708 matches
-
rămâne încă verde si-i înalță în cer și în istorie semeția și statornicia sa de-a lungul veacurilor. Rareori vântul putea mișca crengile sale noduroase pe care și-au construit cuibul numeroase neamuri de păsări. Ciripitul dulce al vrăbiilor, rândunelele și cântecul prelung al privighetoarei încântă nespus inima grandioasă a copacului. Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii lor ședințe, fiecare în limba sa, despre modul fiecăruia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Deltă, minunat cuprins al apelor. În fiecare zi făceam plimbări cu barca în singurătățile Deltei. Într-o seară ne-am oprit lângă un mal umbrit de sălcii bătrâne și pletoase. Soarele scăpăta spre asfințit, dând apei străluciri purpurii de vis. Rândunelele săgetau balta solemnă ridicând cu ele zeci de stropi aurii și mișcând apa în unde fine, abia simțite, ca niște păreri. Pe apa liniștită, care oglindea în limpezimile ei profunde un cer senin, o rață sălbatică își învăța boboceii să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luat și l-a pus în buzunarul de la spate. Apoi, ca un ostenit al timpurilor, s-a apucat de treabă. Striga să nu-l audă nimeni, suferea s-alunge eclipse ,,și de lună, și de stele, și de dor de rândunele!”... Apoi s-a stins. Fusese vânt în ziua aceea. L-am îngropat cum a vrut el, lângă mare, cu trecerea aproape și nu i-am dat flori, doar lopata să trebăluiască și să dezghețe urme. Adio! Ne mai vedem noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în nimeni. Niciodată nu a crezut că poate umple sau că se poate umple cu cineva. De la o vreme, nu-l mai lătra nici câinele. Străin, dar niciodată singur. A plecat Dumnezeu, moartea a venit precum păsările iernii în cuibul rândunelelor (o casă pustie nu este locuită de păsări); bătrânul s-a cuibărit pe un nor leneș, moartea i-a făcut culcuș în sânge; rostul inimii, rugăciune de veșnică pomenire: Aleluia, mormânt cald sub coaste! Numără mai rar, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și înscrise la capitolul deziluzii majore. Casa părintească, atât de mult visată în jumătate de secol de pribegie, a regăsit-o doar într-o stăruitoare amintire, cu acoperișul în patru ape, cu prispa de pământ la temelie și cuiburi de rândunele sub streașina joasă. Lipsea și grădina, și livada, și fântâna, și Iazul Morii. Și casa bunicilor Manole și Manoloaia lipsea de la locul zbenguielilor cu ceata de verișori din frageda copilărie. Nici crucea de stejar a bunicului din cimitirul de Peste Apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
coroanele lor cu veșminte de mireasă roiuri de albine lucrătoare, ispitite de polenuri și parfumuri discrete ale florilor albe-rozii. Câmpurile de brândușe de la margine de codru mai dăinuiau cu sclipiri albastre. În stejarii de alături o pasăre își striga numele. Rândunelele harnice săgetau văzduhul. Berzele din vârful unui stâlp de înaltă tensiune clămpăneau în liniștea înserării. Găinile cotcodăceau, curcanii tușeau, grăsunii guițau ca protest la unele intenții ale stăpânilor. Un păun suna alarma. Numai cocoșul țanțoș își vedea de meserie, bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zbor, de pe buzele unuia, o chestie care viza urgenta depistare a unui cuib. Pramatie, pramatie, dar și puțin prostănac Liță, pentru că s-a apropiat binevoitor de cei doi, le-a mărturisit că știe el unde este cuibul încropit de o rândunea chiar în balcon la el, însă pentru că toată familia ține foarte mult la cuibul cu puișori, să nu cumva să facă ei, domnii îmbrăcați aidoma de croitor, altceva decât să arunce o privire pe balcon. Costumatul care părea mai răsărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
luni mai devreme, frigul o prefăcuse fără milă. Iarba fragedă creștea vioaie și, în multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
liniște și voie bună, fiecare lucra după rânduială. La iazul Șlincu se derula concert după concert; încetau broaștele de pe iaz, începeau brotacii din puii de curcudel, mlădițele de răchită sau rogozul din iazul de alături. Încetau vrăbiile din copaci, începeau rândunelele din cuiburi aciuate sub streșinile caselor gospodarilor din sat. Numai peștii și libelulele din iazurile de pe vale, se războiau din cauza capturilor de pureci. Și uite așa, nu-i nevoie de o pală mare, că focul poate lua proporții și dintr-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un pic prea ascuțite, ca ale pescărușilor ori ale rândunelelor, iar chipurile, din motive teologice, trebuiau să le fie lipsite de expresie. Dar ce putea el face? La urma urmei, trebuia să le dea înfățișare umană, deși știa că, potrivit legii gravitației, în acest caz cu greu s-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
hotarul dintre moarte și renaștere. Dacă în Răpciune (Septembrie) tună, în Faur (Februarie) va fi zăpadă mare și an mănos, plin de recolte bogate. Dacă Răpciune e cald, Brumărel (Octombrie) e rece și umed, scrie adevarul.ro. Credințe populare Dacă rândunelele pleacă devreme, e semn că iarna va veni repede. Dacă înfloresc scaieții în această lună, toamna va fi frumoasă. În septembrie începe culesul poamelor și se pregătesc gropile pentru altoi. Tradiția împarte luna septembrie în: Săptămâna Sântămăriei Mici, Săptămâna Strugurilor
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
acoperit cu păr, ca acestea. Sărbătoarea se respecta pentru înmulțirea vitelor. Sfânta Maria aduce multe schimbări Pe 8 septembrie se sărbătorește Sântămăria Mică, dată considerată hotarul astronomic dintre vară și iarnă. Acum se închide pământul pentru reptile și insecte, pleacă rândunelele spre țările calde, se schimbă pălăria cu căciula, au loc târguri și iarmaroace unde se vând și se cumpără produse specifice acestui sezon. Ca și în cazul altor sărbători, țăranul român și-a legat câteva activități practice de Sântămăria Mică
Septembrie la români: credințe populare. De se consideră pregătirea pentru o nouă viață by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/73943_a_75268]
-
cânta, Oricine pe-ntâiul și l-ar însuși. În lung de nori plutea barca. În lung De ogoare cu nutrețuri cosite. Cum mai jucai acest rol! Ca susur De ecluze și bord, de val plescăite. Și, plutind jos peste cârmă, rândunea Cu o singură aripă, - ce mai! - Mult peste măiestria din rolurile toate Tu anume acest rol îl jucai! Vara 1917 Fluierele milițienilor Slugărimea e în grevă. Îngrețoșate De gunoiul prăfos și întunecat, Nopțile sar parcă împroșcate Peste gard, cu mușchiul
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
Domnului reprezintă hotarul astronomic dintre vara și toamnă, momentul în care se dă startul lucrurilor agricole de toamnă și momentul în care noul anotimp începe să își intre în drepturi, scrie garbo.ro. Este ziua în care unele păsări precum rândunelele își pregătesc călatoria spre țările calde, iar reptilele se retragîn pământ. Este ziua în care plantele nu mai sunt bune de leac și își pierd puterile tămăduitoare. Este ziua în care vremea începe să se strice, devenind capricioasă și mai
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
îi pocesc. Se aprinde în schimb candela în dreptul icoanei Maicii Domnului și se lasă să ardă pe tot parcursul sărbătorii. În calendarul popular, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Bătrânii spun că în această zi, rândunelele pleacă spre țările calde, insectele încep să se ascundă în pământ iar frigul își face simțită prezența. De aici și proverbul: "O trecut Sântămaria, leapădă și pălăria!". Din această zi începe culesul viilor, al unor fructe și plante medicinale, se
Sfânta Marie Mică: De ce nu este bine să servești mâncare gătită la foc by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72643_a_73968]
-
flamingo cel roșu în Egipetul, păunul în Memento mori, curcanul (Cugetările sărmanului Dionis), boul de baltă (botaurus stellaris) în Pustnicul, porumbița (albă) în De-aș avea..., porumbelul în Antropomorfism, turtureaua în Pajul Cupidon, papagalul (cu pene viu colorate) în Kamadeva, rândunelele bicolore (alb-negru) în De ce nu-mi vii, corbul (negru) în Despărțire, cocorii în Stelele-n cer, cioara, rățușca, cocoșul, claponul (Călin Nebunul), vrabia ( Fata-n grădina de aur), cucul (Miron și frumoasa fără corp), cucuveaua (Printre stânci de piatră seacă
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
împotriva lui Dumnezeu, nici nu au renunțat la viața lor virtuoasa, rugându-se în continuare cu lacrimi și nădăjduind în bunătatea lui Dumnezeu. Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului marchează hotarul astronomic dintre vară și toamnă. Bătrânii spun că în această zi rândunelele pleacă spre zonele calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul își face simțită prezența. De aici și spusă: "O trecut Sântămărie, leapădă și pălărie!" Este vremea în care se desfășoară diferite târguri și iarmaroace. De Sfântă Maria
Sâmbătă, creștinii sărbătoresc Nașterea Maicii Domnului () [Corola-journal/Journalistic/65855_a_67180]
-
Profesorul de arabă l-a luat în zeflemea. Cel de franceză l-a încurajat. Marea temă a romanelor lui Khadra este necesitatea dialogului dintre Orient și Occident. Fiecare parte e surdă la problemele și nevoile celeilalte. Consecința: violența lumii contemporane. Rândunelele din Kabul (2002), Atacul (2005) și Sirenele din Bagdad (2006) formează o trilogie care încearcă să ofere o anume înțelegere a resorturilor violenței în trei zone fierbinți de pe harta geo-politică actuală: Afganistan, Cisiordania și Irak. Romanul Rândunelele din Kabul are
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
violența lumii contemporane. Rândunelele din Kabul (2002), Atacul (2005) și Sirenele din Bagdad (2006) formează o trilogie care încearcă să ofere o anume înțelegere a resorturilor violenței în trei zone fierbinți de pe harta geo-politică actuală: Afganistan, Cisiordania și Irak. Romanul Rândunelele din Kabul are o construcție echilibrată, bazată pe evoluția paralelă a două cupluri în atmosfera sufocantă, și la propriu și la figurat, a capitalei afgane. „Strânsă în etuva munților lui pietroși, Kabulul se sufocă. Ai zice că, în cer, s-
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
să fie concediați fără nici un fel de forme...” (73). Copleșitoarea poveste de iubire din Kabul se petrece printre ruine și străzi împuțite, în care fâlfâitul burqcăi murdare îți aduce aminte că, totuși, în lume există și fâlfâit de aripi de rândunele. Și atunci, cum de a fost posibil? Cum de este posibil? Care este resortul acela intim care ne face vulnerabili la promisiunile totalitarismelor? Khadra, Yasmina. Les hirondelles de Kaboul [Rândunelele din Kabul]. Paris: Julliard, 2002. Mihaela Mudure 1 Toate fragmentele
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
că, totuși, în lume există și fâlfâit de aripi de rândunele. Și atunci, cum de a fost posibil? Cum de este posibil? Care este resortul acela intim care ne face vulnerabili la promisiunile totalitarismelor? Khadra, Yasmina. Les hirondelles de Kaboul [Rândunelele din Kabul]. Paris: Julliard, 2002. Mihaela Mudure 1 Toate fragmentele sunt traduse din limba franceză de autoarea textului.
Dragoste la Kabul by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5585_a_6910]
-
Ea, ezitantă, se va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu se face. Cuibul de rândunele e gol. Rândunelele au zburat spre sud. Totuși cei doi, în caz că mai există, se iau de mână și trec prin Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
va apropia de el cu pași șovăitori. Buzele lor abia dacă se vor atinge. Atingerea unui sărut fără atingere. Și lumea va clătina iarăși din cap. Să manifești tandrețe la vârsta asta nu se face. Cuibul de rândunele e gol. Rândunelele au zburat spre sud. Totuși cei doi, în caz că mai există, se iau de mână și trec prin Pasajul Generalilor. Pășesc în dragostea lor. Dar nu știe niciunul din ei dacă asta-și dorește. Piața Mare Se prezintă în veșminte noi
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
un câine îl lătră cu tristețe, o cucuvaie simți că se apropie lumina și zbură surd, înspăimântată, pe deasupra capului lui. Trecu grăbit pe lângă porțile încuiate, ieși în grădinile cu livezi; se porniră de-acum să ciripească întâi șintâi puii de rândunele; într-o bostănărie un bătrân era înhămat și învârtea roata de la fântână; începea ziua. Nici traistă, nici toiag, nici sandale; și drumul era lung. Să treacă prin Cana, Tiberiada, Magdala, Capernaum, să ocolească lacul Ghenizaret, să intre în pustiu... Auzise
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]