177 matches
-
este chiar decentă, ci o înălțime spirituală care transfigurează indecentă, ferind-o de orice cădere în proza vieții. De fapt, poezia Angelei Marinescu este fundamental indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Omul ăsta-ți face cinste, Lucky. Ce otravă preferi? Băiatul se încruntă și cumpăni adînc în sinea sa, apoi spuse: - Îmi place Lucky Lager. - Și ce fel de țigări fumezi?, întrebă colonelul. - Îmi place Lucky Strike, răspunse el și toată lumea rîse. Imediat, Sam se uită la tînărul matelot Houston de parcă tocmai l-ar fi recunoscut și spuse: - Unde-i pușca mea? O fracțiune de secundă, Houston habar nu avu despre ce vorbea colonelul. Apoi spuse: - Futu-i. - Unde-i? Sam nu
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
ne căsătorisem. Era curtezan? Amorezul târfei? Îmi amintesc că în ziua aceea m-am apropiat de mărunțișurile sale și l-am întrebat cât costă vasul. Buzele întredeschise lăsară să i se vadă doi dinți putrezi prin pliul fularului. Începu să râsă: era un râs uscat, teribil, de ți se zbârlea părul pe cap. Îmi spuse: „Cumperi fără să te uiți? Vasul ăsta nu costă nimic, ha? Ia-l, tinere, și să-ți poarte noroc!“ Pronunță cu un accent deosebit: „Nu costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În plus În comun. Dar să ne Întoarcem la tine... credeam că te Întâlnești cu Roger. Nu, suntem doar prieteni. E adevărat, m-a invitat odată la Miami, dar ne-am Întors a doua zi, cu avioane diferite. Desert Rose râse. Era o știre de senzație. Murea de curiozitate, dar Roger se Îndrepta spre ele. — Kitty, hai să continuăm discuția asta interesantă altă dată. Dă-mi numărul tău de telefon. Chiar Îmi placi. Mi s-ar părea grozav să fim prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A fost grozav! Kitty Încercă să râdă, dar nu Îi ieși cum trebuia. Haide, nu te rușina! zise Desert Rose. Nu mi-ai povestit cum a fost sexul ca zăpada! — Nu a fost deloc, termină! Haide, ne distram și noi, râse Desert Rose. Merseră În liniște câteva minute și tensiunea din mașină deveni incomodă. Charlie opri În cele din urmă la un magazin non-stop și dispăru Înăuntru să cumpere o sticlă cu apă. Kitty se aplecă peste umărul lui Desert Rose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Va trebui, oricum, să plătești alte chestii. Și noaptea s-a dus... — Știi cum poți să convingi un eschimos să-și cumpere frigider? Nu, răspunse Desert Rose. — Păi, Îi explici că e mai cald În el decât afară! Desert Rose râse. — Haideți, doamnă eschimos, să ne strângem În brațe și să ne Încălzim una pe alta. Telefonul Începu brusc să sune. Se uită la număr și Închise. — Ce nemernică! E șapte dimineața În New York și deja a Început cu hărțuiala! Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui atât de mult. — Probabil că și-a pierdut virginitatea În timpul filmului. Desert Rose râse. Kitty Încercă să zâmbească, dar i se făcuse rău din cauza duhorii din apartament. Desert Rose, cred c-ar trebui să mă duc și eu. — Acum? Voiam să-ți arăt un film nou, pe care l-am cumpărat de pe Canal Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
arătat în vis, tânără, frumoasă, radioasă, într-o rochie de-a ei frumos înflorată. Pentru o clipă i-a văzut frumosu-i profil. Se făcea că mergea înaintea lui la câțiva pași, și râzând spunându-i: ”-Căsnicia noastră e scurtă! ” și râse. ”-De ce, Fată... de ce?!.. ” întrebă el mirat. -Așa trebuie să fie!” zise ea și continuă să mergă înaintea lui, parcă plutind. In urma ei rămânea o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge înaintea ei și să-i sărute
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o tactică de fată șireată de a ocoli preciziunile. G. Călinescu - Ascultă, Otilia, să zicem că mâine, când căsătorianoastră ar fi posibilă, eu te-aș iubi la fel și tu la fel, atunci ai primi să fii soția mea? Otilia râse, strânse pe Felix în brațe, ca pe moș Costache, cu sensul: "nu-ți vine mintea la cap deloc" și zise: - Felix, du-te și te culcă. Mi-e somn. Mâine povestimfiecare ce-am visat. În ziua următoare, Pascalopol făcu o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
adânc sub pernă, iar cheile le legă la brâu. - Așa-mi place, când m-asculți! zise Weissmann: eu am venit să-ți fac bine, să execut ordinele doctorului. Mâine, dacă ești cuminte, poți să mergi să faci chef! - He, he! râse moș Costache, amuzat, desfăcând știrbenia gurii. Cei doi studenți încununară din nou pe bătrân cu o pungă de gheață, și Weissmann, după ce-i trase ciorapii groși din picioare, îi puse sinapisme pe tălpi, ceea ce produse bolnavului gâdilituri și bună dispoziție
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Își mîngîia cravata. Karen pipăia cu degetul o scrumieră. — Abstinenții se dau Întotdeauna atît de superiori! Ai Început să vii la petrecerea respectivă după ce te-a lăsat prima nevastă, nu-i așa, domnule sergent? Karen Înhăță scrumiera: — Japiță nenorocită... Joan rîse. — Dacă vrei un polițist erou, cunosc un tip pe nume Exley, care măcar și-a riscat viața pentru țara lui. Recunosc, Jack arată ca lumea, dar chiar nu-ți dai seama ce fel de om e? Karen aruncă scrumiera, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
el. Părinții mei vor trece cu vederea faptul că e evreu, pentru că e ambițios și e republican. El o să tolereze scenele făcute de Joanie În public și o s-o pocnească În particular. Iar copiii lor or să fie varză. Jack rîse. — Hai să dansăm. Dar să nu rămîi cu gura căscată la vedete, c-o să zică lumea că ești o țărancă. Intrară braț la braț. Karen pătrunse În sală cu ochii sclipitori. Jack evaluă din priviri cea mai tare petrecer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu ești ăla. Ce-ți aruncă Parker? Îmi aruncă? — Exact, Exley. Îți aruncă. Ce afacere, ce Înțelegere, ce plată? Crezi că eu o să depun mărturie pe gratis? Exley Își făcu de lucru cu ochelarii. — Nu-mi fac decît datoria. Jack rîse. — Urmărești tu ceva, pui de colegiu! Scoți tu un profit din chestia asta, ca să nu mai fii nevoit să stai printre polițaii de rînd, care or să te urască de moarte pentru că ești turnător. Iar dacă Parker ți-a promis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tu una prin locul acela minunat! „Fetiță“ nimeri la țanc. MÎinile lui Coates zvîcniră. Luă o țigară, o aprinse, tuși. Nu mă combin niciodată cu „fetițe“! Ed zîmbi. — Știu, fiule. Nu sînt fii-tu, față palidă! Tu ești „fetiță“! Ed rîse. — Cunoști care-i mersul pe-aici, trebuie să recunosc. Se vede treaba c-ai trecut pe la școala de corecție și știi că sînt polițistul drăguț, care Încearcă să te facă să vorbești. Nemernicul de Tyrone... cît pe ce să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o luăm În direcția asta. De unde-și iau marfa? Coates Își propti privirea În podea. Ed spuse: — Procuratura nu-i vede deloc bine pe traficanții de droguri. Și ai făcut cunoștință cu Jack Vincennes, Marele V. — Al dracului nebun! Ed rîse. — Da, Jack are o fărîmă de nebunie. Personal, eu cred că oricine are dreptul să-și facă praf viața cu droguri, că doar trăim Într-o țară liberă. Dar Jack e prieten bun cu noul procuror districtual și amîndoi sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și-atunci chiar că vor restrînge trebșoara, pentru că Dud este Domnul Brigadă Anti-Mafia și are de la Parker, cum mama dracului Îi zice?... mandat?... să nu lase să pătrundă În oraș haidamacii din afară. Puteți să credeți una ca asta? Tomberon rîse. — Excelent, flăcău, excelent! Toate loviturile Îi ușurează lui Dud distribuirea heroinei lui Patchett. Primește cpnducerea la cazul redeschis, așa că poate găsi alți țapi ispășitori și este hotărît să scoată prafurile pe piață. Are revistele porno În depozit, dar nu Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ce găsim legat de Dudley. — Și să vezi dacă White Încearcă să te Înjunghie pe la spate. Putea să-i spună lui Gallaudet toată povestea, dar n-a făcut-o. — În chestia asta White e la fel de nebun ca noi toți. Tomberon rîse. — Da, ca tine. Șefule, dacă tu și Gallaudet vreți ca toată tărășenia să ajungă la proces, ar fi mai bine să-l Închideți undeva pe băiatul ăla. E decis să-i omoare și pe Dudley, și pe Dublu și, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
a o vedea pe Kathy, vecina ei, ținând o tavă cu sushi. A, bună, Kathy. — Mulțumesc că mi-ai făcut rost de slujba asta. Nici o problemă. Chestia este că unii oameni au întrebat unde sunt cremvurștii în foietaj. Lisa chiar râse. Atunci nu au ce căuta aici. Am încercat și eu niște sushi din ăla, se confesă Kathy. Și, știi ceva, nu e chiar atât de rău. Marcus Valentine, îmbrăcat foarte prost, trecu pe lângă ea. Automat, Lisa îi aruncă un zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am precizat eu. Se vede că nu prea mergi cu metroul, nu-i așa? Tata spune că metroul e plin de lume proastă și că, dacă te duci singură, te pipăie țiganii. Era să spun ceva, dar am tăcut. Bea rîse. De cum sosiră cafelele și mîncarea, m-am avîntat să mă lupt cu toate, fără nici o pretenție de delicatețe. Bea nu luă nici o Îmbucătură. Cu mîinile În jurul ceștii aburinde, mă observa cu o jumătate de zîmbet, curioasă și uimită. — Așadar, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Nici nu putea fi vorba de întrebările la care se aștepta Ganea, mai exact de o singură întrebare, cea principală. Atunci și Ganea se decise să vorbească cu mai multă reținere. Turuind fără încetare, povesti timp de douăzeci de minute, râse, susținu cea mai simpatică și precipitată trăncăneală, dar problema cea mai importantă nu o atinse. Printre altele, Ganea spuse că Nastasia Filippovna nu se află aici, la Pavlovsk, decât de patru zile, dar că deja atrage asupra ei atenția generală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
poate că nu. Laș e cel care se teme și fuge; dar cel care se teme și nu fuge încă nu e laș, spuse prințul zâmbind, după câteva clipe de gândire. — Și n-ai fugi? Poate că n-aș fugi, râse, în cele din urmă, prințul de întrebările Aglaiei. Chiar dacă-s femeie, nici eu n-aș fugi, observă ea aproape supărată. De altminteri, îți râzi de mine și te fandosești după cum îți e obiceiul, ca să pari mai interesant; spune-mi: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Pavlovici, nerăspunzându-i la întrebarea directă, nu vă trece prin cap bănuiala că, pur și simplu, am venit să vă trag pe sfoară și, totodată, să aflu ceva de la dumneavoastră? — Că ați venit să aflați ceva - nu există nici o îndoială, râse, în sfârșit, și prințul, și chiar se prea poate că v-ați pus în gând și să mă înșelați un pic. Știți însă că nu mi-e frică de dumneavoastră; pe deasupra, acum mi-e nu știu cum indiferent, mă credeți? Și... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
toată ziua de ieri, apoi în timpul nopții și l-am terminat dimineață; astă-noapte, spre zori, am avut un vis... — N-ar fi mai bine s-o lăsăm pe mâine? îl întrerupse prințul cu sfială. — Mâine „timp nu va mai fi“! râse isteric Ippolit. De altminteri, nu vă faceți griji, îl citesc în patruzeci de minute, hai - într-o oră... Și vedeți ce interesați sunt toți; toți se uită la sigiliul meu și când te gândești că, dacă n-aș fi sigilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
știută... — Ah, e insuportabil! strigă Varia. N-ai de gând să termini odată, otravă scârboasă ce ești? Ganea se făcuse palid la față, tremura și tăcea. Ippolit se opri, îl privi lung și cu încântare, își mută privirile asupra Variei, râse, se înclină și plecă, nemaiadăugând nici un cuvânt. Pe bună dreptate, Gavrila Ardalionovici putea să se plângă de soartă și nenoroc. Câtva timp Varia nu se putu hotărî să intre în vorbă cu el, nici măcar nu-l privi, atunci când el trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
obișnuiești cu ele. Expresia ei era acum lipsită de orice artificiu și atît de solemnă Încît Helen Întinse mîna și-i atinse brațul. — Viv, zise ea. Arăți Îngrozitor de tristă. Viv Își reveni. Culoarea Îi apăru din nou În obraji și rîse. — Vai, nu mă lua În seamă. În ultima vreme mi-am plîns de milă, asta-i tot. — Ce s-a Întîmplat? Nu ești fericită? — Fericită? Viv clipi. Nu știu. E cineva fericit? Cu adevărat fericit, vreau să zic. Oamenii pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]