1,696 matches
-
nici ploaia de vară Nu-mi sunt mai dorite ca tine. Când îmi vorbești, râd ca un copil dezmierdat. Mă ascund la pieptul tău Să mă îmbib de mirosul proaspăt al hainelor tale, De mirosul tinereții tale, Pe care o râvnesc ca pe o grădină, Unde eu sunt stăpânul. Grădina mea cu izvoare fermecate, Cu pomii încărcați de fructele în pârgă, în floare, în muguri... Te mlădii ca o trestie mirositoare, învăluită în hlamida pletelor tale cu miresme de nard și
Cântarea cântărilor. In: Editura Destine Literare by Melania Rusu Caragioiu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_204]
-
învăpăiat de vin din ulceaua nouă, a prins-o pe hangița Ancuța de mijloc, îngânând viers cu lăutarii: «Trage mândro, cu bobii... Trage, mândro, și-mi ghicește/Codrul de ce îngălbenește/Omul de ce îmbătrânește...» “. Hanurile erau tot timpul anului un loc râvnit de întâlnire, unde se făceau și se desfăceau averi, se înnodau povești de dragoste și intrigi politice. Documentele timpului amintesc și de un vestit han acolo, sus, la Coșava (Timiș), la care a poposit, la început de an 1866, în
Agenda2005-03-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283286_a_284615]
-
fure avutul: obiecte sărăcăcioase ale unei vieți de mizerie, care își vor prelungi mizerabilitatea în alte mîini, în alte cocioabe, în alte suflete care le vor îndrăgi". Așadar conotațiile unei "morți vii", reprezentate de răutatea semenilor, de inconștiența cu care rîvnesc la bunurile materiale, de lăcomia lor "canibalică", întrucît implică devorarea ultimelor. Groaza devine bacoviană: "Să vezi cum ești asimilat cu pereții, cu golul, cu inexistența: ce poate fi mai sepulcral". Aviditatea și conștiința zădărnicie existenței, termeni aparent contrastanți, ce se
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
i se aduc buchete de flori mai bogate decât jerbele funerare, un buluc de partizani îi împing poarta, i se înfig în față. I se pregătește un post pe care l-a mai avut și pe care, de patru ani, rîvnește să-l redobândească. Toate merg strună, dnii Năstase, Gherman, Solcanu, Mitrea, mai nou Todoran veghează startul, devotați, nemodificați, apți prin urmare să salveze, știu ei cum, pe la mijlocul toamnei, țărișoara, cătinel purtând-o spre NATO și Uniunea Europeană. Când, iată, moartea fetidă
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
distrugător ("Virus paralizînd/ toate sistemele de apărare" - Virus), trupul sfîrșește prin a deveni - exteriorizîndu-se - un obiect estetic: "capul mi-e poate/ cristal perfect/ craniul translucid/ ștergerea/ opacității ființei/ acum iarăși se vede/ în spatele meu/ obiectul/ l-am frînt/ l-am rîvnit" (ibidem). În pofida unor astfel de renegări ale feminității consacrate, Ștefania Plopeanu vădește și o seamă de recăderi în condiția sa primordială. Decorporalizarea, în beneficiul estetizării, e un fenomen relativ. Regretînd, în unele clipe, corporalitatea pierdută, poeta încearcă a o repune
Canonul feminin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17226_a_18551]
-
mirabilis). Delicatețe care se destramă, în cuprinsul unui discurs tot mai acuzator, în desfășurarea căruia recriminările își asociază și precedente literare celebre: "Precum copiii scăpați de la școală de sub chinurile clasicilor/ recitați acru de buzele dulci ale profesoarei pe care o rîvnesc,/ mulți și-au făcut din poesie bîrlog,/ terfelind-o prin traiul lor de nimic, rană care vindecă o altă rană,/ ca pe Villon versul spus cu dojană, glorie asemănătoare/ cu a lui Rimbaud într-un port din Harrare" (ibidem). Într-
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
casa în care-l așteaptă ai lui,/ însinguratului însă nimeni nu-i deschide ușa, nimeni/ nu-l întreabă nimic, mersul lui șovăielnic ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage atenția, zîmbetul lui trist/ nu încîntă pe nimeni, singurătatea lui nu este rîvnită,/ aproape că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el nu e" (Cîntec de tristețe și însingurare). Ori într-o variantă mai dură, cu
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
în jur de treizeci de ani, și Balotă, Negoițescu ori Cotruș, care ne întreceau în vîrstă cu un deceniu și jumătate, și anume acea complexitate culturală care lor le venea ca o mănușă și la care noi abia dacă puteam rîvni, formați cum eram într-un climat neprielnic și îngust, ca să nu spun mai mult. Iată chiar titlul cărții și argumentele în sprijinul lui din eseul intitulat Moartea și transfigurarea lui Euphorion: nu sînt sigur că pot măcar evoca astăzi șocul
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
pe un reflex opus celui de a slăvi dintr-un trecut încă recent, aflându-ne deci într-o fază necesară de învățare a libertății și de depășire a vechilor frustrări prin ascuțirea limbii. Numai că, precum în povestea lupului care râvnește la iezii caprei, glasurile oamenilor cu limbi ascuțite nu sunt, tocmai din acest motiv, întru totul autentice. Jumătate din elanul nostru este fals, căci ține de o mecanică inconștientă a culpei. Rămâne, prin întârzierea sa cu o etapă istorică, reculul
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
APOSTROF nr. 4, Ion Bălu continuă publicarea documentelor referitoare la Lucian Blaga provenite din Arhiva S.R.I.si despre care aflăm că fac obiectul unei cărți în curs de apariție la admirabila editură a revistei (toate titlurile apărute acolo sînt de rîvnit). Noul segment din Dosarul Blaga e completat cu explicații și fragmente de scrisori oferite de Dorli Blaga-Bugnariu. Ea e implicată împreună cu Ion Bălu în editarea volumului din colecția "Scrinul negru", ce va avea precis parte de aceleași vii comentarii că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
e temător și chiar oripilat de lumea în care trăiește. Cora e contraponderea lui: pătimașa, aprigă, capabilă să-și omoare semenii fără a clipi, sau dimpotrivă, să îi divinizeze, să îi idolatrizeze, așa cum o face cu Cybula, bărbatul la care rîvnind ani la rîndul ajunge numai după ce a fost între timp femeia oricui și a tuturor. Cora este chiar simbolul acestui univers în care și dragostea e convertibila în demență și crimă, un univers fără Dumnezeu în care tocmai de aceea
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
nației. Toate bune și frumoase. Dar să nu uităm că, incepand cu 11 martie 1999, atunci când îi înjuram pe vecinii de la vest înjuram, de fapt, N.A.T.O.! Același N.A.T.O. pe care, de bună voie și nesiliți de nimeni, îl râvnesc cu patimă nouăzeci și șase la sută dintre români. Adică tot atâția inconsecvenți.
Medalia N.A.T.O., clasa a II-a by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18034_a_19359]
-
categorii profesionale despre părerea lor că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu. Între ei nu sînt numai oameni care nu se ajung cu banii sau au rămas fără slujba. Cîțiva au venituri frumoase și situații sociale la care ar rîvni destui dintre cei care sînt convinși că acum e mai bine decît sub Ceaușescu. Un editor ajuns la ananghie financiară, om de 45 de ani care, imediat după ^90 a făcut carieră și bani din această îndeletnicire s-a străduit
"Înapoi la Ceausescu?" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18061_a_19386]
-
care o ține la curent cu evenimentele, ăn timp ce soțul ei gonește călare pe un drum, iar ilustrul sau vizitator pornește la ultima sa călătorie prin viață, pe alt drum. an câteva ore, Macbeth devine dintr-un nobil care râvnește la tron, cel mai sigur pretendent: "Biată țară" are ritmurile ei, si o câștiga cine stăpânește timpul. Când soarta mă vrea rege, soarta poate să mă ăncunune fără să mă mișc". Dar el se mișcă. Și anca repede. Uciderea lui
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
și patru pereți). Sau jucînd pe echivocul biblic al numelui Daniel, precum încă o mostră a înfricoșării rezonante în infinitele spații romantice, constelate reflexiv și opțional: "Daniel nu pleacă prea departe de sine/ Daniel, Daniel, moartea în preajma foșnește/ și tu rîvnești bolti cu idei căzătoare/ sărbători fără nume./ Daniel, Daniel, în spațiul înfricoșat dintre da și nu/ moartea amarnic foșnește/ în groapă din suflet umbră stelei/ se-alintă/ și tu, Daniel, Daniel, grămadă de fulgere/ adunînd fărîmele răbdării/ și tu, Daniel
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
Dincolo de mecanismele somatice ale somnolentei, în trîndăvie, Oblomovii din toate vremurile, se ascund și își veghează, de fapt, lucid și atent, propria disperare și neputința. Un evazionism banal, cotidian, dar nu mai puțin tragic. Tînjind după somnul de după-masă, nu rîvnim, măcar într-o anumită măsură, la un spațiu secret și un răstimp în care să ne ferecam în noi înșine, nu pentru a ne bucura de ceva, nu pentru a savură ceva, cum s-ar crede după nepăsătorul fluierat al
Demonul de amiază by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17614_a_18939]
-
să simtă că au o prietenă în realizatoarea emisiunii și în televiziunea care o produce”, a declarat ea. Elena Udrea va dezvălui care sunt ingredientele secrete care au ajutat-o să devină o femeie de succes. Invidiată de femei și râvnită de bărbați, Udrea le învață pe telespectatoare care sunt pașii spre îndeplinirea obiectivelor.
Elena Udrea, fan al emisiunii Draga mea prietenă () [Corola-journal/Journalistic/25230_a_26555]
-
ochi albaștri, graseierea ușoară, zâmbetul fugar ce-i lumina figura de madonă“. Deținător de variate poziții în ierarhiile culturale dinainte și de după 1989, pentru că așa s-a întâmplat să fie, Paul Cornea la altceva cu mai multă pasiune nu a râvnit, cum mărturisește, decât la „răsfățul în mijlocul cărților“. Și, adaug, la bucuria de a le vorbi despre cărți și altora, iubitorilor de literatură mai tineri, auditorilor săi de la Universitate, un eveniment fast la care mi s-a întâmplat și mie să
În slujba utopiei by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2535_a_3860]
-
entuziaste Nitroalcanilor” ș i lăudată de S o l o m o n , f a v o r i t u l E l e n e i au făcut posibilă în 1968 publicarea laureatul Premiului Nobel Giulio Ceaușescu, care râvnea la postul în limba franceză la Editură Dunod Natta și de alții. Aceste realizări în de Șef de Catedra al profesorului Paris a unei versiuni adusă la zi, cu domeniul chimiei m-au făcut Drimuș. În planul său de a
Viaţa neobişnuită a unui om de ştiinţă român refugiat în Statele Unite. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Claude Mătasa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_73]
-
care Școală ardeleana, greco-catolica o avu în dezvoltarea civilizației noastre. Domnitorul Petru Cercel, în paranteză, încercase ceva... N-a fost să fie, și nici nu putea fi. Așa încît numai o șansă, irațională, ne-ar fi așezat acolo unde astăzi rîvnim a fi, fără a putea fi, nelepădîndu-ne încă de lenea orientala de raia turcească... Cred că Balotă este de acord cu mine: faut pas mâcher leș mots... v Ce-l frapează pe cititorul acestui Caiet albastru tipărit în două volume
Scoala ardeleană rediviva! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18187_a_19512]
-
deci "obiectivă". Obiectivitatea, convenție acceptată pentru o clipă uzurpează însăși eternitatea. Posibil și imposibil De fapt gândirea se chinuiește într-o meditație neîntreruptă despre "posibil" și "imposibil". Întreaga lume pare să se despartă între ceea ce îmi aparține și altă parte rîvnită cu îndîrjire la care parcă nu pot ajunge! Dar lucrurile "mele" sunt și ele de două feluri - cunoscute, existente și - necunoscute, rîvnite doar în speranța de a fi mai bine cunoscute. A cunoaște, a poseda... oare ce înseamnă? O mișcare
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
am vrut... Cînta băiatul însoțind dricul cu sicriul în care se află maică-sa. Cînd ai ceva,... cînd ai, în fine, un lucru mult dorit, dar care, printr-un renghi al realității, lucrul respectiv capătă o altă înfățișare decît ce rîvniseși; un cal de dric, de pildă, în acest caz, în loc de calul de nuntă nărăvaș dorit, călărit de feciori cu bărbăția, cu vitalitatea viitoarei căsnicii... Cel mai îngrozitor lucru, remarcă M., este să faci față, decent, succesului. În timpul războiului, G. se
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
celui deșirat pentru cea cât un dop, a tomnaticului cavaler pentru îmbobocita jună. Se adeverește astfel că liberalismul poate fi social, socialismul liberal, iar neocomunismul - cu plete - calea cea mai scurtă către societatea celei mai autentice democrații. Dl Emil Constantinescu râvnește ca, prelungindu-și mandatul, să-l aibă ca premier pe dl Mugur Isărescu, dl Meleșcanu îl agreează pe dl Stolojan, pe când dl Ion Iliescu ne-ar face surpriza asului scos din mânecă: nimeni altul decât dl Adrian Năstase, tocmai albit
Feluritele chipuri ale nemulțumirii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16943_a_18268]
-
pe ceafă, șoptind: "dublez singurătatea cu un sărut". De pe la Buzău pînă spre Focșani, norocosul ban, care peregrinase atîta între Coloanele lui Hercules și Eufrat, zornăind alături de ceilalți arginți, în palmele negustorilor și soldaților, procurîndu-le vin, mătăsuri, hrană și-atîtea alte lucruri rîvnite de ei, - și nu numai pe muncă cinstită, dar și pe rapturi, jafuri, incendii și sînge, - ce poveste, în gura lui Nichita, povestea acelui gologan, uzat, - uite, aici, priviți, ne soma, mărginile sînt tocite de unghia degetului gros, zvîrrr!" "că
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
așadar, tonalitatea dramatică se insinuează pe nesimțite, fără ca satira să-și slăbească vigoarea, ci dimpotrivă, dobîndește accente de cruzime. Bărbatul pleacă în plină euforie a noii sale identități civile, femeia rămîne la discreția brutal-senzuală a pețitorilor orgiatici. Bunurile la care rîvniseră cîndva, ispita confortului ce-i mînase spre "aventura" conjugală lasă loc doar femeii, abia acum pe deplin solitară și confuză. Gogol nu are verbul ambiguizat de reziduuri romantice. Nici un sentiment, în afara plictisului, al vidului cînd nu este al avidității. Servitorul
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]