197 matches
-
un tip mult mai mare decât ei doi la un loc, îmbrăcat impecabil dar în vădită distonanță cu figura sa care era ceva mai rece decât un ghețar.- Domnul Löeb vă invită la el... Acum! Cu timbrul vocii sale puteai râcâi varul de pe pereți.Însă, cel mai probabil pentru că astă noapte, după serviciul de la salubrizare, stătuseră cam mult de vorbă despre Duluțon, Luță dori să negocieze, nu de alta dar nu se făcea să pară disperați.- Ăăă, domnooo, că nici nu
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
bărbat. - Am anunțat poliția. Eu am dat telefon în noaptea aceea. Speram să ajungeți la timp ca s-o prindeți. Apoi aș fi avut tot timpul să-i pun întrebări. Numai că din păcate acțiunea voastră a dat greș. Mă râcâia un pic exprimarea lui Eric Lord „două femei care iubesc același bărbat” și mă întrebam în sinea mea cât știe exact acest om despre trecutul lui Bruno și despre prezentul lui Conrad. - Mi-ați mărturisit tot? Tot ce s-a
VANESSA BERI de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1162 din 07 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375120_a_376449]
-
că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XVII COŞMARUL ADEVĂRULUI PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362124_a_363453]
-
acopere,pentru că vom fi noi însăși ploaia! O să vină o toamnă când pe buzele noastre, se vor zbate aripile cocorilor țipând a viu,a înalt! O să vină o toamnă când,flori de ger ne vor înflori pe obraji, când,vom râcâi pe sub tranșee de lut, în metamorfoze de fluturi, a cocon îmbătat de pustietate și întuneric! O să vină o toamnă când,vântul va șterge urma pașilor tăi,când, n-ai să mai simți atingerea nimănui pe sub coaste,când gheare de os
O SĂ VINĂ O TOAMNĂ... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362269_a_363598]
-
Brrr! e chiar frig. În anii cînd era "salonard francez" (povestește Virgil Ierunca), Cioran dădea reprezentații de groază. Mai abitir, unde se adunau transfugii noștri. La o soarea din astea, cu fețe tot una și una, cineva, perorînd catedratic, îl rîcîia pe Cioran care fierbea, tot încercînd formule detonatoare. Văzînd că nu reușește, scoate ultima petardă: Noi sîntem moștenitorii deșeurilor unor cotropitori. Stupoare generală și indignarea colerică a vizatului. Totul se sparge, soareaua se dezintegrează. Coborînd scările, aproape satisfăcut, Cioran îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fiica mea are o prietenă rusoaică, o tânără, fermecătoare, foarte cultivată, vorbește trei-patru limbi și cunoaște lumea întreagă. Va trebui să faceți odată cunoștință. Și pe deasupra e violonistă... Când am aflat amănuntul ăsta, am urmărit neatent restul povestirii. Violonista afirma: „Râcâie puțin rusul și-ai să dai peste un tătar.“ Formula o încânta pe femeia cu înfățișare de adolescentă. Căutam în ritmul respirației ei, ascultând-o, pauza care mi-ar fi îngăduit s-o șterg de acolo. Numai că suflul pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
tătar.“ Formula o încânta pe femeia cu înfățișare de adolescentă. Căutam în ritmul respirației ei, ascultând-o, pauza care mi-ar fi îngăduit s-o șterg de acolo. Numai că suflul pe care-l conținea pieptul acela slăbuț părea nesecat. „Râcâie polonezul și te asigur c-o să dai peste...“, mă trase ea mai aproape pentru a-și încheia raționamentul. „Nu, dar mai sunt și din cei care nu-s așa!“, am protestat eu, în van. În clipa aceea, în spatele femeii cu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Oratoria judiciară. Rămâne o clipă nemișcat. Ce stil să adopte pentru proces? Nu e întotdeauna bine să fii războinic și polemic. După cum pământul trebuie lucrat prin metode variate, tot astfel și atenția oamenilor se lasă atrasă de exerciții diferite. Își râcâie obrazul cu vârful unghiei. În pledoarie va fi nevoie și de o descriere din când în când. Nu numai istorică, ci poetică. Dă să se îndrepte spre perete, să tragă de șnurul clopotului. Se răzgândește. Revine înapoi lângă ladă. Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ghiță îi este foame, mai știi? Copiii l-au urmat. Apoi au intrat în încăpere și au văzut acolo, într-un colț, lângă ușă, un tuci cu ceva în el. L-au scos afară, dar Cuțulache mârâie din nou și râcâie cu lăbuța ușa cămarei. Ce-o mai fi vrând? Sorina deschide, iar cățelul se apropie de-o cutie uriașă, în care copiii văd că bunicii țin mălai. Sorina se duce în bucătărie, ia o strachină, o umple cu mălai, apoi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
felul său. De cum răsare soarele, pitigoii umblă în sus și-n jos pe scoarța copacilor, căutând ouă de omizi. Rică-lepurică țupăie cât este noaptea de lungă, căutând iarba tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul și acolo doarme... Iepurește. Știe el că are o sumedenie de vrăjmași care îi jinduiesc blana. Și mai știe că paza bună trece primejdia rea; și fiindcă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru a obține cantitatea necesară îi trebuia timp de care iarăși nu ducea lipsă și singurătate. Refuză să muncească, motiv pentru care fu băgat într-o carceră fără lumină, în care băltea în permanență o apă rece și murdară. A râcâit cu unghiile mortarul, reușind să desprindă din zidăria celulei o bucată de gresie, cu care își hârșia în fiecare noapte călcâiul pentru a obține câteva fire de praf de aur. Se oprea când gresia ajungea la os și aurul se
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui M. să vizitez, într-una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
una din zilele astea, un psihanalist. Sims mi-a spus că doctorul de la regiment e foarte bun. Fără îndoială, el și doamna Fedder avuseseră una sau două convorbiri în tête-à-tête asupra acestui subiect. De ce mă râcâie chestia asta? Nu mă râcâie. Mi se pare nostimă. Ba chiar mă încălzește - n-aș putea spune de ce. M-au atras întotdeauna până și soacrele tipice, caricaturizate în revistele umoristice. În orice caz, nu văd ce am de pierdut dacă mă duc la un psihanalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
altul dintre noi întrecându-l sau supraviețuindu-i într-o conversație sau o dezbatere. O chestiune măruntă, desigur, deși el n-a observat-o niciodată - avea și el orbirile lui, ca orice om - dar care, cu atât mai mult, îi râcâia pe unii dintre noi. Cert este că titlul de campion i-a revenit mereu lui și, cu toate că, bănuiesc eu, ar fi dat orice ca să-i fie retras, - asta-i problema cea mai delicată dintre toate, fără îndoială, și încă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în al treilea rând, cu excepția câtorva mici abateri, lipsite de profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
profunzime afectivă, întotdeauna eram mândru și mulțumit în inima mea de orice asemănare fizică între mine și Seymour. Cu el, însă, lucrurile stăteau, ca de obicei, altfel. Pe el îl râcâia, uneori mult, uneori deloc, înfățișarea lui curioasă. Când îl râcâia mult, aceasta se întâmpla de dragul altora și, în momentul ăsta, mă gândesc în special la sora noastră Boo Boo, fiindcă Seymour era nebun după ea. Ceea ce nu înseamnă mare lucru, pentru că el era nebun după toți cei din familie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Încerc să șterg din minte niște amintiri... Dar nu e simplu. Nu poți șterge totul cu buretele. Ștergi imaginile, dar rămân sunetele. Faci abstracție de sunete și năvălesc mirosurile. Ceva, pe undeva, tot rămâne. Un iz, o gheară ce te râcâie la suflet. Până și buretele cu care ștergi se Îmbină de sunete și vaiete și sânge. E ca un vârtej, ca un infern... - Nu puneți chiar totul la suflet și mai serviți un păhărel, ca să vă mai Înveseliți un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Într-o oarecare măsură asemenea comportament se baza pe teorie, pe ideologie generaționistă, parte dintr-o educație liberală și, prin urmare, era până la un punct impersonal. Dar Angela avea mai târziu să regrete aceste confidențe - să regrete și să o râcâie dezaprobarea lui. În ansamblu Îi asculta confidențele de o manieră dezinteresată. Nu că era necompătimitor sau nesimțitor; era (ea Însăși spusese asta) obiectiv, nepărtinitor. Confruntat acum cu moartea lui Elya, luă hotărârea ca În nici o Împrejurare și sub nici o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tratamentului“. Și când era cu prietenii ei de la „recuperare“, glumeau uneori despre oamenii care n-au fost niciodată la psiholog: — Poftim? Adică, încă mai are personalitatea pe care a primit-o de la părinți? Asta era o glumă, înțelegeți. Dar, dacă râcâi puțin pojghița de seriozitate, nu trebuie să te chinui prea mult ca să descoperi o versiune a personalității ei de dinainte și te distrezi de minune. Următoarea la rând sunt eu - cu trei ani și jumătate mai mică decât Rachel. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dispărea după trunchiurile pinilor de pe partea dreaptă a drumului și în vegetația de pe malul lacului, în stânga. Cei doi cai erau priponiți sub un mic acoperiș, lângă o îngrăditură. Al lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita. Lurr aștepta lângă el, cu gura deschisă și limba atârnând, dând bucuros din coadă. — Sprijină-te de asta... Valerius îl împinse ușor pe gladiator spre îngrăditură. Poți? — Da... Era primul cuvânt pe care îl rostea de când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în centrul vitrinei. Apoi începea să cânte tărăgănat ceva pe franțuzește, izbucnea în râs și sfârșea cerându-mi un pachet de țigări, „să am și de-o fi să mă calce tramvaiu’“, se veselea ea. Și azi-dimineață am văzut-o, râcâind un afiș de pe vitrina fostei cofetării. Zdrențele de hârtie le fărâmița și apoi, grijulie, le arunca într-un coș de gunoi. Așa cum n-aveam chef atunci să scriu despre ei, nici acum nu simt vreo atracție. Îi văd doar, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ani, familia regală a importat animale de la Assam, unde erau în exces. Trei viței cu picioare subțiri au fost plasați în poziții strategice, în jurul ochiului de apă. Vânătorii le-au crestat spinările destul de adânc pentru a le da sângele. Vițeii râcâie pământul cu copitele, ca și cum ar fi conștienți că mirosul de sânge se răspândește prin toată pădurea. Șeful vânătorilor repartizează locurile participanților, ca într-un spectacol complex de balet. Se creează confuzie, în parte din cauza mustății sale care înăbușă pronunția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Altfel îl vor lua de aici. Face un semn spre stradă, spre Liniile Civile. Încearcă să imite felul de a vorbi al lui Privett-Clampe . — Plec, le spune. Mă simt foarte bine. Soldații rămân pe loc, privindu-l. Bărbatul de pe jos râcâie în praf cu călcâiele bătătorite. — Mă simt foarte bine. Plec. Chiar acum. Pran pleacă. Sergentul strigă în urma lui: — Ai grijă! Pran se întoarce și înclină din cap încercând să se stăpânească, să n-o ia la goană după primul colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
suferite, însă durerea aceea surdă îmi bâzâia în creier în mod constant indiferent ce făceam. Totul mi se părea straniu. Ca și cum aș fi aterizat pe o altă planetă. Când acel mic dejun revoltător s-a încheiat, am fost nevoită să râcâi mai multe tigăi uriașe și pline de grăsime. După care am luat-o la goană către camera mea, unde am petrecut douăzeci de minute aplicându-mi mai multe straturi de fard. Ceea ce era o treabă foarte dificilă. De fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]