250 matches
-
început să se teamă de elși-i aduc ofrandă merinde și vin. Nesperatul Sfânt le primește bucurosși le consideră deja o obligație.Merindele le descântă ca un șaman să le scapede gustul sudorii și al sângelui.Mănâncă din ele pe săturate,râgâie și-și freacă satisfăcut ombilicul,dă din ele și altor sfinți mai mici,mai puțin descurcăreți dar ascultători.Vinul îl bea până ... V. ION IANCU-VALE - DESPRE TÂMPENII ABERANTE, NEADEVĂRATE ȘI TENDENȚIOASE, de Ion Iancu Vale, publicat în Ediția nr. 1512
ION IANCU VALE [Corola-blog/BlogPost/365986_a_367315]
-
câte un pic, I-a rămas costumul mic, Nici pe față, nici pe dos Nu-l încape de burtos, Iar chimirul, ce mai jale! De-abia țipă pe sub foale, Însă buba-i pân' la ghete, Mama lor, azi, de șirete! Râgâind a usturoi Și a doage de butoi, E un drum atât de lung, Nu e chip să mai ajung! Fi'n'c-așa-i de sărbători, Cu antreuri, cârnăciori, Măslinuțe gogonate, Șunci, bânzeturi asortate, Și sarmale, Bestiale, Și friptane, Barosane
DUPĂ SĂRBĂTORILE DE IARNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365711_a_367040]
-
ducând războaie împotriva omului, circumvoluțiunile encefalului nu a cernut sufletul bun, timpul e un topogan în învălmășeala vieții, ne ascundem fără să vrem în spirala unui melc sensurile umane se învârt invers acelor ceasornicului în gaura neagră a erelor cosmice râgâie materia stelelor dispărute, în curând Noe pentru ultima dată se va îmbarca în corabia Cerului. https://www.youtube.com/watch?v= Bs4XcVufqY foto și muzică-Internet Referință Bibliografică: Ultima corabie / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1009, Anul
ULTIMA CORABIE de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352321_a_353650]
-
pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări, plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghe- lică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește... Ba chiar surâde fericit... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află, de milenii, în teritoriile ocupate, perfect camuflați în cerșetori, traficanți de tot ce se poate trafica, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra, ori cine știe ce
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
Din cauza asta îl știa toată lumea de Manivelă. Și la meditații aducea din tablourile sale mai mici, organizase și expoziții personale, se pricepea, ce mai. Parcă-l văd ca acum, servea masa la cantină, se ștergea politicos la gură și apoi râgâia copios că de rușine mă uitam numai în jos să nu mă bufnească răsul. Să nu râzi, tinere, zicea, că râgâitul n-o fi el academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o
DIN NOU ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 405 din 09 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351627_a_352956]
-
împărțea ( știu și cui...), cum lua o notă mare și pupa carnetul. Eu, care sunt oltean și am primit în leagăn umorul (chiar făcând și haz de necaz) îi spuneam: „Pupă bă mai bine porcul în curând..., că datorită lui râgâi acum satisfăcut”. Alți păstori mai cu stare, mai în stare să asculte Internaționala, mai ghiftuiți în inițiere, mai săritori la avantaje imanente, privesc transcendent de sus, de deasupra norilor, la opincarii, țopârlanii și mămăligarii nevoiași, rânjind vicarilor pe deasupra engolpionului: „Spune
UNDE SUNT IERARHII BISERICII ORTODOXE ROMÂNE?! (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355286_a_356615]
-
să-și disimuleze instinctele primare. 69 LECȚIA O ființă educată are următorul avantaj față de un prost: educația! Cînd o calci pe bătături, ea îți cere ție scuze, boului care ai călcat-o pe picioare în autobuz, iar tu, animalul rumegător, rîgîi satisfăcut și te benoclezi în oglindă, ca să te asiguri că ai cărarea exact pe-o parte, șmecheroasă! Cînd Lizuca s-a apropiat de mine, i-am privit ochii mari, plini de bucuria de a trăi, buzele răsfrînte întru-un zîmbet
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
a uitat la mine, l-a prins doar de guler pe criminalul tânăr, l-a lovit cu palma ei strălucindu-i în soare ca sturionul, o singură dată și l-a certat îndelung într-o limbă sâsâită, ciudată. El scuipa, râgâia, se opunea și se asmuțea ba spre mine, ba către ea ... Înfuriată poate, rusalca și-a dezvelit de pletele-i înverzite fruntea pe jumătate. Era roșie ca floarea de mușcată. El a dat îndărăt, a scâncit, a închis ochii ca
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
Din cauza asta îl știa toată lumea de Manivelă. Și la meditații aducea din tablourile sale mai mici, organizase și expoziții personale, se pricepea, ce mai. Parcă-l văd ca acum, servea masa la cantină, se ștergea politicos la gură și apoi râgâia copios că de rușine mă uitam numai în jos să nu mă bufnească răsul. Să nu râzi, tinere, zicea, că râgâitul n-o fi el academic, dar ajută la digestie. Și cine nu are o digestie bună, nu are o
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
MUNCITORUL: Eh. VOCEA SECRETAREI: Asta e adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. VOCEA MUNCITORULUI: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuie. VOCEA SECRETAREI: De unde știi? VOCEA MUNCITORULUI: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? VOCEA SECRETAREI: Ăsta nu e chiar așa de prost după cum pare. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA (îl privește surprinsă): ... Eu n-am spus nimic. MUNCITORUL: Ce e drept, e drept. SECRETARA: Pe cuvântul meu că nu
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369842_a_371171]
-
relații, care afla despre orice control cu mult înainte de a fi planificat, plecase într-o delegație de achiziții cu o tânără contabilă, un fel de nepoată, angajată de curând și care trebuia instruită pe teren. După ce bău tot laptele și râgâi sonor, tovul își aprinse o țigară, ignoră privirile îngrozite ale lui Iftode și puse prima întrebare de control: - Ia, zi, băi, Iftode, tu ai citit sarcinile pă zootehnie prevăzute în plenara dăn luna trecută!? Alea spuse dă Marele Tovarăș, ca să
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353024_a_354353]
-
Autorului MISIUNEA Marea sărbătoare a Zilei Muncii fusese, ca de obicei, un adevărat triumf. O maree de bere, țuici, șprițuri, mici, cârnați și fleici la grătar, manele, mame disperate că le dispăruseră pruncii în mulțime, tați cu burțile peste bermude, râgâind sonor, extrem de mândri și fericiți, scandaluri și înjurături, pumni, bastoane de la poliție, răgete, ochi vineți, un tzunami (hai, că se poartă!) de pungi și resturi, câini și cerșetori cu stocul făcut pentru câteva zile, în fine, totul așa cu cere
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
Muncitorul: Eh...? Vocea secretarei: Asta este adevărat că și eu am auzit cu urechile mele fine și delicate. Vocea muncitorului: Și acasă nu cred că face altceva decât să se ghiftuiască. Vocea secretarei: De unde știi? Vocea muncitorului: Dacă la serviciu râgâie tot timpul? Vocea secretrei: Ăsta nu e chiar așa de prost cum pare la prima vedere. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara (îl privește surprinsă):... Eu n-am spus nimic. Muncitorul: Ce e drept, e drept. Secretara: Pe cuvântul
O SCENETĂ BANALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357102_a_358431]
-
relații, care afla despre orice control cu mult înainte de a fi planificat, plecase într-o delegație de achiziții cu o tânără contabilă, un fel de nepoată, angajată de curând și care trebuia instruită pe teren. După ce bău tot laptele și râgâi sonor, tovul își aprinse o țigară, ignoră privirile îngrozite ale lui Iftode și puse prima întrebare de control: - Ia, zi, băi, Iftode, tu ai citit sarcinile pă zootehnie prevăzute în plenara dăn luna trecută!? Alea spuse dă Marele Tovarăș, ca să
COMPLOTUL VITELOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357448_a_358777]
-
scurt sticla, pe gură, ca în filmele americane cu personaje pozitive, că ălea negative sunt mexicani și beau ca nesimțiții, gâlgâind din sticle nespălate. - Așa-i trendy, bă, vitelor, spune cel ce pare a fi șeful lor, numit Bobby, apoi râgâie și, pătruns de un frison ideatic irepresibil mai rostește una, bună de cartea recordurilor: - Bă, dovlecilor, știți voi care-i cea mai mare invenție a omului dă cân’ e iel pă pământu’ ăsta?! Dovlecii, foste „bă, vitelor”, râd foarte încântați
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
idei dă afaceri! Singuru’ și adevăratu’ Dumnezeu e ăsta bă, mai exclamă superiorul Bobby, arătând o bancnotă de pe masă, țineți minte dă la băiatu’, care vă fu și mamă și tată-n viața asta! Apoi mai bău un miligram și râgâi foarte satisfăcut că-i lăsase muți pe cei doi business-mani în ochii cărora citea admirația firească față de un adevărat conducător. Doar domnul cel în vârstă, de la masă, zâmbi, așa mai într-o dungă, parcă puțin neîncrezător. - Ce-i moșiu, nu
UN ET PRINTRE CORPORATIŞTI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357820_a_359149]
-
-și pună mantia roșie, coroana din aur de cinci kilograme și bijuteriile formate din lanțuri de ancoră, ghiuluri, brățări, plus caninii din același material. Sfârșit de osteneală, se trântește pe tron, scoate o sticlă de anghelică și trage un gât. Râgâie și parcă se mai liniștește ... Ba chiar surâde fericit ... Are și de ce. Vajnicii săi oșteni se află, de milenii, în teritoriile ocupate, bine camuflați în cerșetori, traficanți de tot ce se poate trafica, cântăreți stradali, jucători de alba-neagra, ori cine știe ce
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
gât Până ajungem la exasperare, Și în final, uzi leoarcă de sudoare, Nevestele spun foarte hotărât: Acum e necesară o schimbare! Noroc că apăru unu’ cu minte, Ținându-se cu dreapta de-un pahar, Cu stânga tot scobindu-se-ntr-un dinte, Și râgâind adânc zise fierbinte (Cu act, te joci! de revoluționar) : Mai este mici! Serviți nește plăcinte!... Tot moțăind pe-un scaun, moș Mardare, Ajuns după război, el, veteran, Și tare de-o ureche din născare, Trezindu-se veni cu-o precizare
PREGĂTIRE PENTRU VOTARE ÎN DIASPORĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360223_a_361552]
-
noastră n-are niciun sens? Din Deal, pe Dâlma Păduricii, până-n Deluț am urcat aproape un ceas. La coliba lui Culiță Dănilă, iarba era de-o palmă, numai lăptucă și trifoi. Am tunat pe-nserat. Oile erau atât de sătule că râgâiau. Se lăsau la vale greoi, legănându-și, gâfâind, burțile. Deși flămând, Unchiu părea mai sătul decât ele. - Când ciobanu-i flamând, atuncea îi oaia satulă. Da când îi oaia satulă, atuncea îi ciobanu mulțamit. Când oaia caută rău, geaba mânci, că
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
s-a retras discret, luând pe rând câte o sticlă (ca să nu facă gălăgie)... Puștanii s-au apucat mai fără spor, de pupături. Ăl bătrân, cu cucu-n vânt, și-a tras un șort până spre subțiori. Rastafarianul rebegit a râgâit a bere și-a căzut la loc, în somn, un câine a lătrat anemic, iar eu...chiar mă uitam pe unde mi-e rucsacul, să împachetez și eu, în fine. Cât să mai stau pe-aici? E toamnă bine și
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
smălos (ce dur am scris) începu să turuie grav direct prin pixul meu. - Sunt agent de legătură și-am primit un ordin secret printr-o legătură de ridichi pe care am memorat-o și am înghițit-o imediat - și-mi râgâie în ceafă parfumul secret al ridichilor ca o dovadă greu mirositoare. Mă scuzați! Mă deconspir instantaneu și trebuie să anchetez cazul “Miorița” dintr-un dosar rămas deschis din cele mai vechi timpuri și închis uneori să nu intre praful. După
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
în urma cu doi ani. A tot încercat să se angajeze. Se întâlnise cu Mirela la oficiul forțelor de muncă de la marginea pădurii de la Banciu... Așteptau, dezinhibate, angajatorii pe șosea... După ce luă o gură de alcool, pentru a le impresiona, Metrix râgâi de câteva ori, puternic, pe ritmul muzicii. Fetele se distrară. Erau fericite... Le făcu semn să se așeze comod. O întoarse pe Flori cu spatele și-o mușcă de fund. Fata se amuză. Înrăit, o strânse cu mai multă putere
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
Încercă să-l evite. O prinse și începu s-o mângâie sub bărbie până ce aceasta se sătură de falsa afecțiune. Reacționă nervos. Îi dădu cu laba, zgâriindu-l. Iritat, îi spuse: F... curu mă-ti! Te dau io la hingheri! Râgâi din nou, de data asta necontrolat, apoi scăpă un vânt, neritmat, lung și viu mirositoar. Se miră și spuse: Am zis eu... că ești răcit!... Își luă pantaloni în mână. Îi căută prin buzunare, de unde scoase portofelul. Trase două hârti
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379418_a_380747]
-
așa nimeni nu muncește, Canci servici... De-aia, tocmai ... Vinul, țuica nu-ți lipsește Și ce pofte lacom ai... Mici, cotlete, pulpe, pește... Sfârâie... ce halimai! La produs, muncitorește, Doar pe vremuri te-nhămai... Prânzul gras te osânzește, Bei și râgâi și-ncă mai Bagi în tine de pocnește Betelia, plapuma-i Tot mai strâmtă, burta crește, Gușa, curul, nu numai... Dar azi bagi sărbătorește Hălci din porcul ditamai... Tu mai crești, el nu mai crește De când guițând râmai... Porcul râmă
PORCUL RÂMĂ DE-NTÂI MAI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379616_a_380945]
-
încât în primul moment nici nu am zărit frânghia atârnată de creanga unui copac și taburetul plasat sub ea, de fapt, un scaun cu spătarul rupt. Totul arăta pașnic la prima vedere. Abia când a apărut Porcul în pragul ușii, râgâind și ștergându-și mâinile într-o batistă, cu chipiul dat pe ceafă, am intuit iminența pericolului. M-a apucat un tremur atât de cumplit, când m-au târât spre scăunel, că unul din paznici m-a și încurajat, spunându-mi
LA CIREŞI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374001_a_375330]