1,381 matches
-
poate îndeplini o functie paraclectică (de Mîngîietor), prin două atitudini distincte. Prima este recunoașterea tradiției, a unei Scripturi sau doctrine ce întrupează voința Tatălui, a doua explorarea (sau, am putea adăuga, în sens barthesian, exploatarea) moștenirii textuale, adîncirea ei prin rîvna hermeneutica, dezvăluind o vocație soteriologica. Mîngîietorul ne învață cum să citim textele pentru a-l putea citi pe El însuși, că absolut. Identificarea e dublă. Vechea Scriptură Îl așteaptă, Îl proclama (profeții sînt heralzii Lui), iar El, la rîndul Său
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
prezenți ca fiind Evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine (trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul). Când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli, aceștia au devenit "preaînțelepți", fiind umpluți "de lumina, râvna și toate harurile dumnezeiești"; abia după acel moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând - de la oameni simpli la împărați - pe mulți la credință. Începutul a avut loc chiar în acea zi
RUSALII. Ce trebuie să faci a doua zi de RUSALII by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/24996_a_26321]
-
sale. Oracular, de asemenea, pe cât, paradoxal, disponibil, cel puțin până la un punct, unei lecturări pe nivele diverse, implicând sau nu inițieri în alte discipline scumpe autorului, precum alchimia, simbolica, astrologia. Pentru că punctul de pornire se află în incantație, în acea râvnă bucuroasă a rostirii, pretutindeni prezentă, de la Cercuri la Elsinore (1972), la Casa a Noua (1979), la Mâinile uitate pe cer (1981), Anatomia melancoliei (1991) și ineditul ciclu Fratele meu în care poetul își definește lucrarea: "Poezia e rece/ Poezia e
Un sapiențial vitalist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16698_a_18023]
-
ceaușist "disidenți de salon, îmbătați de aplauze pentru nulificiența lor". Ne putem întreba de pe ce poziții cuvîntează, la ora actuală, D.R. Popescu. Evident că nu îndrăznește a se mai pronunța deschis în numele ideologiei pe care a slujit-o cu o rîvnă funestă și care i-a asigurat un postament, inclusiv literar (lingușirea e contagioasă!) superior, uneori cu mult, meritelor sale literare reale (faptul dacă a crezut sau nu sincer în propaganda desfășurată cu nemăsură e de interes secundar). Drept care invocă valoarea
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
de Radiodifuziune a fost majoră. Unul dintre cele mai spectaculoase concerte a fost, desigur, cel susținut de Orchestra Națională condusă de dirijorul Corneliu Dumbrăveanu; este muzicianul salvator al situațiilor imposibile aduse, totuși, al limita posibilului, grație unei tenacități susținute cu râvnă, cu răbdare, cu profesionalism. Am audiat, astfel, unul dintre cele mai spectaculoase, mai dificile concerte de pian auzite vreodată, la noi, lucrare datorată compozitorului Nicolae Brânduș; este o lucrare adusă în fapt sonor dată fiind abilitatea instrumentală uimitoare pe care
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
ale acestuia. Am în vedere numeroasele aranjamente pentru grup coral, admirabil realizate de ansamblul "Sound", pregătit de un profesionist tenace cum este Voicu Popescu. Este un excelent ansamblu de amatori, de iubitori ai muzicii, tineri ce au cuplat literalmente cu râvna constructivă potopitoare pe care o probează, de la un moment la celălalt, Valentin Radu; în cazul său avem de-a face cu un talent, cu un anume tip de muzicalitate ce se exteriorizează cu necesitate, indiferent de genul de muzică abordat
Între tradiție și originalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17043_a_18368]
-
se apără afirmînd că nu el a elaborat legile, nu el a emis ordinele etc.: "De ce nu se întreabă nimeni cine a elaborat diferitele documente de partid privitoare la cultură, artă, literatură ș.a.m.d.". Dar cine a aplicat cu rîvnă aceste legi, ordine, documente, aceste directive? Cine s-a proclamat mereu soldat al partidului? Orice s-ar fi întîmplat, impunitatea, sub comunism, îi era de altfel asigurată: "Acesta a fost și motivul pentru care nu m-am sinchisit cîtuși de
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
poetului partinic sună ritos: "toată viața mea n-am avut decît o singură concepție, aceea de comunist, cînd am început să gîndesc politic". Într-adevăr cea mai mare parte a vieții sale, M. Beniuc a servit aparatul comunist cu o rîvnă ce l-a transformat în exemplu al unei atari deloc măgulitoare posturi. Totuși, exegetul său susține: "Contrar declarațiilor sale inflamante, Mihai Beniuc nu e un comunist convins". Cum așa? Explicația e oarecum prea șocantă, gazetărească: "Mihai Beniuc a fost atît
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
noi, noi cei de astăzi, noi cei de acum o sută, două sau trei sute de ani. Fiecare în felul său, fiecare după nevoile sale, observând aspectele utilitare, cele de trebuință zilnică, sau pe cele pe care le descoperi cu îndelungă râvnă, cu aplecare fără de sfârșit, prilej cu care poți, eventual, descoperi valori de întremare spirituală - de întremare întru credință - dintre cele mai prețioase. Căci Bach, cum știm, este izvorul; este sensul cuvântului german preluat de nume și transferat în timp asupra
BACH al nostru cel de toate zilele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17112_a_18437]
-
de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea trebuitoare, a trecut, constrîns de circumstanțe, la studiul artei Evului mediu, sarcină pe care și-o asumă cu o rîvnă exemplară: "Nu am evitat aventura. De altfel, nu aveam de ales. Deși colegii îmi erau foarte binevoitori și favorabili, nu le-a trebuit multă vreme să se lămurească cît de îndepărtat, cît de inocent mă aflam față de preocupările lor. Am
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
viclene, dulfi procleți, caloieni, moroi, baba-cloanțe, gheșperițe, toate existînd - mai e nevoie să o spunem? - în și prin limbaj: "Și Zăpodie urcă îmbrîncind hulubi de fel mîncătot/ hărpii măgăoaie cîte-un nătîicot/ pajeri cu trei ciocuri ulii cocoșați/ vulturi suri cu rîvnă la ciupit ficați/ ciufi abia ouați fluturi de mătase/ ciocîrlani, găi granguri bufnițe vînjoase/ arăpuști zărghite corbi cu nas de pește/ parcă și ghenoaie cu sînpetri în dește/ șerpi cu mere-n guși tăuni zînenzori / cîrduri de ursite și de
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
Dumnezeu devenit și Fiul ei. Ea L-a iubit pe Mântuitorul Înainte de a-L iubi cineva dintre oameni și nimeni dintre oameni nu L-a iubit așa de mult ca ea. Ea a fost pentru toți sfinții model de sfințenie, râvnă, nevoință și liniștire. Ea este și cea mai mare și mai Înțeleaptă făptură care s-a nevoit, prima și cea mai mare isihastă, pentru că „deși L-a născut (pe Hristos) și trupește, dar L-a avut Întreg În sine totdeauna
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
asemeni, cîteva bijuterii ale genului". Putem vedea lucrurile și mai în profunzime. Datorită parnasienilor, inclusiv a predecesorului lor, Theophile Gautier, se produce în scrisul poetului o disciplinare a materiei romantice informe prin cultul formei, al cizelării și migalei pline de rîvnă. Idealul macedonskian e mărturisit drept unul curat estetic: "Astfel cine a putut fi în Franța mai amănunțit și tot într-o vreme mai sculptural ca Teophile Gautier? Cine-i poate face o vină din aceasta? Poeziile sale sînt ca niște
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se ascunde călcîiul lui Ahile. M-a frapat de la începutul dezbaterii că, în rîvna cu care diverși combatanți săreau "în ajutorul" poetului, se străvedea neîncrederea în forța acestuia de a rezista de unul singur aprecierilor negative ale unuia sau altuia, fondate fie în observații analitice, fie în simple opțiuni de gust. Am avut chiar
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
la consecințele lui de abulie, torpoare, disoluție a personalității active, ci biciuit, silit a se renega. Lenea, urîtul, plictisul, aceste vicii baudelairiene nu ne sînt deloc străine, dar ne străduim a le întoarce pe partea pozitivă, a le preschimba în rîvnă, interes, plăcere, grație actului scriptic, mereu reluat, mereu pus sub semnul întrebării și iarăși reluat. Scrisul e o transcendere salvatoare a trăirii invadate de umori ce o alterează. E un mare noroc că putem scrie. Regretați că v-ați legat
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
viața creștină i-a civilizat. În interior, misiunea se îndreaptă a e predicatorială și scrisă de înalt nivel, care exercită și astăzi o deosebită atracție 47. Părinții, uneori luptători din fire, într-o continuă emulație admirabilă cu ei înșiși, împintenind râvna celor buni spre o epectază a binelui, deveneau mari luptători în numele frumosului, adevărului, binelui și dreptății prin misiunea lor care era aceea de a determina lumea la biruirea răului, la o operă de purificare și 46 Preot Prof. Dr. Ioan
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
să le vedem credința, vom vedea că și aici au strălucit mai mult decât toți. Sufletele lor sunt ca niște icoane însuflețite, care arată pe chipurile lor feluritele culori ale virtuții 133. Înflăcărați de cuvântul chemării Lui134, Părinții primeau cu râvnă în inimile lor cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau înaintea ochilor lor. Împletind studiul cu rugăciunea și cu meditația, socoteau fiecare zi cea din urmă a vieții pământești și fiecare clipă cea mai scumpă pentru viața de veci135. Cât
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
muncitorească, dar fiind o femeie trecută, tabloul exprimă numai efortul, munca fizică brută. Nu-mi mai aduc aminte dacă ea stă ca o cumătră cu o mînă înfiptă în șold într-un mod triumfător, un triumf doar al lucrului cu rîvnă îndeplinit. Pe cînd țigăncii mele tinere din Bran îmbrăcată într-un fel de capot alb, străveziu, pătat de rugină i se văd formele pline, șoldurile frumos arcuite, pîntecul supt, sînii semeți, semn că e o fată doar, care încă n-
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
Cântărilor cu urcușul neîncetat al miresei, care din neagră la chip, cum se făcuse din pricina păcatului, își recapătă strălucirea inițială prin purificări succesive. Devenind din ce în ce mai frumoasă, ea se face prin aceasta tot mai iubită de Mirele ei, care, răsplătindu-i râvna și ostenelile, o apropie tot mai mult de El, pregătindu-i intrarea în cămările fericirii cerești 39. Inspirându-se din vocabularul extrem de bogat în termeni simbolici al Cântării Cântărilor, Sfântul Grigorie de Nyssa folosește o serie de numiri și comparații
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
meseria și destinul de "geambași" de copii fac parte doar dintr-un traseu sinuos, punctat cu "halte în care te ia somnul și-n care revii periodic". O bijuterie a "coroanei" proxenetismului este chiar unul din acei copii români, Ierusalim ("...râvna casei Tale!..."), de destinul căruia atârnă ca o pânză de păianjen întreaga narațiune. Cu un nume dăruit de tatăl său pe când acesta se afla în transa preamăririi mistice și religioase și accelera prin aburii alcoolului, Ierusalim este copil al câmpului
Profeți mincinoși by Ioana Crișan () [Corola-journal/Journalistic/11899_a_13224]
-
răul din tine și de răul celuilalt și de a-l încredința lui Dumnezeu care poate să ardă toată răutatea. Iertarea deschide perspectiva comuniunii cu Dumnezeu și cu toți ceilalți. - Cum se pot păzi cei ce postesc cu mai multă râvnă de riscul părerii de sine, al satisfacției performanței unui câștig de imagine? - Într-adevăr, mândria și slava deșartă anulează valoarea tuturor strădaniilor duhovnicești. Părerea de sine își are vindecarea în cuvintele Mântuitorului: „Oricine se înalță pe sine se va smeri
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
în literatura noastră de Heliade Rădulescu și de Arghezi. Acesta din urmă fiind și un ignorat teoretician care a definit inteligent specia pamfletului ca literatură, funcția, intenția și efectele unei astfel de scrieri. Definiția dată ("pamfletul e pumnul iritat de râvna de stăpânire a stupidității") este destul de dură, dar nu întrece în violență rândurile din Baroane, de pildă. Eseul Pamfletul îi apăruse în revista "Lumea", 18 ianuarie 1925. Am făcut precizarea de rigoare, întrucât un alt articol, cu același titlu, dar
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
sunet de seducătoare harpă eoliană?”. Obosit de toate aceste lecturi prea „cuminți” pentru un spirit luciferic, Faust ajunge să se declare nemulțumit nu atât de cât știe un om, cum o face Wagner, cât de ce înțelege el: „Am studiat cu râvnă, ah, filosofia/ Din scoarță-n scoarță, dreptul, medicina,/ Și din păcate chiar teologia,/ Arzând de zel./ Și iată-mă acum un biet nebun,/ Cuminte ca și mai-nainte./ În fața semenilor sunt magistru sau chiar doctor./ De-atâția ani înțelepciunea o
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
mai poate stăpîni mătăniile/ care nu mai poate convinge prin tandrețe”. Astfel că întreaga această magmă delirant neagră, care alcătuiește materia volumului ar putea fi interpretată ca o declarație de iubire. De un romantism tratat cu acizii negației, maculat cu rîvnă în epoca noastră deschisă excentricităților, căreia i se pot stabili totuși modele vechi, inalienabile (aici, Demonul lermontovian). Putem reține și cîteva insule de suprarealism de-o puritate formală compensînd impuritatea emoțională, obișnuită a tîrî după sine expresia cum o pradă
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
prestigioase ziare, ca El País, ABC sau El Mundo, au resimțit din plin efectele crizei economice: au redus semnificativ numărul de pagini, intervențiile criticilor literari, așteptate de un public fidel, s-au diminuat simțitor. Această situație a fost compensată de râvna bloggerilor literari. Multe dintre aceste bloguri au căpătat notorietate și sunt, practic, principala și adevărata sursă de informație a celor care iubim literatura cu L mare și, mai ales, a tinerilor, care urmăresc cu fidelitate tendințele din literatura actuală semnalate
Sunt bolnavă de „românism“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2607_a_3932]