279 matches
-
mare, de pe malul drept al Bacului, ocupă trei terase străbătute de câteva vâlcele. Zona de nord-vest și parțial cea de vest sunt despărțite la centru de valea îngustă a râulețului Durlești. Nu departe de str. Grenoble își începe cursul un râuleț ce curge prin vâlceaua de la Malina Mică. Paralel se află vâlceaua Malina Mare. În partea de sud a orașului se gaseste vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă a orașului ocupă două terase: prima coboară spre rău, cea de-a doua are
Chișinău () [Corola-website/Science/296703_a_298032]
-
(în bulgară și ) este un oraș din sudul Republicii Moldova, reședința raionului . Orașul Taraclia se află la sudul Stepei Bugeacului, pe partea stângă a râulețului Lunguța, la 161 km de capitala Moldovei, Chișinău. Resursele funciare ale orașului Taraclia sunt 8.508 ha, dintre care cea mai mare parte o constituie terenurile cu destinație agricolă - 6.630 ha sau 70,1% din totalul terenurilor. În structura
Taraclia () [Corola-website/Science/297661_a_298990]
-
ținutul Oceacovului) sunt înființate două protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Balta, și în sfârșit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Pînă la „Găvănoasa” ce a fost atestat ca sat în sec. al XIX -lea, era încă un sat ce purta denumirea „Greceni” fiind sat mai vechi care datează din sec. al XVIII -lea și era situat acesta tot pe malul rîulețului Cahul.Pe lîngă satul Greceni,se mai atestă în 1878 satul Nicolăieni (astăzi Nicolaevca) și în anul 1880 Vladimirești (astăzi Vladimirovca). Dar în anul 1980 are loc unirea localităților Găvănoasa și Greceni, teritoriul rămînînd sub denumirea Găvănoasa. Pe parcursul anilor satele
Comuna Găvănoasa, Cahul () [Corola-website/Science/327519_a_328848]
-
Satul este așezat într-un hîrtop, pe partea dreaptă a văii și rîulețului Cula, între satele Hîrcești, Curtoaia și Năpădeni . Prima atestare a satului Condrătești o găsim încă de pe vremurile lui Aron Vodă (Tiranul) care a domnit între anii 1592-1595 și este descrisă de „Noi Aron Vodă, bojiiu milostiviiu gospodării zemli Moldavsvkoi, Iată
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
hotarele dintre moșiile diferitor sate din scutăria Zăvadine. În acest proces este inlus și satul Bălți menționat mai sus. Într-un uric a lui Alexandru Lăpușneanu din 20 august 1588 este atestat „loc de sat pe Bălți” (pe pârâul Bălți). Râulețul Bălți există și în prezent, izvorăște din satul Iliceuca și se varsă în râul Cubolta, denumirea pârâului s-a dat uitării și nu se mai utilizează. Aceeași așezare este menționată într-un alt uric, a lui Gaspar Graziani, datat la
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
la 30 august 1986, care nu a atins o intensitate maximală posibilă, dar provocat mari pierderi materiale. Printre fenomenele naturale ale Moldovei, un loc deosebit le revine vulcanilor noroioși. Cel mai dens situați vulcani noroioși au fost observați în lunca râulețului Delia. Aici pe o suprafață de aproximativ 2 ha se află 6 vulcani de diferite forme, dimensiuni și stadii de activitate. Alt vulcan noroios s-a format în valea râului Camenca lângă satul Mălăiești, Rîșcani, argilă căruia e utilizată de
Republica Moldova () [Corola-website/Science/296551_a_297880]
-
s-a produs o descoperire importantă, fiind găsită o cabană din oase de mamut construită de oamenii primitivi. Rezervația peisajistică Climăuții de Jos cu suprafața de 668 ha este situată la sud de satul Climăuții de Jos, de-a lungul rîulețului Cușmirca în partea inferioară (afluientul drept al rîului Nistru cu lungimea de 24 km) și include în componența sa ocolul silvic Șoldănești, Climăuți, parcele 5-9; Socola, parcele 10-11; Pridnestrovscoe, parcela 1. Un deosebit interes prezintă porțiunea defileului situat în partea
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
inferioară (afluientul drept al rîului Nistru cu lungimea de 24 km) și include în componența sa ocolul silvic Șoldănești, Climăuți, parcele 5-9; Socola, parcele 10-11; Pridnestrovscoe, parcela 1. Un deosebit interes prezintă porțiunea defileului situat în partea de jos a rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de circa 10 km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
Un deosebit interes prezintă porțiunea defileului situat în partea de jos a rîulețului, cu apă mai multă și viteza mult mai mare, care are o lungime de circa 10 km, defileul avînd o adîncime de 150-200 m. Pe această porțiune rîulețul Cușmirca de două ori intersectează lanțul de stînci formate de Marea Sarmatică, care se dezgolesc atît în partea stîngă, cît și în partea dreaptă (“Țiglău” și “Movila”), evidențiind stîncile pitorești aproape abrupte cu forme ciudate. Stîncile au forme ciudate, și
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
și uneori se apleacă mult deasupra capetelor oamenilor, iar alteori tăinuind deschizători de grote și peșteri aproape inaccesibile. Fundul defileului este îngust, cu multe praguri, are o lățime mai mare (600-700m) în partea de sus (spre vest de “Țiglău”), unde rîulețul cotește formînd cascade și gropi, dintre care “Groapa Lidiei” este cea mai mare și are o adîncime de mai mult de 4 metri. Pădurea este în temei alcătuită din stejar, frasin, arțar cu frunza ascuțită, arțar tătăresc, arțar de stepă
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
mai aproape de rîu - salcia albă, salcia galbenă. Din plante se întîlnește urzica, leunurul (leunurus cardiaca). Printre crăpăturile din piatră atîrnă feriga, în caverne se formează pernuțe de mușchi, iar porțiunile deschise ale pietrelor sînt împodobite cu diferiți licheni. În lunca rîulețului, mai aproape de sat, putem întîlni coada calului de luncă. Pe “Movilă” și pe “Țiglău” din insuficiență de umiditate sînt poiene cu plante graminee, clopoței, garofițe, iar printre pietrele dezgolite cresc arbuști de măceș, drăcilă, păducel, corn, porumbar. Acolo unde stratul
Climăuții de Jos, Șoldănești () [Corola-website/Science/305213_a_306542]
-
devenit centru administrativ, localitatea nu avea dispensar (sau, cum se spunea atunci: spital de zemstvă); mulți din locuitori au murit din cauza ciumei și a fost nevoie de un cimitir special în partea sud-estică a localității. Situat în stepa Bugeacului, pe râulețul Cogilnic, orășelul a avut de suferit adesea și din urma secetei ce se abatea adesea în zonă. Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa "Descrierea Moldovei", referindu-se la acest râu, afirma: Cogălnic se poate spune că n-are de loc izvoare
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
adesea în zonă. Dimitrie Cantemir, în lucrarea sa "Descrierea Moldovei", referindu-se la acest râu, afirma: Cogălnic se poate spune că n-are de loc izvoare, ci numai se umple în urma ploilor de toamnă și doar atunci se poate numi râuleț, toată vara stă secat. Și cu parere de rău această descriere corespunde și zilelor noastre. În anul 1840 localitatea primește statut de târg. 1844 aici se deschide prima școală (de limba rusă), în 1885 abia apare și dispensarul (un medic
Cimișlia () [Corola-website/Science/304420_a_305749]
-
ținutul Oceacovului) sunt înființate două protoierii cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Baltă, si in sfarsit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
cu sediul la Dubăsari și respectiv Mălăiești, având în frunte câte un protopop. Protoieria Dubăsarilor se întindea de la orașul Dubăsari în sus pe Nistru, spre hotarele poloneze, adică pe malul stâng al Nistrului până la râulețul Mokrâi Iagorlâk, apoi pe lângă acest râuleț până la Baltă, si in sfarsit, pe râul Codâma până la Ovidiopol, unde Bugul se unește cu Siniuha. Protoieria Mălăieștilor era situată mai jos de Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
care în satele Tomeștii Noi - 728 de locuitori, Tomeștii Vechi - 40 de locuitori, Lipovăț - 155 de locuitori și Clococenii Vechi - 776 de locuitori (ca suprafata este cea mai mare comună din raionul Glodeni). Satul este situat în Valea Prutului pe râulețul Tîganca, la gura văii Camenca, la 25 km de orașul Glodeni, la 65 km de mun.Bălți și la 161 km de mun.Chișinău. Localitatea se învecinează la nord cu satul Cobani, la sud cu satul Cuhnești și la est
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
de la bălțile și mlaștinile de le-a format de-a lungul timpului apa Prutului. Dovezile se află în incunabile, cît și în cocumentele mai noi. Într-o menționare istorică este pomenit ca un „Sat mare... așezat în Valea Prutului pe rîulețul Țiganca, tocmai la gura văii Camenca, pe șoseaua care duce de la Lipcani spre Sculeni”. Denumirea, posibil, e una eronată, ce derivă de la slavonescul "boloto" (glod, mlaștină, baltă) și dovadă avem chiar în denumirile altor localități din preajmă: Glodeni, Bălți care
Balatina, Glodeni () [Corola-website/Science/305173_a_306502]
-
și toamna pot avea loc înghețurile iar vara secetă, suhovei și caniculă. Pentru detalii, vezi: Răut și Răuțel." Resursele acvatice ale orașului sunt formate din 2 râuri Răut și Răuțel, care intersectează orașul pe o lungime de 17 km, două râulețe Copăceanca și Flămânda, afluenți ai râului Răut și 7 lacuri. Răutul este cel mai mare curs de apă ce traversează Bălțiul. Observațiile regimului hidrologic la Bălți se efectuează din 1940. În perimetrul orașului valea râului este șerpuitoarea cu o lățime
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
98 m/sec (1981). Debitul mediu al aluviunilor în suspensie este de 0,51 kg/sec. Fundul râului este acoperit cu depuneri aluviale, izvoarele sunt puternic mineralizate. Malurile râului sunt în întregime îndiguite pentru a preveni inundațiile. Răuțelul este un râuleț ce traversează Bălțiul de la vest la est. Cursul mediu a fost puternic modificat de către om prin construcția uzinelor în valea râului, iar albia sa a rămas neamenajată. În cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
cursul inferior râul este îndiguit. Pe cursul Răuțelului s-au construit un lac de acumulare între cartierele Bălții Noi și Teioasa, și Lacul municipal. Asemenea Răutului, apa Răuțelului conține o cantitate înaltă de săruri. Orașul este traversat și de alte râulețe: de exemplu pârâul Flămânda (afluent al Răutului) din nordul cartierului Slobozia; în zona de est a orașului se găsesc doi afluenți mici ai Răuțelului. Cele mai mari bazine acvatice sunt: Lacul orășenesc, Lacul Tineretului (Komsomolist), Lacul societății vânătorilor și pescarilor
Bălți () [Corola-website/Science/297395_a_298724]
-
și orașele Strășeni și Vatra.Conform istoriei s.Cojusna era populat de țărani răzeși (liberi). Un sat plin de tradiții. Hramul satului Cojușna este la data de 6 mai. Satul se extinde de la vest la est pe ambele maluri ale rîulețului Cojușna. Pe teritoriul satului sunt amplasate 2 447 de case particulare cu loturi lângă casă și 240 apartamente în blocuri colective. Satul are o populație de 7068 oameni (după datele recensământului din 1 ianuarie 2003).
Cojușna, Strășeni () [Corola-website/Science/305209_a_306538]
-
iunie 2015, este următoarea: are 49 localități: 2 orașe, 30 comune și 17 sate. Pentru a vedea repartizarea localităților la 1930 vedeți Localitățile raionul Edineț la 1930. Rezervația include masivul de pădure Fetești, împrejurările lui cu vegetație ierboasa și defileul râulețului Draghiște (provine de la drag, dragoste). Defileul are o lățime de 250 m, maluri abrupte, înalte. În partea superioară a rezervației s-a păstrat un sector de dumbravă semiaridă de Quercus pubescens. La sud, în râpă, această dumbravă se mărginește cu
Raionul Edineț () [Corola-website/Science/297497_a_298826]
-
Bahu este un sat din cadrul comunei Săseni din raionul Călărași, Republica Moldova. Localitatea e situată în valea rîulețului Bahu, afluent stîng al rîului Cula, la 42 km nord-vest de județul Orhei, 40 km nord-est de Călărași și 69 km nord-vest de Chișinău. Se învecinează cu comunele și satele: Bogzești, Văsieni, Ghermănești, Ghetlova, Noroceni, Săseni și Bravicea. E așezată
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]