe spate, cu prosopul
Asfințit cu ghioc (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12136_a_13461]
-
alunecarea în frivolitate, de care Sadoveanu e aproape întotdeauna străin. În Hanul Boului, boierul Dumitrașcu povestește cum s-a rătăcit la vânătoare, în tinerețea lui, și a ajuns, în ceață și noapte, epuizat, la un han ce părea fermecat și pustiu, până ce "deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric" (p. 33). Erau ochii hangiței ce se întorsese târziu de la târg, găsindu-și soțul beat și adormit și pe acest străin uimit, pentru că "o șerpoaică
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
sării ce-l acoperă./ Limba mea e brățară de aur/ înconjurând imensitatea/ Deasupra scoarțelor/ Tuturor drumurilor pierdute./ îmi strâng cingătoarea în adâncul/ Pântecului pentru a nu mai înghiți somnul și hrana./ Și din ospățul ascezei/ Mă voi îndopa în timp ce o pustie/ îmi va fi duhul înaintea voastră,/ Duhuri ale arhaicului, pentru că nu mai sunteți/ Nu mai sunt". Suprarealismul aparent al poeziei lui Miron Kiropol este doar o provocare exterioară, căci dedesubtul ei curge o freatică religiozitate ca mod de a fi
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]