196 matches
-
în: Ediția nr. 2108 din 08 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dă-mi mâinile iubite Dă-mi mâinile iubite Și lasa-le să-mi cunoască trupul , Să lunece lin că un sărut ... Pana-ma vor dezbrăca de singurătatea Ce-mi rânește carnea . Dă-mi mâinile iubite Și lasă-mă să-ți joc degetele În sălbaticia părului meu ... Să fim , încolăciți amândoi În timp răscolitor , mereu tineri . Dă-mi mâinile iubite Și lasa-le să-mi cunoască trupul ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Dă-
DA-MI MAINILE IUBITE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340501_a_341830]
-
la orice, fără bani, dar vreau să învăț. Pe cât eram de timid, aveam atunci o hotărâre fierbinte. Cu un zâmbet aproape șiret, Unchiu Niculaie a arătat cu boata spre casă: - Du-te de-i zî lu Anuța. Îi la coteță, rânește la vaci. Tușa Anuța, în povestea asta, era un fel de Zgripțuroaică. Orice era posibil, aveam să aflu mai târziu, dacă puteai s-o îndupleci pe dânsa. Dar atunci nu știam. De câte ori trecea pe la noi, Tușa venea cu daruri: un
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
și ziceau “Vot moldovanschii Iisus Cristos”, pe românește, uite-l pe Iisus Cristos moldoveanul, a trecut pe aicea. Și rîdeau. Rîdeau de tălpile mele. Cînd am văzut că nu pot a mă întoarce acasă, am început a lucra pe la oameni. Rîneam, săpam gropi pentru cartofi, scoteam bălegarul din grajduri de la oameni, cu mîna-l luam și-l dădeam afară, lemne tăiam, le despicam pe achipuite și totul numai pe mîncare. Gropi am săpat multe. Mii de gropi. Io și-acuma că sînt
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
mi, Doamne, tinerețea înapoi ca să învăț din nou la lumânare să mai privesc lumină clară a cerului cu stelele-n spinare. Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi s-ascult cum cântă cucul în pădure și să nu simt nimic, de mă rânesc, în mărăcinii rugului cu mure Dă-mi, Doamne, tinerețea înapoi așa cum o aveam în satul meu natal căci am plecat după Izvorul Vieții și, dintrodată, m-am trezit la mal. Titina NICA ȚENE Cluj-Napoca 8 Martie 2011 Referință Bibliografica: RUGĂCIUNI
RUGĂCIUNI DE PRIMĂVARĂ (POEZII) de TITINA NICA ŢENE în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341528_a_342857]
-
ale fericirii; un om care iubește, speră, suferă ... uneori în tăcere, alteori creionând sentimente rănite pe coli albe de hârtie, sentimente ce topesc iubiri, alunga senzații, cheamă doruri, alină oftaturi, spaime și temeri. Sunt un om care uneori greșește, uneori rânește la rândul lui; un om departe de a fi perfect dar care încearcă să privească spre fereastră deschisă a sufletului și vrea a cuprinde în îmbrățișarea condeiului tot dorul, toata bucuria, toată frumusețea celor ce ‘l înconjura cu bunătatea, blândețea
BIANCA AURA BUTA de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343337_a_344666]
-
infinit dureroasă a deșertului, mi-am pierdut liniștea sufletului - și am găsit acest trandafir. Vrei să intri în Paradis? Nu poți merge pe calea Adevărului Decât prin grația lui Dumnezeu. Toți murim până la urmă. Dar pe cale, fii atent Să nu rânești inima vreunui om. Orbit de vocea dorinței Nu ești conștient că Preaiubitul Trăiește în adâncul inimii tale. Oprește gălăgia Și vei auzi vocea Lui În tăcere. Cand ating pământul în rugăciune Nu am alt țel decât să te ating pe
DESPRE ASPIRATIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343411_a_344740]
-
Tudor, I cavalieri danubiani (1938) - F. Cumont, Les cavaliers danubiens (1938) - G. I. Brătianu, Une enigme et un miracle historique, le peuple roumain (1937). Maeștrii mi-au răspuns. Bacchchan. Trebuie să-i vizitez. Mă uit în istorii, pasionala Romă. Am rânit cu ochii prin imuabilele topici ale revuisticii noastre - n-am fost totuși mari odată? Laus Trajani? Desigur. Și? Îndurerați după dispariția la fiecare al doilea război. Ascult veena, mă gândesc la Mirabai cu păcat, otrăvita din dragoste de Krishna. Dar
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
nepoților că stau amândoi cu nasurile lipite de geam și te așteaptă. Cred că vor să iasă afară la zăpadă. - Da, da, termin repede și mă ocup de ei, pupa-i-ar mama, că mi-s tare dragi! - Eu o să rânesc cotețul porcilor și în târlă la capre între timp și după aceea îi însoțesc în poiană la săniuș. Nu-i las singuri între berbecii ăia mai mari de băieți, că mi-e să nu-i lovească din greșeală. O să fie
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
zbiereau de foame în curte dar ea tragea de ea încă să se ridice... O moleșeală nemaiștiută o lipise de pat. Se îmbrăcă fără chef și se îndrepta târșâindu-și încălțările către poiata păsărilor pe care le hrăni cu grăunțe. Râni cotețul porcului, scoase apă din fântână și o răsturnă în găletar... Un junghi îi fulgeră mijlocul și se opri speriată, apoi se încinse cu un fular de lână întrebându-se în gând: “Nu ești tu cumva, nu ești Moartea mea
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
alți „criminali nevăzuți și tăcuți” - imuni la ale sale chimicale de care el ar fi trebuit să se preocupe ca patron la „Hexi-Pharma” din ciclul „zoo-animale”; se va întoarce, pentru că oameni ca el ce pot corupe nu vor muri vreodată, rânind în mizere canale prin mâlul viermuit în care se scaldă și el - ca un pui de vulpe - ignorând români bolnavi și săraci din cele patru puncte cardinale ce prin saloane de spitale își fac veacul - cât timp bani grei ieșeau
DAN CONDREA NU A MURIT ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381406_a_382735]
-
Mă scufund ușor în magmă milenară - Retrăind în dor sentimentele de-afară. Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă - În astral urcând cu a mea pe veci mireasă. Sub cerul înstelat singur mă preling - Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring. Iubit de muze albe și de năluci ecvestre - Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost - Un iubit pierdut prin porturi, un lup negru făr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Mă scufund ușor în magmă milenară -Retrăind în dor sentimentele de-afară.Mă topesc gemând și-aș vrea să fiu acasă -În astral urcând cu a mea pe veci mireasă.Sub cerul înstelat singur mă preling -Sunt un biet uitat, rânit de zei în ring.Iubit de muze albe și de năluci ecvestre -Gonit din raiuri dalbe, cerșetor fără de zestre. Prin lumina caldă a Lunii mă transform în cel ce-am fost -Un iubit pierdut prin porturi, un lup negru făr
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuite Plânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite. Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi, Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi. Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte - Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina Învierii Ce distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară, Stând pribeag în fața sorții, călător uitat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
trei ori la rând: botez !” Prin coclauri negre foarte și caverne șerpuitePlânge aprig crunta moarte după gâturi arcuite.Se prelinge în tăcere printre umbre de moroi,Crucea neagră moarte cere și morminte în gunoi.Dor suspine după sânge se aud rânind în noapte -Oare cine-i va înfrânge peste muribunde șoapte ? Cine îi va scoate iar la lumina ÎnvieriiCe distruge orice fiară și infernuri cu mizerii ? Cine va răspunde morții rebegindu-și viața amară,Stând pribeag în fața sorții, călător uitat prin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. Chiar nu-mi pasă omule... Ca stai și-mi urmărești fiecare mișcare! Chiar nu-mi pasă omule... Că mă urăști, detesți sau hulești! Chiar nu-mi pasă omule... Că de când mă știu mă rânești încontinuu! Chiar nu-mi pasă omule... Că nu-ți place vocea mea! Chiar nu-mi pasă omule... Că nu-ți place de mine, ca om! Chiar nu-mi pasă omule... Că nu-ți place nici cum arăt, nici cum gândesc
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
nu-mi pasă omule... Citește mai mult Chiar nu-mi pasă omule...Că stai și-mi urmărești fiecare mișcare! Chiar nu-mi pasă omule...Că mă urăști, detesți sau hulești!Chiar nu-mi pasă omule...Că de când mă știu mă rânești încontinuu! Chiar nu-mi pasă omule...Că nu-ți place vocea mea!Chiar nu-mi pasă omule...Că nu-ți place de mine, ca om!Chiar nu-mi pasă omule...Că nu-ți place nici cum arăt, nici cum gândesc
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
Mi-e dor să mai stau iar desculța prin lac!... XX. COMITEM ÎN VIAȚĂ..., de Neluța Stăicuț , publicat în Ediția nr. 1956 din 09 mai 2016. Comitem în viață... Comitem în viață greșeli nepermise, Comitem în viață greșeli, Și astfel rânim, oameni dragi cu știința, Și-apoi regretam c-am greșit! Comitem în viață greșeli grosolane, Și nu ne-asumăm c-am greșit, Ce oare ne-ndeamnă, să facem acestea??? De ce oare nu ne oprim??? Comitem în viață greșeli chiar fatale
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
acestea??? De ce oare nu ne oprim??? Comitem în viață greșeli chiar fatale, Și luăm chiar viața cuiva, Apoi regretam și ne lamentam, Și spunem ce grea e viața!!! Comitem în viață greșeli măruntele, Dar tot greșeli se numesc, De ce tot rânim și nu ne oprim, Să distrugem viața cuiva??? Dacă am sta și am judeca, O clipă de ne-am gândi, Nu am mai răni, nu am suferi, Nu ne-am lamenta!!! ... Citește mai mult Comitem în viață...Comitem în viață
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
Dacă am sta și am judeca, O clipă de ne-am gândi, Nu am mai răni, nu am suferi, Nu ne-am lamenta!!! ... Citește mai mult Comitem în viață...Comitem în viață greșeli nepermise,Comitem în viață greșeli,Si astfel rânim, oameni dragi cu știința,Și-apoi regretam c-am greșit!Comitem în viață greșeli grosolane,Si nu ne-asumăm c-am greșit,Ce oare ne-ndeamnă, să facem acestea???De ce oare nu ne oprim???Comitem în viață greșeli chiar fatale
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
acestea???De ce oare nu ne oprim???Comitem în viață greșeli chiar fatale, Și luăm chiar viața cuiva,Apoi regretam și ne lamentam,Și spunem ce grea e viața!!!Comitem în viață greșeli măruntele,Dar tot greșeli se numesc,De ce tot rânim și nu ne oprim,Să distrugem viața cuiva??? Dacă am sta și am judeca,O clipă de ne-am gândi,Nu am mai răni, nu am suferi,Nu ne-am lamenta!!!... XXI. PRIVEȘTE-MĂ...DE NELUTA STAICUT, de Neluța Stăicuț
NELUȚA STĂICUȚ [Corola-blog/BlogPost/380784_a_382113]
-
așa cu una cu două. Nu se ceartă cu el niciodată, doar îl fixează cu privirea ei încruntată și nu-i răspunde un cuvânt iar el atunci intră în criză. De obicei nu se ocupă el de animale, nu le rânește grajdul, nu le dă demâncare.Toate aceste lucruri și altele care țin de gospodăria le face ea cu multă tragere de inimă, însă când vrea să fie iertat, el face excepții și devine vrednic ca să o îmbuneze. E un spectacol
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
ea cu multă tragere de inimă, însă când vrea să fie iertat, el face excepții și devine vrednic ca să o îmbuneze. E un spectacol demn de văzut cum o trimite în casă la televizor că dă el la porci sau rânește grajdul. Apoi are cu ce se lăuda o săptămână. Într-una din seri, după cină, am mers la ei să petrecem seara împreună. În timp ce beam câte o cafea și mâncam câte o felie de tort, urmăream la televizor, un documentar
INGRID (5) FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373294_a_374623]
-
dureroase, Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l rănească. Singurătate nemiloasa, Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu, Ai spart oglindă În care mă priveam, Admirandu-mi tinerețea și elanul, Și ai lăsat doar cioburi ascuțite, Care rânesc, macină, dor. Singurătate sordida, Lumânare arsă pe altarul ființei mele, Ia inima mea în palmele tale, Intreab-o câte drumuri puștii a colindat, Câte doruri i-au bătut în geam, Câte veri a iernat, Câte amintiri a ars, Câte lacrimi a
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
ascuțite, dureroase,Ce vor să mi se înfigă în suflet, să mi-l raneasca.Singuratate nemiloasa,Călătoare blestemata prin garsoniera sufletului meu,Ai spart oglindaIn care ma priveam,Admirandu-mi tinerețea și elanul,Și ai lăsat doar cioburi ascuțite,Care rânesc, macină, dor.Singuratate sordida,Lumânare arsă pe altarul ființei mele,Ia inima mea în palmele tale,Intreab-o câte drumuri puștii a colindat,Câte doruri i-au bătut în geam,Câte veri a iernat,Câte amintiri a ars,Câte lacrimi a
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cântecul taraganatIn glasul femeiiCare-si plânge iubirea fără speranță!... XXVIII. ÎN ABIS, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1612 din 31 mai 2015. Gânduri, dureri înăbușite, speranțe zădărnicite Clocotesc în străfunduri întunecoase Și erup în cuvinte fierbinți, Dureroase, ce rânesc. Îmi dezbrac straiele sufletului și rămân goală în fața ta, Nicio urmă de pudoare, Doar sinceritate pură Și sfâșietoare tristețe, A lucrurilor neîntâmplate Și imposibil de controlat sau oprit! Mă simt golita de idei, Secătuita de forțe, Descurajata de neputința De
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]