111 matches
-
ovrei ca mine! Ne iei subțire, dar mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii, jupâne? - a întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar cam trebui să ne plătești și pentru curățatul curții - a îndrăznit Cotman. Eu mă pot duce după rândași, da’ până or veni
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai bine ai deschide poarta, să putem descărca, pentru că acușica se întunecă - s-a arăta grijuliu Hliboceanu. Dacă tot sunteți puși pe treabă, atunci dați porțile în lături și intrați. Unde îți sunt rândașii, jupâne? - a întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar cam trebui să ne plătești și pentru curățatul curții - a îndrăznit Cotman. Eu mă pot duce după rândași, da’ până or veni ei se întunecă de-a binelea. Așa că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
intrați. Unde îți sunt rândașii, jupâne? - a întrebat Mitruță. Păi de rândași aveam eu nevoie când am văzut ce potop îi afară? Ar cam trebui să ne plătești și pentru curățatul curții - a îndrăznit Cotman. Eu mă pot duce după rândași, da’ până or veni ei se întunecă de-a binelea. Așa că... Așa că... La treabă, flăcăi! - a strigat Hliboceanu. Cărăușii n-au stat pe gânduri și s-au apucat de treabă. Hliboceanu a luat de la Mitruță hârtiile și a intrat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o mică moșie cu conac și cu siguranță avea alte mici venituri, rente, jetoane de prezență în consilii de administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul de serviciu al lui Gaittany se compunea în permanență din bucătăreasă și subretă și doi rândași, soții respectivelor, cu locuința într-o dependință asupra unui grajd de câteva decenii fără trăsură și cai. Pe rândași Gaittany îi folosea mai mult drept curieri pentru numeroasele sale misive și-i plasa și pe ei ca oameni de serviciu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
administrație, toate în perfectă obscuritate. Personalul de serviciu al lui Gaittany se compunea în permanență din bucătăreasă și subretă și doi rândași, soții respectivelor, cu locuința într-o dependință asupra unui grajd de câteva decenii fără trăsură și cai. Pe rândași Gaittany îi folosea mai mult drept curieri pentru numeroasele sale misive și-i plasa și pe ei ca oameni de serviciu în instituțiile în care obținea directoratul sau președinția, încît se putea afirma că Gaittany obținea posturi colective, pentru "casa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
e obligat în aparență de-a umplea contribuabilului maghiar rubrica întîia, celui german a doua, românului a treia. Departe una ca asta! Deși în tot Banatul nu sunt la țară nici o sută de contribuabili maghiari, deși în cele mai multe locuri nici rândașii nu știu acest idiom, totuși autoritățile nu cunosc, în relațiile lor cu germanii, românii, serbii ori bulgarii, altă limbă decât pe cea maghiară. Cine n-a trăit pe aci nu-și poate face o închipuire de încurcătura fără capăt, de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
contracții voluptuoase ale feței. Ionel o știa prea bine pe Katarina, una dintre cele opt dansatoare și jonglere pitice împrumutate pentru câteva stagiuni de la Circul Mare din Moscova. Dar cine n-o știa? Și cine, de la directorul circului până la ultimii rândași de la menajerie, n-o avusese? Numai cine nu vroise, numai cui i se păruse că e nedrept "să profiți de o nefericită". Dacă nu i-ar fi fost o frică patologică de muierea lui - care oricum îl golea meticulos de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
LINTE" proprietar mare boier bătrân HERMENCE GOGU fie-sa fiu-său Dl. NAPOLEON PĂTĂRLĂGICĂ MARGHIOALA suprefect plasei Dezbrăcătorenii fată-n casă LEIZER ZOLZANGEZIND BARBU VULTUREANU stăpânul birtului la" Birlicul de aur" tânăr proprietar în târgul Dezbrăcătorenii PAVEL INTENTATIONEM BUCĂTAR, VEZETEU, RÎNDAȘ vătaf la Vultureanu ȘI SERVITORI la d. SUBPAPUC ACTU-NTÎI O grădină mare. în fund casă frumoasă cu balcon. SCENA I VULTUREANU Iată-ne. INTENT [ATIONEM] Uf, tare mi-i foame și nu mai pot de picioare. De când eram la Socola
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu spada): Ați omorît mulți tauri cu ea? TOREADORUL: Trei sute patruzeci și doi și jumătate. EMMA: Cum, jumătate? TOREADORUL: Unul a căzut în arenă, l-au crezut mort și, cînd să-l scoată, s-a trezit și a sfîșiat trei rîndași. La cererea publicului, a fost lăsat în viață, cred că mai paște și azi prin Spania. CHARLES: Sîngeros spectacol. Nu știu dacă publicul nostru îl va gusta. TOREADORUL: Impresarul! Zicea că nu contează unde mergem că lumea e peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de soia! Pentru Dumnezeu, liniștește-te!" Cu toate acestea faptul că eu nu aș fi putut șterpeli în vecii vecilor sticluța nu avea nici o importanță. Ceva mai adânc, care venea de dinaintea mea, mă făcea coautor, părtaș, complice la gestul de rândaș la care tocmai asistasem. Important era că și ea și eu trăgeam după noi, acolo și peste tot în lume, alaiul infinit al frustrărilor venite din 45 de ani de comunism care ne împingeau, pe unii "mai fini", să furăm
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi, furam lemne de foc de la rândașul de jos, îi îngânam cântece, pocneam din degete și, cu burta goală, l-am crescut, iar el acum își râde de mine! Și ce te privește pe tine că m-am rugat într-adevăr pentru odihna sufletului contesei Du Barry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și-l ondulase recent, iar acum, de cîte ori Întorcea capul, sesiza un iz de chimicale. Se gîndi la ce spusese Viv, că-și dorise să fie secretara unui avocat, și-i răspunse: CÎnd eram mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-l ondulase recent, iar acum, de cîte ori Întorcea capul, sesiza un iz de chimicale. Se gîndi la ce spusese Viv, că-și dorise să fie secretara unui avocat, și-i răspunse: CÎnd eram mică, Îmi doream să fiu rîndaș. — RÎndaș? — Știi, să mă ocup de cai, de ponei. Nu călărisem niciodată, dar citisem cîte ceva, cred, Într-un anuar pentru fete. Mergeam la trap În susul și josul străzii, și-mi pocneam limba să imit galopul. Își aminti fiorul de Încîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi trimite un înger de 1,85 metri, cu aripi mari, învăluitoare, care să se așeze în jilțul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mizeriile aventurii și sărăciei; dar niciodată nu-i trecuse prin minte să vândă diamantul, În care se Întrupau propriile-i remușcări și speranțe. Cu timpul, prințesa Klavdia a devenit pentru Goliadkin simbolul Rusiei binevoitoare și fastuoase, călcată În picioare de rândași și utopiști. Și, cum nu dădea de ea, o iubea din ce În ce mai profund; nu peste multă vreme, a aflat că prințesa trăia În Argentina, unde conducea, fără să abdice de la propria-i morgue aristocratică, un stabiliment solid În Avellaneda. Doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
desigur. Nu se știa prea bine care din cele două delegații ar fi trebuit să intre prima în sală. Cea rusă sau cea turcă? La ora fixată, însă, plenipotențiarii rezolvară situația venind de capul lor, într-o ordine aleatorie. Un rândaș încă mai azvârlea cu târnul după cerșetorii și câinii vagabonzi care călcau mereu covorul de la intrare, înjurându-i tare de Hristoși și de mame, când își făcu apariția primul sosit, Ibrahim Ali, un magistrat militar turc, urmat, la câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
golful era adăpostit de insule și de munți și pe apele sale pluteau deja multe luntrii. Samuraiul se înfățișă la oficiul de gardă al clăcașilor, dar în timp ce se treceau în registru numele celor doi tineri pe care-i adusese, un rândaș veni într-un suflet și le dădu de veste că urma să sosească de îndată seniorul Shiraishi, însemnat om de stat. Agitația cuprinse dintr-o dată oficiul de gardă și slujbașii plecară pe plajă să-l întâmpine cu mare armonie. Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încântare la toate cele puse spre vânzare. Fiecare dugheană are înfățișarea ei. Printre ele tronează câte o casă. Se deosebește prin faptul că are gard la uliță și este mai încăpătoare. Nu seamănă nici una cu cealaltă. Prin curțile caselor trebăluiesc rândașii sau câte un țigan rob. Acesta este semn că aceea este o casă boierească...Glasurile precupeților se întretaie în văzduh ca gâzele în zbor. Călugărul își pune mâna streașină la ochi și, arătându-mi o dugheană mai răsărită, mă întreabă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
încercând să muște parașutele cele mai de aproape de mamele și înfoindu-și a semn de mare spaimă, blana ei bătucită de scaieți, la vederea leșurilor de porci târâte și răsturnate brutal în văpăile alimentate cu sarcini de paie. Unul dintre rândașii de la ferma de porcine, care trebăluia pe lângă animalele înjunghiate, își îndreptă, în cele din urmă, lampa de benzină, către pisica turbată, lansând un jet de flăcări, pârlindu-i blana, în hohotele de râs ale gloatei și îndepărtând-o într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeie. Romancierul a fost văzut umblând noaptea. Eremitul, de asemenea, chiar a pățit-o rău. Trebuie să-i scurtez nasul Romancierului. Și Filozofului, și Actorului. Nu îl voi distruge însă pe nici unul, așa cum intenționam cândva. Să rămân cu plebea? Cu rândașii de la Hipodrom? Cu hoțomanii de crupieri? Cu croitorii? Cu cizmarii? Cu învățătorii, aproape analfabeți? Cu răcanii și cu ofițerii, care privesc lucrurile prin cătarea puștii? Cu precupețele? Cu bețivanul de Erou? Despre Doctor am auzit lucruri care m-au pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
un duel imaginar, pe curtezanul unei iubite inexistente. Fetele își otrăvesc amorezii necredincioși. Sau se sinucid. Într-un colț neștiut al creierului se află un comandament al morții. Neiertător când se ivește prilejul: Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dar hangiul e adânc mâhnit: nici una nu e liberă pentru la noapte, tocmai au sosit niște neguțători bogați din Isfahan, cu copii și cu slugi. Ca să-i verifice spusele, nimeni n-are nevoie să consulte un registru. Locul geme de rândași gălăgioși și bidivii plini de fală. În ciuda iernii care Începe, Omar s-ar fi culcat sub cerul liber, dar scorpionii din Kashan sunt aproape la fel vestiți ca și faianța din partea locului. — Chiar nu există nici un colțișor unde să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
râs tunător. Apoi spuse, destul de tare ca să audă toată lumea: — Zvonurile pe care le auziți sunt, cu siguranță, adevărate. Seniorul Hideyoshi se pricepe să găsească scuze și este, fără îndoială, modest. Demult - acum peste douăzeci de ani - nu era decât un rândaș care mătura bălegarul cailor și ducea sandalele Seniorului Nobunaga. E admirabil că nu a uitat acele zile. Și râse de propria lui obrăznicie. Ceilalți, pesemne, rămaseră surprinși. Conversațiile încetară dintr-o dată și toți începură să-și mute privirile de la Hideyoshi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vin abia luni după-masă. Totdeauna aduc de-acolo bunătăți de Crăciun, de câțiva ani noi nu mai creștem porc. Asta pentru că Jacques a văzut întâmplător cum e luat un purceluș abia născut de lângă scroafă, ca să fie dus la tăiere. Rândașul i-a explicat limpede: „Numără țâțele și numără purceii. Unu-i condamnat!“ Durerea lui Jacques pentru puiul condamnat la moarte nevinovat a fost atât de mare, suferința lui atât de concretă și de fizică, încât mama și papa au renunțat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Marioara. Citise în Universul, acum câteva zile, care sunt lacurile din care bucureștenii aveau voie să ia gheață: Floreasca, Herăstrău, Cișmigiu, Teiu Doamnei, Pasărea, Mogoșoaia, Fundeni. Le-ar fi venit mai aproape Floreasca, dar acolo se înecase de curând un rândaș care se dusese tocmai ca să ia gheață, așa că Hristea Livezeanu preferase să-l trimită pe al lor la Cișmigiu. La împodobirea mesei au lucrat până adineauri patru femei și-un fecior: farfuriile von Rosenthal aveau bordură aurie, trandafiri roz și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]