361 matches
-
de coagulare în cazul în care apar rănile. Gelul poate fi utilizat și pentru vindecarea arsurilor. Veti-Gel poate acționa în trei moduri: poate stimula crearea de substanțe coagulante, poate activa celulele trombocite pentru a închide rană și crează presiune asupra rânei astfel încât să nu mai fie nevoie de presiune din exterior. Invenția îi aparține lui Joe Landolina, un student în anul al treilea la Universității din New york, iar acțiunea să este atat de rapidă și eficiența încât chiar și sângerarea
Vezi ce substanță poate opri imediat o hemoragie - VIDEO by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64705_a_66030]
-
decât scribul fără glas. Eu nu-s decât un martor care-aleargă/ Și zvârle-n calea roiului țărână/ Până la rât în adumbrirea largă/ A unui trunchi de salcie bătrână,/ Foșniri și zumzet crucea zilei leagă/ Sub coșnița ce-așteaptă într-o rână. [...] Eu nu-s decât drumețul, pentru-o oară/ Oprit să însemnez, să mai ascult/ Oculte voci cât nici nu pot să moară/ Și nici să-ntoarne stinsul lor tumult/ Din uruirea pietrelor de moară/ În măcinișul lor de mai demult” (Scribul
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
știu dacă gândesc, deci nu știu/ dacă sunt/ eu nu știu. Eu nu vorbesc de fapt nici o limbă/ eu nu știu nici când glumesc/ dacă glumesc, dacă/ deci trăiesc// Încerc să aflu, mă străduiesc. șsubl. meaț// Cu dinții-ntr-o rână/ vorbesc, și ce vă spun doar vă sună-a română.// Și ce spun sună doar a română șsubl. meaț.// Cu dinții-ntr-o parte vă cânt.// N-am nici un dubiu fără să mă îndoiesc că îl am/ că realmente îl
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
Marele Îngheț londonez, care oprește în loc timpul (îmi amintește un poem de Seamus Heaney): „În vecinătatea Turnului Londrei, acolo unde fluviul înghețase până la o adâncime de vreo douăzeci de stânjeni, zăcea epava clar vizibilă a unei lotci culcate într-o rână pe albia râului, în locul unde se scufundase cu un an în urmă, încărcată cu mere. Bătrâna luntrașă care pornise să-și vândă fructele în târgul de la Surrey stătea acolo încotoșmănită în pături și în fustele ei crețe, cu un morman
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa Sîmbetei, cu amintirile împuținate, cu răsuflarea greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas un cal șarg, nemuritor, Calul Apocalipsei...
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
pot scoate la capăt cu el. Te iubesc atât de mult, atât de plenar, încât, în acest sentiment, mă transform într-un obiect parcă scăldat în furtună, și simt nevoia ca ea să mă ridice, să mă culce pe o rână, să mă atârne de picioare cu capul în jos - sunt înfășat în ea și devin un prunc, primul și singurul din lume, apărut prin tine și prin mine. (Din cauza asta mă și bâlbâi, și scriu. Ești atât de minunată, atât
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
este și fumat, și pătat pe Sivțevo-Vrajek, și turtit ca o lipie, prin gimnazii. S-ar putea ca, numai din această cauză, caracterul paradoxal al obiectivității să se fi întors, în zilele noastre (ale mele și ale tale) pe cealaltă rână. El e mai puțin paradoxal. Pentru ca să exprime acel sentiment despre care vorbesc eu, Pușkin ar fi trebuit să vorbească nu despre Tatiana, ci despre poem: știți, eu l-am citit pe Oneghin, așa cum l-am citit odată pe Byron. Eu
Avanpremieră editorială - Rilke - Țvetaieva - Pasternak - Roman epistolar -1926 by Janina Ianoși () [Corola-journal/Journalistic/10814_a_12139]
-
ca un monoclu. Iată nepotrivitele cuvinte la care mă opream, schimbate-n îmbinări mai naturale: "Biserică de altădată, ce ctitor mi te-a scos în cale/ Cu zarzării din curtea veche și năpădită de urzici,/ Sub coperiș lăsat pe-o rînă, la margine de mahalale,/ Sub turnul mîngîiat în aripi de raze și de rîndunici." Doar că fostul final pe care, cu intuiția lucrului bine făcut, Pillat îl păstrează aproape întocmai, coboară, cu tot trecutul lui, în stăpînirea unui nostalgic niciodată
Lirica recuperarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10165_a_11490]
-
lui de reședință. Am fost chiar colegi de bancă. In ciuda vicisitudinilor, NICU strălucea printre elevi. „Ochelaristul” - cum Îl porecleau puștanii, a descoperit scena și microfonul de foarte timpuriu. La căminul cultural, care și-acum se mai ține Într-o rână, NICU se producea cu scheciuri și poezioare satirice de el scornite. La vremea aceea l-a descoperit Mircea Crișan care l-a dus pe marea scenă a Bucureștiului. Privind viața prin ochelarii lui magici a descoperit lumea, a studiat, s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
interioară, ca în luminosul O portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele: „După- amiezele din copilărie în care eram dus la frizer,/cu soarele rotund și alb/poleind străduțele-ntortocheate,/ reflectîndu-se în oglinzile/mașinilor urcate pe trotuare într-o rînă,/soarele ce făcea suportabile pînă și fațadele/ blocurilor de la marginea acestui cartier muncitoresc o/portocală ascunsă sub un prosop alb ca laptele este/emoția aceasta pe care o resimt de fiecare dată/cînd intuiesc pe piele mirosul de loțiune ieftină
Damnarea glossy by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3074_a_4399]
-
deschidere, familiarizând cititorul cu soluția realismului magic. O statuie dispare din curtea unui fort-muzeu, după ce paznicul Petrache ignoră semnele și batjocorește inițierile. Deasupra orașului, în cetate, el e singurul care mai poate vedea răsăritul dintr-o lume „aplecată într-o rână”, prea strâmtă să încapă, în același timp, „omul viu și statuia lui”. Cavalerul, geamănul din realitatea înfrățită, face ca lumea lui Petrache să capete sens mistic, prin „orânduire și așteptare”. Mai complex, dar tot despre semnele reîntregirii lumii scindate în
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
iubea. Atunci, într-o misiune de salvare, pilotul Orza s-a stins din viață, ca să le redea altora viața. Clipa nefericită a vrut ca aparatul său cu care salvase atâtea suflete, să-și frângă pala și să rămână într-o rână. L-au mistuit flăcările neroade. Așa a plecat spre ceruri el, cel care zi de zi scruta văzduhul pentru viața altora, neprecupețind-o pe a sa... A rămas atunci singură, Carolina cu micuțul Adrian, dar cu puterea de a răzbi
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
rece, Către-amurgul mare cît o rană De după amiază grea ce trece. Și-ți voi fi, și-n iad și-n rai, blînd oaspăt Ce nici o dorință nu-ți înfrînă, Lăudîndu-ți vecinic trupul proaspăt Și-adormit, în norii calzi, pe-o rînă. Căci te-aș cam strivi, trist, într-o doară: Omiduță-omidă-omijoară ...
Sonet Laic by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10155_a_11480]
-
măreția lumii ceva să-nfăptuim, iar jertfa prin iubire nu are-asemuire, când poartă-n ea scânteia mărețului sublim. Am pus în mânăstirea pe care o zidesc tot ce-am avut în mine firesc și nefiresc, dar ea stând într-o rână întruna se dărâmă și zidurile-i parcă sub temelii tot cresc. Un înger, astă noapte, mi-a spus că mi-e sortit să zac rănit de moarte sub tot ce-am năruit dacă aceea care îmi e lună și soare
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân Stai ca boul într-o rână, de nimic nu mai ești bun!„ ... Citește mai mult Într-o noapte minunată cum sunt nopțile de vară,Privea luna-n jos mirată către un cătun din țarăLa un bou, ce sta lungit la umbra unui salcâmși cu gândul rătăcit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
oftezi, bietul de tine, parcă n-ai fi bou, ci om!Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună-Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpânăCare urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân” Stai ca boul într-o rână, de nimic nu mai ești bun!„... III. ROȘIA ȘI CASTRAVETELE, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. Roșia și castravetele Castraveții-n primă fază, știm de la biologie (poate, că mai e vreo loază care, nici
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
de tine, parcă n-ai fi bou, ci om! Asta e! - răspunse boul și mai trist cătând la lună- Parcă ești acum, ecoul, țipătului de stăpână Care urlă, dragă lună, zi și noapte la stăpân ”Stai ca boul într-o rână, de nimic nu mai ești bun!„ Peste tot aud cum strigă unii, alții, în argou Și din suflet mă intrigă că se compară cu-n bou! Ce sunt eu de vină lună, că sunt leneși, proști,inculți Și tu...cât
BOUL TRIST de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383601_a_384930]
-
câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată așa ceva. Apoi știuse. Acesta era indubitabil
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
sută de coți depărtare de coastă, zări silueta neagră a unei galere ce Încerca să iasă În larg sub impulsul pânzei umflate de vânt. Îmbarcațiunea era lipsită de pavoaz și de orice alt semn de recunoaștere. Aplecată primejdios Într-o rână, după cât putea vedea poetul, părea În dificultate. Dădu pinteni calului epuizat În direcția corabiei. Animalul răspunse cu un nechezat la izbirea vârfurilor Împlântate În burtă. În cele câteva clipe de care fu nevoie pentru a acoperi distanța care Îl separa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
MAI DISCUTAU DOI TINERI PE LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA în timp ce hanul și Metodiu vizitau haremul, Iovănuț, călugărul cel tânăr, și Huruzuma, sora de lapte a tătarului, rămăseseră singuri. Care va să zică vii de la Râm! - spuse graseind tătăroaica, ridicându-se într-o rână. Iovănuț nu îndrăzni s-o privească drept. Educația puritană pe care i-o dăduseră acasă în familie părinții săi, răzăși în ținutul Neamțului, educație potrivit căreia femeia trebuie să stea la locul ei, nu să stea într-o rână, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o rână. Iovănuț nu îndrăzni s-o privească drept. Educația puritană pe care i-o dăduseră acasă în familie părinții săi, răzăși în ținutul Neamțului, educație potrivit căreia femeia trebuie să stea la locul ei, nu să stea într-o rână, îl făcea să tindă a se feri de apropieri periculoase. — Și cum îți spuneam - reluă Huruzuma - care va să zică vii de la Râm, nu? De ce nu-mi răspunzi? Călugărul cel tânăr ridică în sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DRUMUL MARE Cum stau cei doi voinici acolo la marginea drumului, mai vorbind, mai înghițind, numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul voinic. Al doilea voinic se sculă într-o rână. — Ce vrei tu, murgule băiatule? - întrebă el. Calul arătă cu capul în direcția dealului. — Foicica bradului, zice ca să ne uităm în direcția dealului - spuse al doilea voinic. — Uită-te tu - răspunse primul. Ne-a mai arătat tot așa și alaltăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gură o ditamai ciosvârtă de berbec șiroind de sos, iar fata, observând privirea tânărului și citind în ea o tăcută dezaprobare la adresa lăcomiei ei când poate că pe întinsul Moldovei, în cătunele pitite între dealuri, în bordeie căzute într-o rână, la lumina pe sfârșite a opaițelor, copilași osoși, moșnegi supți la față, mame jerpelite și tați nervoși n-aveau să-mbuce o turtă de mălai, lăsase să alunece ciosvârta înapoi în sos cu firescul aparent cu care încheiem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vasea. — îl iubesc - zise flăcăul. — Și se supără Mitenka dacă unchiul Vasea îi ia doi dinți? — Mitenka nu se supără - zise veselul flăcăul. Atunci, fulgerător, Vasea îi trăsni nepotului un așa pumn în plină figură, încât acesta căzu într-o rână cât era de lung, scuturându-și încet capul. — Ei? - făcu Vasea curios. — Uite-i! - zise cu veselie flăcăul și adunându-i de pe jos, depuse pe masă doi dinți, unul mai frumos ca altul. — Sunt cam mari - zise cu îndoială hangiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale, însă tina era nu puțină. — Te cheamă pământul, Măria-Ta - glumi inoportun spătarul Vulture, ajutându-l să se ridice. Ce spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]