177 matches
-
pe un aeroport particular. ― Bun. Și răpirea de persoane vi se pare o ispravă mai dulce? ― Nu toate statele sancționează actele de terorism. ― Documentată sînteți, în orice caz. Apropo, cine mă asigură că dincolo nu voi fi păcălit? Melania Lupu rîse: ― Tablourile vor fi la voi. Ce garanție mai dorești? Inginerul rămase un timp pe gânduri. ― Bine, domnișoară, unde e filmul? ― Apleacă-te puțin și vei găsi în colțul din stânga un pachețel. Trebuie developat. ― Erați sigură că voi accepta. ― Firește. Altfel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta. Unde o să mă duc? Cine mă ascunde? ― O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă! Dascălu rîse: ― E un înger! Știi, mi-a vorbit de o țară plină cu fluturi albaștri. Tu ce crezi, există așa ceva? Dincă îi ocoli privirea. Îngână moale: ― Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa. ― Ce vrei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tu! Ai face mai bine să mă ajuți. Dascălu azvârli cartea și-și încrucișă brațele la piept. ― Eu am muncit destul. Asta-i partea ta, ești inginer! Ar fi fost cazul să citești de mult cum stă chestia. Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă ai obosit... Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
motanul, mârâi Scarlat. Las-o în pace! ― Nu se simte bine, spuse bătrâna și vreau să-i dau medicamentul. Agită o sticluță: I-am amestecat aspirina în lapte. Altfel n-o înghite, oricât m-aș ruga de el. Raul Ionescu râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Față de organe. Sânt incapabil să-mi amintesc unde s-a rătăcit biletul. ― Concluzia se impune deci, remarcă Cristescu, cineva l-a distrus. Mai precis, l-a recuperat profitând de neatenția celorlalți și apoi l-a făcut să dispară. Doamna Miga rîse: ― Te pomenești că tot Melania o fi! ― N-ai luat carbociful, îi aminti din senin Șerbănică, la noapte iar o să... Florence vru să spună ceva, dar telefonul începu să sune. ― Da, Melania, eu sânt Drăguț din partea ta. Bine, bine. Să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întoarce de la serviciu. Până atunci, am să-mi îngădui să fac eu pe gazda. Se îndreptă spre servantă: Aș putea să vă servesc o dulceață. Nicăieri n-am mâncat cireșe amare mai bune decât la ea. O gospodină eminentă! Vâlcu rîse: ― Lasă circul, Melania! ― Nu înțeleg... Sânt sigură că nu înțeleg deloc. Apropo, cum ați petrecut în concediu? Pot să sper că sora dumneavoastră se simte bine? ― Excelent! N-am timp de povești, Melania! Știu că ești inegalabilă, dar mă grăbesc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?" Da", râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. "Luchi e corespunzătoare?" am întrebat eu la masă. "Daniel, se poate?" m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Va trebui să oprim curentul. — Așa se va deschide? — Nu, dar odată ce oprim curentul, putem forța ușa. Cât va dura? — Cam zece, cincisprezece minute. Nu contează, tipul n-are unde să plece. — Ba da, are, spuse Vasco. Tipul de la securitate râse. Unde naiba să se ducă? Liftul cobora din nou. Tolman era în genunchi, ținând ușa de sticlă închisă. — Ridică-te, zise Vasco. Ridică-te. Haide, fiule, nu merită, stai în picioare! Brusc, ochii lui Tolman se rotiră în cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
În plus În comun. Dar să ne Întoarcem la tine... credeam că te Întâlnești cu Roger. Nu, suntem doar prieteni. E adevărat, m-a invitat odată la Miami, dar ne-am Întors a doua zi, cu avioane diferite. Desert Rose râse. Era o știre de senzație. Murea de curiozitate, dar Roger se Îndrepta spre ele. — Kitty, hai să continuăm discuția asta interesantă altă dată. Dă-mi numărul tău de telefon. Chiar Îmi placi. Mi s-ar părea grozav să fim prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide, nu te rușina! zise Desert Rose. Nu mi-ai povestit cum a fost sexul ca zăpada! — Nu a fost deloc, termină! Haide, ne distram și noi, râse Desert Rose. Merseră În liniște câteva minute și tensiunea din mașină deveni incomodă. Charlie opri În cele din urmă la un magazin non-stop și dispăru Înăuntru să cumpere o sticlă cu apă. Kitty se aplecă peste umărul lui Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Va trebui, oricum, să plătești alte chestii. Și noaptea s-a dus... — Știi cum poți să convingi un eschimos să-și cumpere frigider? Nu, răspunse Desert Rose. — Păi, Îi explici că e mai cald În el decât afară! Desert Rose râse. — Haideți, doamnă eschimos, să ne strângem În brațe și să ne Încălzim una pe alta. Telefonul Începu brusc să sune. Se uită la număr și Închise. — Ce nemernică! E șapte dimineața În New York și deja a Început cu hărțuiala! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui atât de mult. — Probabil că și-a pierdut virginitatea În timpul filmului. Desert Rose râse. Kitty Încercă să zâmbească, dar i se făcuse rău din cauza duhorii din apartament. Desert Rose, cred c-ar trebui să mă duc și eu. — Acum? Voiam să-ți arăt un film nou, pe care l-am cumpărat de pe Canal Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
adresa. Căuta o mânăstire”. În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. „Cum ai zis că te cheamă, fetițo, Luchi?” „Da”, râse lat Luchi, cucerindu-l definitiv pe tata care a angajat-o pe loc. „Luchi e corespunzătoare?” am întrebat eu la masă. „Daniel, se poate?” m-a pus la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine. Îi întinse o copertă neagră pe care o mâzgă verde-fosforescent se scurgea dintr-un craniu. — Nu vă faceți griji. Sunt doar efecte speciale. Rugați-l pe fiul dumneavoastră să vină să vă învelească dacă aveți un coșmar după. Jack râse. — Mersi. Sună perfect. Dar oricum tu o nimerești întotdeauna. Ar trebui să fii critic de film. Fața, altfel comună, se lumină, și ochii îi străluciră de plăcere. Întotdeauna aștepta cu nerăbdare ziua de marți, când venea Jack. Când Jack ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
erau patetici. Încercând să impresioneze femeile cu dimensiunile mașinii lor sport. Prefera vechiul lui Saab confortabil dar, trebuia să recunoască, îi plăcea chestia asta. — Ce-ar fi să facem un tur? Miriam dădu drumul la casetofonul din mașină și Jack râse. Pe undeva avea o urmă de rezervă, dar muzica și sentimentul că făcea ceva spontan o înăbușiră. Ghinionul lui Miriam fu că, în drum spre șoseaua de centură, totodată drumul spre dealul Woodedge, care se lăuda cu una dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ben. După o jumătate de oră, îl instalau pe Ralph în camera de zi a lui Jack, cu aerul ei primitor. — Ce facem cu canapeaua? întrebă Fran cu o voce scăzută. Mai face în pat din când în când. Jack râse. — Ca și Wild Rover. Pocni din degete și câinele sări pe canapea, cuibărindu-se lângă Ralph. — Acum, hai să vedem dacă putem să găsim vreo transmisiune de la curse. Se dovedi că era prea devreme pentru curse. Ralph îi ceru telecomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
E grav, doctore? - Cred că am dat de bucluc. Ea Îi zîmbi cu toată fața, el se prefăcu imediat că-i primește zîmbetul ca pe o Împușcătură trasă de aproape direct În inimă, răsturnîndu-se complet pe spătarul scaunului. - Aaaah! Marie rîse și Închise apoi ușa În urma ei. Dormea liniștită, În pielea goală, cu o mînă așezată pe perna de alături. Clanța ușii de la intrare Începu să se răsucească Încet, fără pic de zgomot. În așteptarea lui Lucas, Marie nu Închisese ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o poză a propriei lui mame. Cred că asta Înseamnă c-o să merg să schimb o vorbă cu mama lui Ruffolo, zise Brunetti. — Vreți să merg jos la camera proviziilor și să vă aduc o vestă antiglonț? Întrebă Rossi și râse. — Nu, Rossi, eu și văduva Ruffolo suntem acum În cei mai buni termeni. După ce i-am luat apărarea băiatului ei la judecată, s-a hotărât să ierte și să uite. Chiar zâmbește când mă vede pe stradă. Nu aminti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Da. Câțiva dintre cei cu care am vorbit spun că e mai mult de-atât. — Ce Înseamnă asta? Întrebă Brunetti. — Doi au spus că ar putea fi periculos. — Personal? — Adică, dacă e-n stare să scoată cuțitul? Întrebă Fosco și râse. — Ceva de felul ăsta. — Nu, nu asta-i impresia pe care mi-am făcut-o. Nu personal, În orice caz. Dar Îi place să-și asume riscuri; cel puțin asta-i reputație pe care o are aici. Și, cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
victima unei răpiri În Aspromonte și petrecuse trei zile acolo Între dealuri, stând Întins pe pământ, urmărind printr-un binoclu cum oamenii intrau și ieșeau dintr-o stână. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă Brunetti. — O, i-am prins. Și apoi râse. Dar era altcineva, nu cel pe care-l căutam noi. Familia fetei ăleia nu ne sunase deloc, nu raportase dispariția. Erau dispuși să plătească răscumpărarea, numai că am ajuns acolo Înainte să aibă ocazia să plătească o liră. — Ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
arătat în vis, tânără, frumoasă, radioasă, într-o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-a văzut frumosu-i profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă el mirat. -Așa trebuie să fie!” zise ea și continuă să mergă înaintea lui, parcă plutind. In urma ei rămânea o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge înaintea ei și să-i sărute
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o tactică de fată șireată de a ocoli preciziunile. G. Călinescu - Ascultă, Otilia, să zicem că mâine, când căsătorianoastră ar fi posibilă, eu te-aș iubi la fel și tu la fel, atunci ai primi să fii soția mea? Otilia râse, strânse pe Felix în brațe, ca pe moș Costache, cu sensul: "nu-ți vine mintea la cap deloc" și zise: - Felix, du-te și te culcă. Mi-e somn. Mâine povestimfiecare ce-am visat. În ziua următoare, Pascalopol făcu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adânc sub pernă, iar cheile le legă la brâu. - Așa-mi place, când m-asculți! zise Weissmann: eu am venit să-ți fac bine, să execut ordinele doctorului. Mâine, dacă ești cuminte, poți să mergi să faci chef! - He, he! râse moș Costache, amuzat, desfăcând știrbenia gurii. Cei doi studenți încununară din nou pe bătrân cu o pungă de gheață, și Weissmann, după ce-i trase ciorapii groși din picioare, îi puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gâdilituri și bună dispoziție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Pungașul se plecă. Pumnul călifarului căzu în gol. O clipă îl avu în mină. Putea să-l împungă dintr-o parte, dar oboseala nu-l părăsise încă. Parcă nu mai avea vlagă în el. Bozoncea se îndreptă de șale și râse, înfricoșat: - Scăpași, ucenicule... Dar știa că și el trecuse pe lângă moarte și furia îi crescu. Cel tânăr dădea îndărăt pas cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și convinși că au avut un schimb de vorbe cu un părinte, un fiu sau cu nevasta. Tommaso îi povesti lui Abraham că a primit poruncă să-l denunțe, dar acesta nu păru să pună la inimă, mai mult chiar, râse, râse cu lacrimi "de soiul ăla de bufoni", acestea fură cuvintele lui, "ce nu știau ce-nsemna viața și voiau să se ocupe de religie și de moarte". Nu-ți pasă că voiau să mă facă să te dau pe mâna
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]