253 matches
-
Shakespeare, care făcea un teatru popular, dar a rămas Shakespeare. Când el avea spectacole la teatrul "Globe", se ieftinea barca pe Tamisa pentru ca muncitorii să poată veni să stea la parterul sălii, să mănânce semințe și să scuipe cojile, să râgâie și să asculte "Hamlet". Ăsta-i idealul! Nu l-am atins eu, din păcate, sunt puțini regizori care l-au atins. E greu, e foarte greu, dar nu aș face această distincție, pentru că dacă o fac teoretic, atunci pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
despre care povestim. Acolo se află el. Sub un trening mătăsos, lucios. Pe terasă, cea mai mare parte a oamenilor nu luau în seamă ocupația originală a omului nostru care, chiar în acest moment, își aranja testiculele în pantaloni și râgâia dezamăgit. De ce e dezamăgit, nu știm. Nici n-o să aflăm prea curând. Cetățeanul nu pare prea dornic să dea explicații cuiva. Deloc nu pare. Doar să-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care muritorii de rând nici nu visau. Tovarășului Cameniță însă i se păreau lucruri firești. Înfuleca înfometat, o foame de lup, bea însetat, parcă avea o butie goală ascunsă în pântecul său din ce în ce mai mare. Aproape nu vorbea în timpul acestor mese: râgâia în voie, nu se simțea de nimic amenințat pe pământ, mârâia din timp în timp câte ceva, uneori trăgea câte o înjurătură nu se știe la adresa cui. De fiecare dată lăutarii stăteau pregătiți undeva în apropiere și de fiecare dată tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pe-afară !“ Dănuț era mîndru că era pus să facă o treabă așa de importantă. „Toarnă-ncet !“ A turnat încet și în mai multe reprize, pentru că gîsca trebuia lăsată să-și mai revină din cînd în cînd. Gîsca tușea și rîgîia. „O arde pe gît, e bună palinca asta“, îi făcea cu ochiul tatăl. „Bunăă, bună !“ Apoi părintele i-a spus să se oprească și, după ce a eliberat pasărea, a dus-o din nou în cadă. Gîsca tot scutura din cap
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pe mătușa Aneta la „domnul senator Rotică”, în Cernăuți. Ideea de a o duce pe mama de-acasă pînă în cimitir însoțită de muzică i-a aparținut Lucichii. Dezgustat de fanfarele de la oraș, alcătuite din mahalagii sastisiți și ireverențioși, care rîgîie și pîrțîie în timp ce însoțesc cortegiul, am avut anumite rezerve, „estetice”, dar nu m-am opus. Într adevăr, mama spusese nu o dată că „atunci cînd voi muri, să mă duceți cu banda”. Mi-o amintesc stînd în fundul grădinii, înspre Mihai al
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
are nici un farmec. Așa că îți inviți câțiva amici și cumperi o navetă de bere. Și astfel te vei simți OK la adăpostul grupului, te vei con sidera bărbat adevărat, te vei lăsa dus de valul bărbăției confir mate și vei râgâi fericit după o gură de bere sau vei răcni ca un mascul feroce când situația va cere asta. Dar nu numai identitățile masculine, individuale, sunt „rezolvate“ de fotbal, ci și pulsiunile sociale primare, de agregare tribală a indivizilor. Fotbalul este
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pusese în dreptul cărții. - Așadar, iată un detectiv în biroul meu, cu un exemplar din American Psycho, am divagat eu. Sper că v-a plăcut, pentru că am avut ceva special de spus prin cartea asta. Am încercat să mă abțin să râgâi, dar n-am reușit. - Sigur, domnule Ellis, dar nu de asta mă aflu aici. - Păi atunci care-i chestia? Altă mică sorbitură. A privit spre carnetul din poală. Părea că îi vine greu să continue, ca și cum Kimball încă nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
obosit) și hotărăsc că am spionat destul. Ajunge. Privirea mea se plimbă zece secunde prin restaurant. Corporatiști, maneliști și câțiva triști. Mă-ntorc la Steaua Sus-Răsare. (E numele ei indian, dar ea habar n-are.) Prind exact momentul în care râgâie scurt, fără să-și ridice ochii de pe iPhone. Din spirit de autoconservare, ochii mei vor să fugă de la ea, să se uite în altă parte. Iar privirea mea aterizează pe masa ei. Acolo e o revistă. Nu-i văd titlul
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
și agonizantă către neființă, dar cei doi pescari o tratează, totuși, cu indiferență absolută. Unul dintre ei se apleacă, apucă o sticlă cu lichid incolor, deșurubează dopul metalic, apoi o duce la gură și ia câteva gâturi. Se scutură, apoi râgâie și, privind pluta care se ivește pe jumătate dintre valurile mici, spune pe un ton aproape fericit: Poate pescuim și peștișorul de aur! Oameni ne facem! Vocea lui Tică (Dobrescu M. Constantin, zis Costică Mână Iute sau Tică Talent, de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
bine în fiertură. Abia după ce a mâncat și ultima lingură își recăpătă puterea îndeajuns pentru a șterge farfuria cu ultima bucată de pâine. Porfiri așeză farfuria deoparte pe podea. Nu avea unde altundeva să o pună. Virginski slobozi un mic râgâit de satisfacție. ă Dar cine sunteți? îl întrebă pe Porfiri, întărit cu siguranță de mâncare. ă Doar ți-am spus. Eu sunt Porfiri Petrovici. Vorbeam despre cărți. Porfiri arătă înspre grămada de pe pat. ă Cărțile mele! exclamă studentul, cu bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și timpul să-ți aduci aminte că viața e distractivă. Nieve deschise un ochi. — Viața mea e mereu dstractivă. Păi, atunci distractivă în alt fel, o drese el. Fără grafice și numere. — Și ele sunt distractive, îi spuse ea. Apoi râgâi ușor și chicoti. —Știu, dar eu mă refer la o altfel de distracție, zise el. Vreau să-ți amintești că te-ai lăsat dusă de val azi. Că nu ai ținut totul în frâu și tot a ieșit bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai scriu poezie. Vreau să trăiesc pe piele. — Pare ceva serios, spuse Catinca uitându-se lung la mine. Și totuși, ce naiba te-a apucat ? — Nimic special. A Început să-mi fie lehamite de scris. Într-un fel, e ca și cum ai râgâi. Aici, În București, toată lumea se exprimă. Uită-te la oameni când mergi pe stradă : oricine, de la puștiul de paișpe ani până la femeile cu fițe Îți aruncă mesajul lor, ca pe o vomă, În față : sunt dur, sunt sexi, am bani
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să stau aici/ ascunsă sub farduri ieftine/ făcând schimb de rețete pentru/ prăjituri și cozonaci/ când de fapt/ Vai ce m-aș îmbăta!/ Vai ce-aș mai sparge niște lemne!/ Vai ce-aș băga
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
și șase de meserii cu o râvnă frivolă și-și zvârliseră inima înfometată înspre femei care nu-i băgau în seamă. După care, se treziseră singuri, cu amintirea brăzdată de fine crăpături și chipul înviorat de regret. André strânse pumnii, râgâi iar și iar, își duse mâna la pântecul care i se umfla dureros. Se ridică și intră. Acum iată-l trecând dintr-o încăpere în alta, măsurând în lung și-n lat bucătăria, apucând clanța frigiderului, înfulecând două rondele dintr-
Michel Lambert Fisura by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/2883_a_4208]
-
introduceau săbii pe gâtlej și le scoteau intacte, alții nu le mai scoteau de loc, într-un cuvânt era o atmosferă de sărbătoare. Andrew, îmbrăcat în fireturi dar cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12 fără un minut noaptea, baba se ridică, își potrivi rochia Coco Chanel, mai râgâi o dată și-i aruncă peste umăr lui Andrew: “Te-aștept în dormitor, puiule...” Andrew își aprinse o ultimă țigară. Cavalerii mesei rotunde îi turnară un ultim pocal epocal de vin. „Curaj, îi urară cu toții, suntem alături de tine.” Arthur îl îmbrățișă
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
lumea cealaltă ca pe un cartier al muților și să spere că încă nu e prea târziu să fie cheia care deschide și închide lacătul Aidoma unui gândac Aidoma unui gândac cufundat în absențe și spaime îți pierzi intimitatea suflete râgâi după o masă mult prea îndestulată și simți fericirea cum dă afară din tine ca aluatul din vailing când bunica uita să frământe pâinea ori ca epavele ce invadează țărmurile când marea se înfoaie în adâncuri te dedai la plăceri
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
tânăra e doar aparent moartă, revenirea ei la viață nu e însă ca în basmele cu frumoasa prințesă adormită, atracția devine viol, nu dragoste, iluzia - un fapt divers; dominat de instincte, tânărul găsește în sfârșit calea spre ceilalți, vorbește urât, râgâie, mănâncă și bea lângă cei ce au fost odată vii. Atracția răului sub forma sa cea mai comună, a vulgarității agresive, nu are nimic faustic în ea: inocenții cedează, pentru că mediocrii fiind, refuzați de orice aspirație, chiar și de cea
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
un cîine care preferă lanțului asprimea unei ierni trăite în cimitirul gunoaielor/ care a știut să aleagă între golgota indiferenței și golgota gamelei cu lături prețioase și sigure! (patruzeci de ani au trebuit ca să treacă pînă să încetez să mai rîgîi după rugăciunea de seară ca după un desfrîu cu șampanie aleasă. totuși, atît de puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul morții, cine e mai orb decât tine, mai vanitos, mai smintit? Stricăciunea îți lucrează în oase și nu-i nimeni pe lume să te poată-ajuta. Când tusea te lasă, râgâi și te bășești cu poftă, ai poate impresia că astfel trupul mai scapă de rău și se îndepărtează de moarte. Cine se iubește mai mult decât te-ai iubit tu o viață întreagă, tătucă? Deznădejdea noastră te ține în viață
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
nici nu mai vroia să plece. Picotea, fără gând. Se chinuia doar să nu uite cumva să fie atent de pune fătuca aceea oasele în pungă, să i le dea să le ducă motanului, Solomon. Din când în când, popa râgâia ușor, ca și cum ar fi vrut să încerce să ofteze, copleșit de toropeală. Scotea doar un scrâșnet, de osie neunsă, și se avânta imediat să mai golească un pahar. Se răsuci iarăși spre bucătăria de vară, unde se strânseseră mai toți
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
ei. Și le purta numele. Auzi, supărat, de ce l-au dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii că vine și în oraș la noi. Vine cu bani, cu ajutoare, cu pomeni, tot ce vrea oamenii să primească le dă. S-a făcut liste
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
Poetul (să-i spunem, totuși, astfel) se dezinteresează de impresia pe care o face asupra unui eventual cititor. El se complace în postura de târâie-brâu și de lasă-mă-să-te-las al scrisului, așa cum colegii săi de generație, nepoeți, nu se sfiesc să râgâie sonor pe stradă sau să păstreze guma de mestecat în gură în timp ce se sărută. Limba română este folosită neglijent. în unele cazuri este vorba de o încălcare voită a normelor ortografice ("plovăr" în loc de "pulovăr", "sânt" în loc de "sunt"). Alteori, însă, abaterile
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
nefericiții săi oaspeți: Zise, și se hului, jos pe spate căzînd, dintr-o dată/ Și-astfel zăcea, într-o parte cu capul, căci somnul pîrdalnic/ Îl doborîse de tot: din gîtlej îi țîșneau vin cu resturi,/ Boțuri de carne de om - rîgîia și vărsa ca bețivii" (Odysseia 9, 371-4; citate, aici și în continuare, după traducerea lui Dan Slușanschi). Un personaj nu mai puțin respingător întîlnește și Apolodor la scurtă vreme după sosirea sa în America, pe cînd era cow-boy la ferma
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
în apartamentul ei vechi, luxos și demodat, încremenit de asaltul mizeriei adusă de noul regim, ...mizeria nu apucase să intre înăuntru, dar se pregătea să ciocănească la ușă - era atâta distincție defunctă, încât îți venea să fii gata vulgar, să râgâi, să înjuri, - cred că tapiseriile degradate de pe pereți, mătasea lor, nu vibrase niciodată la ecoul vreunui cuvânt urât, nelalocul lui, decât, cine știe, (în uitarea din pat, ce o aduc plăcerile)..., dar asta nu se știe niciodată... * Controlor de contoare
Contoare... și controlor de lumină by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7524_a_8849]