43,111 matches
-
stafii, noaptea, în pustietatea muntelui, dar s-a dovedit că erau niște fugari. I-a omorât potera. Sunt în schimb, alte lucruri. Oamenii se uitau la ea cu luare aminte. Încetul cu încetul Vicenta se liniștise. - Am o pajiște în josul râului, lângă niște arini, și an de an, cam pe vremea asta, noaptea, apare o urmă foarte ciudată. E ca o roată, și iarba rămâne pârjolită. Căutătorul de minuni a întrebat-o dacă poate s-o deseneze, și ea a răspuns
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
întrebat: - Și ce s-a întâmplat cu bolovanul? - Păi lăsați-mă să spun! Ei, drăcia dracului! a strigat Ramirín, spre satisfacția abia reținută a ascultătorilor. Soarele a uscat crengile. Ploile au prefăcut bolovanul într-o pulbere fină, neagră, pe care râul o purta la vale încetul cu încetul. Omoară păstrăvii, la fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
spre satisfacția abia reținută a ascultătorilor. Soarele a uscat crengile. Ploile au prefăcut bolovanul într-o pulbere fină, neagră, pe care râul o purta la vale încetul cu încetul. Omoară păstrăvii, la fel ca varul ori leșia. Toată iarna apa râului a curs neagră până dincolo de La Granada. Dar când a venit primăvara dispăruse. Ce puteți să-mi spuneți despre asta? Căutătorul de minuni a căzut pe gânduri. Pe urmă, cu un glas neșovăitor, în care se putea bănui o intenție
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
seamă vorbele bătrânului. - Cât privește crengile sau mâinile care se mișcau, o interpretare logică mă face să presupun că e vorba despre fumul care ieșea din meteoritul în curs de răcire. Ori poate chiar aburul care se ridica din apa râului. Ramirín țiglarul încă nu se așezase. Era pregătit să lupte până la ultima suflare. - Pe atunci aveam o privire de șoim și vă asigur că nu era fum. Ce-mi tot dați cu fumul! Era viu. Căutătorul de minuni zâmbea. A
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a făcut pe urmă răspundea sau nu cererii ei mute, fapt e că a vorbit cu și mai multă siguranță. - Sigur că-ți pot da o explicație. Era o noapte călduroasă, dar pe verandă se făcuse răcoare. Se auzea susurul râului pe prund. Pe masă cădea din când în când câte un fluture care se izbea de lampă și rămânea câtva timp zăpăcit, dând disperat din aripi. Căutătorul de minuni a scos caseta din aparat, a întors-o și a apăsat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
îngăduind privirii să se piardă în zările albastre. Transparența desăvârșită a zilei era din ce în ce mai evidentă cu cât urcam mai sus, unde se deschideau plaiurile tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
care i-l consacră lui Shakespeare, Anthony Burgess descrie, la un moment dat, Londra de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, cînd dramaturgul se stabilea în Capitală. "Un sat supraîncărcat", zice Brugess. Se circula mai mult pe Tamisa decît pe drumuri, rîul însuși fiind trecut cu barca, căci exista un singur pod, ridicat și acela abia de către elisabetani. Străzile miroseau urît și erau pline de zoaie. În lipsa gunoierilor și a canalizării, curățenia o făceau păsările de pradă, cărora nu le scăpa nimic
Se schimbă lumea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15092_a_16417]
-
slang-ul se reduce doar la câțiva termeni, proboabil, din rusă (travcă, a pohmili, a gruzi, tarancă, a curni etc.). În final, o scurtă secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele și luna ca o combinație perfectă de tablete". Alexandru Vakulovski - Pizdeț, colecția Frontiera, Editura Aula
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
a gruzi, tarancă, a curni etc.). În final, o scurtă secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele și luna ca o combinație perfectă de tablete". Alexandru Vakulovski - Pizdeț, colecția Frontiera, Editura Aula, Brașov, 2002, 124 p., f.p.
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
secvență definitorie pentru acest roman: "Viața asta îmi amintește de o barcă ce plutește pe un râu în care câțiva indivizi stau leșinați. Acești indivizi suntem noi. Cu toții. Iar deasupra râului, deasupra câmpiilor și pădurilor cu iarbă ce veghează acest râu, soarele și luna ca o combinație perfectă de tablete". Alexandru Vakulovski - Pizdeț, colecția Frontiera, Editura Aula, Brașov, 2002, 124 p., f.p.
Existențialism narcotic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15105_a_16430]
-
elaborați o carte. F.Ch.: Iată cum procedez când trebuie să scriu ceva (cel mai frecvent nuvelele îmi sunt comandate, sunt un soi de provocări simpatice la care trebuie să răspunzi totdeauna foarte repede). Plec la o plimbare pe malul Aarului, râul care șerpuiește în jurul Bernei, și mergând mă concentrez asupra temei pe care vreau s-o abordez și asupra personajelor care vor fi implicate. În cea mai mare parte a timpului îmi povestesc mie însămi, încet, viitoarea istorie, căci am nevoie
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
suprasaturat de sexualitate și pornografie versificată. Obișnuiți să ne iubim rece și virtual în această realitate suntem injectați acum cu virusul dulcegăriei, cu șerbet și alte droguri romantice și ni se strigă în urechi: "sunt cel care se scaldă în râul deziluziilor/ mere-pere cine te vinde cine te cere/ scrie în fișa de observație: atenție, virusul romantic!/ nu te pune cu cel ce așteaptă să numere/ contul gras al vedeniei!". Recuperarea acestui sentimentalism, valțurile și temenelile cu parfum de Văcărești, scanați
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
i se spunea, stăteai la aer - rudimentare și lente. Zăngăneau din toate încheieturile. Cum exista o singură linie, se așteptau în fiecare stație, unde se petreceau. De la Dumbravă la Rășinari, era o minune. Prin pădure, kilometri buni, apoi pe marginea rîului Șteaza, puteai privi, cînd te apropiai de satul lui Goga și Cioran, munții. Proaspăt student, în toamna lui 1956, luam tramvaiul 4 sau 19 spre Unirii, Mămulari, Avram Goldfaben, Dudești. Locuiam pe Parfumului, vis-à-vis de Primăria de azi a Sectorului
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
să gonească muștele așezate în dreptul glandelor lacrimale sau în colțul buzei. Mamele acestor puști lucrau la câmp sau la bucătărie, pregătind cartofii cu fasole, aliment de bază, hrană permanentă a agricultorilor. La mai puțin de trei kilometri de sat, lângă râu, tata puse să se construiască o casă pe care am botezat-o La Torre - Turnul. De jur împrejur, a plantat apoi o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
râu, tata puse să se construiască o casă pe care am botezat-o La Torre - Turnul. De jur împrejur, a plantat apoi o grădină cu pomi fructiferi, ce dădea spre un mic heleșteu, unde ne aștepta o barcă, și spre râu. Un canal de irigație traversa grădina în care paznicul cultiva legume. Familia întreagă - vreo zece persoane, cel puțin - mergea zilnic la Turn cu două trăsuri. Acea șleahtă de copii veseli se întâlnea adesea cu copii slăbănogi și zdrențăroși, care strângeau
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
ei, cît și prin datele stilistice personale, o surprinzătoare maturitate a gîndirii artistice și un profesionalism fără concesii. Multiplele direcții în care el s-a manifestat pînă acum - gravură, obiecte realizate prin decupaj, desene/sculptură, avînd ca suport piatra de rîu -, se sprijină, în cea mai mare parte, pe același inventar de semne și pe aceeași dinamică a imaginației. După experimentarea mai multor variante expresive, de la un figurativism schematic la interpretarea imaginii zoomorfe, de la compoziția rectangulară la focalizările circulare, el a
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
se transforme în glosă culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncită prin sugerarea directă a coabitării codului cultural cu obiectul preluat direct din hazardul naturii. Piatra de rîu, modelată stihial și idiferentă ca sens, este brusc transferată într-un alt cîmp de semnificații nu numai prin intervenția nemijlocită a artistului, ci și prin gestul mai larg al identificării și, mai apoi, al prelevării. Într-un univers de semne
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
precum și privirilor celuilalt, care se cuvine a contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia unui Tristan Tzara) devine
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
ocupă peștera și femeile) -, tuturor învinșilor și umiliților, tuturor pătimiților regimului stalinist, profesorilor de istorie, preoților, învățătorilor, militarilor activi sau deblocați, noilor promoții de activiști sau securiști, care se lăsau pradă șantajului sentimental, aluziile acelea din poemele barzilor epocii la «rîurile noastre prescurtate» le provocau bufeuri de încîntare, frisoane de plăcere și un soi de speranță confuză, speranța slugii năpăstuite, băgate în seamă și răcorite prin osîndirea verbală a stăpînului nemilos”. Strivită sub lespedea poncifurilor limbii de lemn și a lozincilor
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
septembrie, iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul vieții. Prin geamuri, totul fugea înapoi. Casele, pădurile, munții, satele, copacii și râurile fugeau și păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
păreau devorați pe rând. Parcă i-ar fi înghițit chiar șoseaua. A apărut o răspântie. Acolo au cotit spre dreapta. Și au mers înainte. Cred că ajungem curând, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Copaci, câmpuri, case, poduri, munți, râuri fugeau înapoi, lunecau până departe. Femeia s-a uitat îngrijorată în jur și a spus: Cred că ne-am rătăcit. Cred că am luat-o pe un drum greșit. Probabil la intersecție, a spus bărbatul, oprind mașina. Am cotit spre
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
va fi tăcere ca să asculte susurul limpede al apei. Tăcere ca să rostească toate cuvintele grave și pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
pure, îngreunate de pace și de bucurie. Acolo nu va lipsi nimic: doar dorința să se afle acolo. Prin geamuri, câmpurile, brădetul, munții și râurile fugeau înapoi. Cred că ajungem curând la intersecție, a spus bărbatul. Și au mers înainte. Râuri, câmpuri, brădet și munți. Și a trecut o jumătate de oră. Trebuia să fi ajuns până acum la intersecție, a spus bărbatul. Sigur că am greșit drumul, a spus femeia. Nu aveam cum să-l greșim, a spus bărbatul, n-
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
vapor. Ceea ce înseamnă că ne aflăm înăuntrul imaginii. Nu doar evenimentele prezentate sînt în chip necesar particulare, ci chiar impresia vizuală devine particulară. Flaubert introduce în descriere o iluzie optică, fapt menit să susțină particularitatea imaginii: nu vasul alunecă pe rîu, ci malurile alunecă în urmă vasului. Între mobilitate și imobilitate, Flaubert caută să transmită experiență corporală a deplasării prin spațiu, accentuînd astfel subiectivitatea și particularitatea impresiilor senzoriale. Percepția se deplasează către prim plan. Accentuarea subiectivității percepției înseamnă accentuarea gradului de
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]