116 matches
-
întrebare pe care eu nu m-aș fi gândit s-o pun. - Nu sunt fericită, a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e nimic. Nu-mi pasă de nimic și de nimeni. Visez câini cu dinții rânjiți. Sunt moartă. Dar nu e așa de rău să fii moartă. Oftaturile și sforăiturile muzicanților adormiți au întrerupt-o. - Oameni buni, a zis ea despre ei, cu tandrețe. Nu cerem nimic unii de la alții. Dar tu, a zis Werenro, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața mea era un trup îmbrăcat în haine cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zis Amanda voioasă. Trebuie să merg la o ședință despre gonadele aricilor-de-mare. —Ce? —E un ingredient crucial pentru cremele de corp. Doamne, Hugo! Tu chiar nu știi nimic? La încheierea convorbirii, Hugo s-a trezit uitându-se nu la trăsăturile rânjite ale Shaunei, ci la cele furioase ale lui Neil. Habar nu avea de când stătea șeful lui acolo. —Ascultă, Fine, a zbierat el. Îți mai dau o ultimă șansă. Vreau să te duci, în după-amiaza asta, să faci o prezentare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
marginea dreaptă a autostrăzii năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu nevasta meșterului. Din casa gospodarului ieși în goană fina Smaranda, jucând cu o tavă lată de alpaca pe care zăcea un purcel rumenit, îmbălsămat în mirodenii și foi late de salată verde, cu un pai galben, uscat între dinții rânjiți. Lăutarii o înconjurară repede, cântând ceva săltăreț. Muierea se învîrtea sprinten în jurul mesei, rotea friptura proaspătă și frumos mirositoare pe sub nările rudelor lacome, ridica povara împodobită și striga: - Care dai banii pe el? Are ouă! Alde Tache, știind jocul, scoase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat fără cruce, fără luminare... La pârnaie La urmă, starostele făcea prăduiala-n două părți. Una o lua el, spunînd: - Pentru că vă țin în spinarea mea și vă dau să mâncați și să beți. Ei împărteau restul. Atunci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de spume ce fierbeau la arsura focului... în fine, un cap de mort schilod care-și îndrepta ochii săi, ce părea a vorbi cu toată cumplenia faptelor, către acei oameni ce râdeau și cari-n tâmpirea lor nu puteau înțelege rânjitul cel sec al mortului. - Hehe! zise Ianoș, voi râdeți de popa, eu de fata popei. Ce, crezi că moartă a scapat de mine?... Nu, nu, nu! Ehei, fată, scoli, că Ianoș vrea sa te sărute. Și cu asta, [o duse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
adânc în creieri. Un urlet înfricoșat, iată tot. Ușa se deschise și înăuntru intrară, de-ai noștri cu torțe aprinse. Ioan căzuse peste maghiar, de care mă apropiai cu una din torțe. Mortul prezinta un aspect înfricoșat. Gura întredeschisă, dinții rânjiți și preparați pentru mușcat... grima vânătă, înfricoșată, cu trăsurile coprinse de turbăciunea rumperei creierilor... măselele părea că râșnise spuma vânătă și-nveninată ce se scurgea prin colțurile gurei. Mă uitam c-o ură nespusă la omul ce-mi luase tot și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și o ladă plină de cele mai frumoase mărgăritare... Atotputernicia omenească era strînsă[-n] suterană... Mai deschise o ușă și... și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
voi uita niciodată ritmul cantat, cristalin și melodios al vocii distinsei artiste! Nu voi uita niciodată atingerea aceea divină! Nu voi uita niciodată diafana îmbrățLșare! Nu voi uita niciodată jucăXșul ei râs! Pianul, acel „idol cu gura imensă, cu dinții rânjiți, cu picioarele scurte, corcitură între șoricar și buldog” (Milan Kundera), trona încăperea. O adiere peste clape încă răsună-n toată ființa mea. în acest an, 2012, se împlinesc 125 de ani de la nașterea marii artiste care a fost CELLA DELLAVRANCEA
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Dintr-o stradă laterală năvăli un om în goană împleticită. Căzu și nu se mai ridică. Mă apropiai de el. În cădere îmbrățișase piatra neagră care acoperea pământul. Mustața îi înflorise de sânge, care repede se făcu negru lângă gura rânjită și tăcută. Înțelesei că era mort. Și atunci țâșniră spre direcția din care venise omul gloanțe care făceau fiu-fiu, fiu-fiu și undeva aproape ta-ta-ta-ta, ta-ta-ta-ta... dar gloanțele se opriră în aceeași clipă, acest zgomot tocat venea de undeva din înaltul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vreunul. Nu mai căzu și pieriră pe o stradă laterală. Mă uitam îndărăt spre omul mort lângă statuie. Cine îl omorîse? Ce se întîmpla în oraș? "Un om mort seamănă cu un animal mort", gândeam. Văzusem cai morți cu dinții rânjiți. O luai tot la dreapta. Pe marele bulevard pe care ieșii, printre blocuri, zării în depărtare reclama Jawohl. Mersesem în cerc. Un restaurant luxos era deschis, se vedeau prin geam oameni stând la mese, rași, eleganți, cu cravatele la gât
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
acolo trei medici tineri, aproape neputincioși în fața acestei mizerii... La o sută de metri de acolo, cinci morți zac grămadă; li se pregătește mormântul. Au culoarea vânătă, pe care n-am văzut-o decât la holerici, sunt scofâlciți, cu dinții rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
obraz albicios deasupra cercului de pere mate, învelite într-o culoare tăcută, pământie. Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
femeie nu poate să bea singură? Mă dorești dar nu mă poți avea. Numele meu e Robertson. Am luat numele bărbatului meu. Sunt a lui. Dacă ar fi fost aici acum, v-ar fi redus la tăcere, pe voi, mutrelor rânjite și pofticioase. N-ați putea să vă ridicați niciodată la Înălțimea lui Bruce al meu. Nu sunteți bărbați. Lecții private Viermi. Nu-s prea fericit. Am citit mai multe despre ei la bibliotecă. Acolo lucrează și o pipiță meseriașă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de trauma psihologică a expunerii rușinoase. De aceea, erijându-se în spirit responsabil de protejarea valorilor etice, moralistul enunță sentențios: Morala practică încuviințează următoarele pedepse: Rânjetul va fi bătut peste buze și dinți (a se cere la autor și lista rânjiților), cu palma strânsă într-o mânușă groasă: imitație de surâs. Lipsa de cugetare, indicată de o distracție afectată și de înfumurarea tăcerii zâmbitoare, iar în scris de puncte-puncte, se ia de o ureche, scuturată pe loc, până la reacția urletului violent
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca ghinda în fălcile mistreților. În strâmtoarea aceea a potecii, n-au mai avut timp, nici unul, nici celălalt să se ferească, și nici n-aveau de ales... Cu gâtul gros, întins, ochii însângerați, privind într-o parte, cu colții enormi rânjiți, cu tot trupul vânjos încordat, animalul părea gata sa se arunce și să sfâșie... Anton, prins nepregătit, pentru o clipă se crezu pierdut, și fiori de gheață îi cuprinseră întreaga ființă. Cu razele lunii în față, lupoaica apărea înspăimântător de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
puteai avea surpriza 22 să găsești, între kitsch-uri mizerabile, fragmente dintr-un sonet de Rilke sau, în întregime, El Desdichado al lui Nerval. Sub poza Nadiei Comăneci... Sprijinit de gărdulețul pistei de săritură în lungime, împreună cu Angeru, șters și rânjit, Papa cânta acum "Sus, muncitori și-nainte/ Pe drumul marii biruinți", cu un refren improvizat care suna obsesiv: "Inți, inți, ia-o-n dinți", la care cei din jur se strâmbau de râs. Buzdugan, căruia-i creștea o barbă verzuie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
văzând că eram deja în pijama. Puseseră bani și își luaseră niște coniac, pe care-l făceau acum poștă vorbind despre gagici, care e mai mișto, ce țîțoance are Mălina, ce curișor are Mariana, ce bună e aia mică și rânjită... "Mică, mică, da' ridică..." Și broasca e mică, da' cască gura mare..." Deja un lungan de la Lazăr devenise idolul tuturor gagicilor. Ai noștri îl înjurau admirativ: "Bă, l-ai văzut, al dracului, ce le strânge la dans, și cu mâinile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
pe când viermele hidos devine fluture, fetițele, fluturi gingași, trebuiau să se schimbe în larve păroase, procreatoare și rapace? Timpul și sexul triumfau mereu, aliați, împotriva corporalului și minții. Nubila, goală și cu părul de aur, era mereu înșfăcată de scheletul rânjit care-i strecura un genunchi osos între pulpe și-i arăta triumfător clepsidra. Mereu fecioara era înjunghiată și însămînțată de către moarte, de moartea vicleană, abominabilă, care e sexul. "N-avea grijă, că tot într-un pat ajunge și ea..." Da
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
doar pentru că i-am oferit două pastile de Anadin pentru durerea lui de cap. Imbecilul. Poate ați fost inamici într-o viață anterioară și de-aia nu vă înțelegeți în asta. —Crezi? exclamă Ashling, după care se uită la fața rânjită a lui Ted. A, nu crezi, am înțeles. Oh, necredinciosule. Data viitoare când vrei să ți se citească viitorul, să nu vii la mine. —Iartă-mă, Ashling, spuse el și își aruncă încrezător brațul peste umerii ei. Ei bine, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pieptului, iar cu cealaltă mână Întindea cablul electric. Ceva În genul unui zâmbet răsuci colțurile gurii sale când se aplecă și Înfășură cablul electric În jurul gâtului mamei sale. Piciorul ei lovi covorul În timp ce el sugruma viața din ea. Cu dinții rânjiți, agenta Watson apucă telefonul și se târî Înapoi spre bucătărie. Plângea acum deschis, iar incapacitatea și mila de sine se amestecau cu groaza de a vedea cum o altă ființă umană este ucisă. Și cu faptul că știa că urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
l ridică în clipa următoare când șobolanul, exasperat, se opri o secundă în mijlocul încăperii și vru iar să atace: Bacaloglu îl trimise cu un șut în perete, de unde căzu apoi jos cu ochii lui negri și îndrăsneți și cu dinții rânjiți înfloriți de stropi de sânge. "Bravo, Bacaloglu, strigă Vintilă, vecine, ai dat o lovitură formidabilă!" Grasul Calistrat urlă, gîjîind: "Patroane, o să te încoronăm împărat al șobolanilor, adică nu, jjj, râse el, o să te denumim Costaichie Bacaloglu Șobolanicus! N-am ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
un surâs cinic un tip de-acolo, și că nu mai lucra la acea revistă. Nu-l uitasem pe acel tip. De ce surâsese el astfel? Și îi povestii Ninetei și o întrebai de ce rânjise el astfel, fiindcă surâsul cinic devenise rânjit. "E o poveste lungă, zise Nineta. Tipu-acela nu era un jidan? N-avea părul roșcat?" "Ba chiar!" " Și-a bătut joc de mine. Întâi el, pe urmă toți, în frunte cu directorul revistei. Numai asta te interesează?" "Mă interesează
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mari să se descurce singuri și să vedem cum ne vom descurca noi. Ceva este sigur: nu vom putea para criza mistificând realitatea, venind cu paleative și dând vina pe alții. Suntem față-n față cu criza, cu colții ei rânjiți, gata să se înfigă și mai adânc în scheletul economiei românești. Cea mai mare nedumerire și curiozitate vine de acolo că, deși nu avem economie, totuși avem criză; e o criză de import, prin ricoșeu, ieșită dintr-un capitalism cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]