125 matches
-
peste doi ani, aveam să ne-ntoarcem spre casă uzi fleașcă, în picioare cu șoșoni, prin seara roșie, plină de firme de neon și prin ninsoare s-a apropiat un om ars pe față, fără buze și nas, cu dinții rânjiți, și a suit în tramvai lângă noi, și ningea prăpăditor), alte grădini, alte construcții baroce, alte glasuri, alte încăperi, alte raiuri, alți zei. Cu apa curgând ca niște pânze freatice pe corpul ei gol și lucios, cu părul firav prins
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
turcești din podeaua țestei, ochiul cel fără de pleoape își contemplă opera și-o găsi bună. Pe schelet orândui apoi grupe de mușchi, fibre în evantai la tâmple și pe craniu, mușchi inelari în jurul orbitelor și al gurii, cilindrici sub mandibula rânjită, cu dinți străvezii și perfecți. Mușchi striați, fusiformi, suprapuși, întretăindu-se, pernițe pectorale și fesiere, pereți intercostali, fusele lungi de la brațe și de la picioare, prinzîndu-se de oase cu zgârciuri puternice, mușchi de culoarea amurgului, pachete de fibre alcătuite din fibre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stăm cu mîinile în sîn. Roja e fiul meu, începe să-i explice. — Pe birou avea uite așa un vraf de ziare, hîrtii, foi rupte de prin cărți, face semn Roja cu brațele larg deschise, și el țeapăn, cu buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi putut spune? întreabă Gulie, desfăcînd curelele cortului, trăgînd aer adînc în piept și privind bolta înstelată. — Se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
stilul Gillespie. —Sunt un cetățean model. Chiar trăiesc aici! Nevoită, Karin făcu prezentările. —Vreau să ți-l prezint pe prietenul meu, Daniel. Daniel, ea e Barbara... femeia despre care ți-am vorbit. Riegel se întoarse spre ea, un Pinocchio țeapăn, rânjit. Nici măcar să se bâlbâie nu era în stare. Karin îl surprinse pe Karsh care tocmai ieșea din sală, holbându-se la Barbara. Mi-a plăcut ce ai spus, îi zise Barbara lui Daniel. Dar zi-mi o chestie. Ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
crezut că mă cunoști. Ai crezut că mă cunoști! Ani de eforturi și tot ar putea trece pe lângă el pe stradă fără să simtă absolut nimic. Și Karsh la fel: Capgras mimetic, un zâmbet care nu recunoaște nimic, stând acolo rânjit de parcă tocmai și-ar fi mituit diriginta cu un măr infectat. Și totuși, sunt legați. Ea se întoarce și o taie în linie dreaptă înapoi prin oraș, orașul acesta pe care-l urăște și de care n-o să scape niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
acasă e mult mai bun. Iată. Acest disc e al meu personal, și e un cvartet de Beethoven, opus optsprezece, numărul unu. Sesizați omogenitatea interpretării. Ah, mi-aș dori cu ardoare ca băiatul din rândul al treilea să înceteze cu rânjitul. Eu altceva decât limba engleză nu vorbesc aici. Mâine trebuie să recapitulăm vocabularul. Nu vă sfiiți să-mi împrospătați memoria.“ Nimeni nu râdea când domnul Farney vorbea. Știa prea multe despre lucruri ca muzica clasică, de pildă, pe care noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ți vine mintea la cap!... La auzul unei asemenea amenințări, Bart a amuțit și el pentru câteva clipe, apoi și-a luat o mutră înfricoșată: Brrrrrr..., a silabisit el, de parcă ar fi dat ochi chiar atunci cu grămezile de hârci rânjite, care albeau în osuarul capelei din cimitirul mănăstirii. Mor de frică!... Karma Începea să se însereze. Cele câteva săptămâni până la jumătatea lui mai trecuseră și ele pe neobservate. Arm îl dusese cu mașina pe Bart la mănăstirea de maici, unde
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții n-au venit niciodată, iar eu, care nu mă mișcam din loc, care priveam ușa de la baie ca pe cel mai îndepărtat și mai înspăimântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sufragerie în care Oneață Augustin nimerește bara fără să-l observe cineva în care Anglia e atât de departe printre cețuri și lumini de reflectoare, nu se poate altfel, nu putem începe altcumva, e clar că numai de moaca lui rânjită n-avem noi chef acum, să intre să ne deranjeze să ne încremenească, ușcheala jigodie, e destul c-am apărut eu pe aici nebărbierit cu pixul în mână în capitolul cinci, gata să te trezesc, Matei, sau mai rău, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ar merge mult mai bine, nu încercam să-l contrazic, mai ales că eram de aceeași părere, aș fi vrut însă să-i spun să se ferească, să nu se mai ia în halul ăla de Bau-Bau (îl făcea jigodie, rânjit, tâmpit, dihanie parșivă), putea s-o pățească în orice clipă, știa și el asta și cică se pregătise, într-adevăr, n-a durat mult și din tăcerea aia țiuitoare, mai exact din colțul umbros al camerei lui tata, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
puteai avea surpriza 22 să găsești, între kitsch-uri mizerabile, fragmente dintr-un sonet de Rilke sau, în întregime, El Desdichado al lui Nerval. Sub poza Nadiei Comăneci... Sprijinit de gărdulețul pistei de săritură în lungime, împreună cu Angeru, șters și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o barbă verzuie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
văzând că eram deja în pijama. Puseseră bani și își luaseră niște coniac, pe care-l făceau acum poștă vorbind despre gagici, care e mai mișto, ce țîțoance are Mălina, ce curișor are Mariana, ce bună e aia mică și rânjită... "Mică, mică, da' ridică..." Și broasca e mică, da' cască gura mare..." Deja un lungan de la Lazăr devenise idolul tuturor gagicilor. Ai noștri îl înjurau admirativ: "Bă, l-ai văzut, al dracului, ce le strânge la dans, și cu mâinile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de cer, care se întuneca pe măsură ce timpul trecea. Când, dând colțul, nimeream nas în nas cu un dușman, răcneam și tăbăram unul pe altul, zdrelindu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
făcând gesturi ciudate, care nouă ne aminteau de Vrăjitroaca. La un moment dat a scos ceva din buzunarul de la piept al spielhosenului. Când s-a apropiat, am văzut că își pusese o mască înfiorătoare, pictată cu acuarele, mai primitivă, mai rânjită, mai amenințătoare decât tot ce inventaserăm noi vreodată în materie de măști pentru Vrăjitroaca. Abia pe la zece seara a ieșit din canal și a intrat în scara blocului. (întrerup aici, pentru un moment, povestirea. Din loc în loc am simțit și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
caz fără chicotelile cu care ar fi citit băieții. De altfel, lecțiile cele mai penibile din tot anul erau cele de biologie în care se vorbea despre reproducere. Unii profesori ne săreau , căci nu te puteai înțelege cu treizeci de rânjiți, gata oricând să izbucnească în hohote. Dar profa noastră era o băbuță conștiincioasă care nu se intimida așa de ușor; încă de la iepure avusese totuși probleme cu inevitabila lecție despre "înmulțire". Acum era și mai rău, căci ajunseserăm la om
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în care apărea în mitologia mea, femeia imensă, fără contururi precise, neobiectuală, mai curând un câmp de forțe care-mi ordona lumea interioară, într-un fel o uitasem, zicând mereu, fără gând și fără sunet, ea, pe Gina nostimă și rânjită, o fetiță printre alte fetițe dintr-a douăsprezecea. Am discutat fleacuri, în fiecare pauză, iar după ora a doua ne-am mutat din nou în aceeași bancă. În timpul orei de istorie ne-am apucat să scriem versuri, "un vers tu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul spinos, mai mult spinos decât porc, se strâmbau în vitrina din stânga, arătîndu-și cusăturile și suturile retușate artificial; în dreapta era neamul cilindric
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să-ți mai spună ceva, începi iar s-o mângâi. Fața ei, care nu are nimic comun cu numele de Svetlana, se întoarce în sus, se extaziază fără poză, buza de sus i se zgârcește, lăsând să se vadă dinții rânjiți, te strânge cât poate, își iubește exterminatorul. Asta durează atât de mult, încît, drag cititor, mă simt dator să-ți umplu cu ceva așteptarea. Nu cred că ar strica să-ți mai spun câteva cuvinte despre Vali. Biografia lui este
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mare cât un ou de curcă, acea "piatră minunată ce nu este-n lumea toată" din jocurile noastre. Ne-am mai ploconit în fața Reginei vreun sfert de oră, dar toanta nu ne dădea nici un ordin, nici o poruncă, stătea cu gura rânjită și cu gușa umflată, cu coroana pe-o ureche, de mai mare mila. Părea o bucătăreasă travestită în regină. Ne-am împrăștiat până la urmă pe la casele noastre, după ce-am însemnat locul cu o cracă în care am agățat o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se bocească, qu’elle allait pleurer toutes les larmes de son corps, și, pentru a amâna trista priveliște, am hotărât să fac o mică promenadă prin centru. Astăzi am fost scutiți de alarme. Aspectul orașului era iarăși modificat : deși găuri rânjite arătau locul unde căzuse bomba, împrejur se simțea acea specială stare de energie pe care o degajă orice catastrofă, mobilizându-i pe supraviețuitori prin frica unită cu bucuria că, deocamdată cel puțin, ei au scăpat. Camioane și căruțe cărau moloz
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
doar pentru că i-am oferit două pastile de Anadin pentru durerea lui de cap. Imbecilul. Poate ați fost inamici într-o viață anterioară și de-aia nu vă înțelegeți în asta. —Crezi? exclamă Ashling, după care se uită la fața rânjită a lui Ted. A, nu crezi, am înțeles. Oh, necredinciosule. Data viitoare când vrei să ți se citească viitorul, să nu vii la mine. —Iartă-mă, Ashling, spuse el și își aruncă încrezător brațul peste umerii ei. Ei bine, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]