124 matches
-
a bucurat faptul că eu, îmbrăcând costumul lui, am avut, ca să zic așa, ocazia să-l reprezint pe bunicul la propria lui înmormântare. Mama cânta sonatele în felul ei obișnuit, imperfect și șovăitor, cu degetele tot mai neliniștite, țepene și rășchirate. Eu de fapt nu știu cum trebuie să sune muzica de pian a lui Brahms. Seara, după ce am băut berea de după înmormântare la Gästgiveri, tata m-a dus în biroul lui. M-a luat de lângă fereastră, unde stăteam și scrutam întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
negru difuz și discret, și negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aminteam de pe vremea când mama îl folosea zilnic pentru gătit. Cu asta am început cu luciul. Rezervorul a redevenit nu doar rotofei și plăcut la atingere, ci și plin de prosperitate. Cele trei piciorușe de metal, scurte și ferme, stând rășchirate îl țineau la o distanță minimă de tăblia mesei. Cu câțiva ani în urmă, pe când încă mai folosea primusul, mama mă lăsa să dau la pompiță, și eu dădeam cu mult zel, până oboseam. Aerul sub presiune dinăuntru începea să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai lipsește nimic ca să ne împlinim destinul! Ne-am despărțit de trecut și am pornit să ne construim un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe listuța pe care tocmai o scotea din buzunarul de la piept. Apostol Constantin! se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în gând. Și am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
avea chipul unui păun îmbufnat: fruntea îngustă, năpădită de smocuri de păr încărunțit, nasul lat, gura ușor strâmbă. Când treceau peste vreo hârtoapă, îl simțea cum tresare lângă umărul ei. Apoi lăsa iar săi atârne moale trupul greoi și picioarele rășchirate, în ochi cu o privire fixă, din nou inertă, absentă. Dar mâinile lui mari și fără fir de păr, parcă și mai scurte din pricina pulovărului cenușiu care-i trecea de mânecile cămășii, acoperindu-i încheieturile, nu-și găseau astâmpăr. Strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
plăcut să obțin de la ea mai multe detalii. — Deci, plănuiești să faci copii în viitorul apropiat? Vivian era îmbrăcată într-un costum negru, care degaja o impresie de forță, iar la gât avea un colier impresionant de smaralde, însă postura rășchirată - un picior trecut peste scaunul de lângă ea, un braț drapat peste spătarul aceluiași scaun și degetele cu care-și ondula părul - evoca o femeie dedată plăcerilor, nicidecum pe editorul general al unei super-edituri. Parcă eram două prietene care-au ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mi arătă ceva jos, la câțiva metri mai încolo. Acolo se trasase un perimetru separat, unul interior, iar locul unde fuseseră cele două părți ale cadavrului era marcat cu o dungă de var. M-am uitat lung la conturul picioarelor rășchirate. Lee spuse: — O să pun mâna pe el. Cu sau fără ajutorul tău, o să pun mâna pe el. Am schițat un zâmbet palid. — Ne vedem mâine la birou. — Cu sau fără tine. — Te-am auzit, i-am replicat eu, îndreptându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fotografiile luate la locul crimei de pe 39th, colț cu Norton. O fotografie cu capul zdrobit al lui Betty Short, alta cu sânii tăiați ai lui Betty Short, o alta cu jumătatea de jos eviscerată lui Betty Short și cu picioarele rășchirate al lui Betty Short - toate în alb-negru, pe hârtie fotografică lucioasă. Kay fuma nervoasă și arunca priviri furișe spre fotografii. Lee se uita țintă la ele, iar fața îi zvâcnea în toate direcțiile, ca la un drogat picat din cosmos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o foaie de hârtie. Am luat-o cu mâna liberă. Martha îmi zâmbi și plecă. Madeleine continua să îngaime scuze, iar eu m-am uitat la desen. Ne reprezenta pe noi doi, amândoi în pielea goală. Madeleine stătea cu picioarele rășchirate, iar eu lăsat în jos între ele, îi ciufuleam veverița cu niște dinți imenși, à la Bucky Bleichert. • • • Am pornit cu Packardul spre motelurile cu ora din South La Brea. Eu conduceam, iar Madeleine a avut inspirația să nu scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-i dea bucăți din fată, ca să fie ale lui pentru totdeauna. A scos din poșetă un exemplar din Omul care râde și a început să citească fragmente cu voce tare, aruncând din când în când priviri spre fata cu picioarele rășchirate. Apoi a început s-o taie, s-o ardă și s-o lovească, iar în timp ce fata zăcea leșinată de durere, nota totul într-o agendă pe care o avea mereu asupra ei. Georgie privea și intona împreună cu ea imnurile comprachicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În globii ochilor. M-am ridicat cu greu, sprijinindu mă de rotunjimea chiuvetei. O secundă, mi-am zărit În oglindă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-ți aranjez un loc confortabil... Urmă o Încăierare scurtă, dar urîtă. Cei doi bărbați se luară la trîntă ca niște școlari stîngaci, gîfÎind și icnind, pînă ce Bobby Crawford smulse cazmaua din mîinile lui Andersson, făcîndu-l să cadă cu picioarele rășchirate. Îl ajută apoi pe Sanger să se scoale și să rămînă În picioare, apoi Îi scutură reverele de praf. Cenușiu la față, cu părul argintiu sculat În jurul urechilor, Sanger se Îndepărtă șchiopătînd, ocrotit de Crawford, care ținea cazmaua cu ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu prăvălii de cărămidă, și noaptea, peste câmpul rămas, felinarele cu gaz răspândeau o lumină albastră, puțină, pâlpâitoare. Pe șoseaua de piatră, treceau convoaie lungi de căruțe goale. În margini răsăriseră oțetari cu frunze lungi și rare, ca niște degete rășchirate. Numai spre groapă nu se îndesa nimeni. Deasupra gurii ei largi, căscate, plutea un abur greu, alb. Drumul camioanelor se schimbase, trecea peste maidan, făcea un ocol spre curtea lui Stere și se întorcea la Tarapana. Toamna noroaiele se întindeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl ațâța Gheorghe. Paraschiv nu se mai gândi la nimic. Ceru sticla și sorbi. Căldura vinului se risipi repede în tot corpul. În ograda curții se plimbau doi cocoși, lovindu-și aripile. În urma lor rămâneau urme subțiri, două câte două, rășchirate, perechi. Scormoneau praful și-l spulberau. Bătură din aripi și cântară. În casă se stinse lampa. Tăceau. Deodată se auzi strigătul țigăncii. I se opri inima lui Paraschiv. - St! spuse codoșul. Țipătul se auzi din nou. Era un geamăt adânc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
invitară și pe vizitiu în casă. Și el voia să cumpere un clapon, să-l gătească de Anul Nou. Nea Cercel avea și un cocoș de sămânță, unul cu pieptul lat, ochi plini de foc, cu creastă mare și coadă rășchirată, care cânta des și scurma și avea alai de găini după el, așa că putea să-și vândă liniștit claponul. Nevasta trebăluia, cu părul legat într-o basma albastră, plină de făină pe mâini și pe șorț, încă nu terminase pregătirile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
molcom de oameni. Anton povestea întâmplări, din război, cutremurătoare și despre Anul mântuirii... Bătrânul Toma, cu barba sprijinită în pumn, pufăind rar tabac, asculta cu fața încremenită. Și Domnica, sora lui Anton, cu Anuca în poale, netezindu-i cu degetele rășchirate părul pe creștet, asculta cu răsuflarea tăiată; doar, era vorba și de Ion, bărbatul ei, căzut în fața Griviței. Războiul se sfârșise demult... apoi, anii trecură așa, unul după altul, ca un tăvălug necruțător peste viața întregii lumi. Și stăpânirile se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ce puneam la cale. - O vreme, o să le fie mai ușor, am spus. Mai ales dacă vor vorbi cu aceleași vorbe cu care vorbesc și ai noștri, sus pe munte. Vindecătorul zâmbi și Îmi arătă palma deschisă larg, cu degetele rășchirate. Am făcut și eu la fel și ne-am bucurat că am căzut la Învoială. - Ia spune-mi, mă Îmboldi Vindecătorul atunci. Știi tu ce e ăla vin? Nu știam, lucru care l-a mirat din cale afară. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
altceva dar, zău că te Înțeleg. Ce-ar fi dacă trimisul lui Moru ar fi, de fapt, un om bun? Un om bun la suflet? Încheie el și pufni din nou În râs. Apoi, mi-a arătat palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns, pecetluind facerea noului cuvânt și asta a fost. Din ziua aceea, cred, a Început pervertirea prin cuvinte, căci niciodată n-am fost În stare să aflu dacă Într-adevăr merita să spunem și suflet pentru ceea ce gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am pornit cu toții la drum. - La drum? Clătină din cap, dar spuse, sigur pe el: - Da. M-a pufnit râsul când mi-am dat seama că făceau alte semne decât noi pentru da și nu. Am Întins spre el mâna rășchirată, În semn de bunăvoință. El făcu semn că da, dar Îmi spuse: - Nu. Vindecătorul spune că ești un porc de câine. Îmi arătă pumnul strâns, ca să-mi arate că refuza mâna mea rășchirată. - Aceasta este o mână, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și nu. Am Întins spre el mâna rășchirată, În semn de bunăvoință. El făcu semn că da, dar Îmi spuse: - Nu. Vindecătorul spune că ești un porc de câine. Îmi arătă pumnul strâns, ca să-mi arate că refuza mâna mea rășchirată. - Aceasta este o mână, i-am spus, rămânând cu mâna Întinsă spre el. Este mâna lui Krog. El făcu semn că nu, dar zise da, și a trebuit să repet de mai multe ori jocul ăsta până ce Înțelese că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
dacă m-aș apuca să vorbesc despre lucrurile care Îmi trec doar mie prin minte. Așa că, se posomorî el, ți-am spus despre stele doar ca să Înțelegi ce e spațiul, Încheie el și, zâmbind larg, Îmi Întinse mâna cu degetele rășchirate. I-am răspuns cu același gest. Spațiu, of, of. Alt cuvânt mort, deși nu la fel de mort precum unu doi trei patru cinci. Era un cuvânt la fel ca mișcare. 17. Enkim Începuse să se Întremeze, iar Selat Îi făcuse doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
om Întreg, am zis. Om dintr-o bucată. - Știu. Îmi pare rău de el, dar ce să fac. Sfatul a hotărât așa și tot așa voiam și eu: să Învețe toți să vorbească. Am Întins spre Minos palma cu degetele rășchirate, iar el și-a Întins palma spre mine, mai-mai să mă atingă pe față. - Ești odihnit? schimbă el vorba. Când am făcut semn că da, a continuat: Bine. Pândarii noștri spun că au văzut un pâlc de vreo cinci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din munții mei? - Două?! I-am arătat două degete. Cele două mâini. Cele două picioare. - Două, am zis. - Și acolo, În săculeț, ai două, Îmi făcu el cu ochiul, privind țintă Între coapsele mele. Apoi, Îmi Întinse palma cu degetele rășchirate. I-am răspuns cu același gest. Se uită peste brațul de mare. Luă o piatră de jos și-o azvârli Într-o maimuță care se cățăra pe stânca de la intrarea În peșteră. Maimuța chelălăi precum un câine și se strâmbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
apa și praful Într-o cochilie mare de melc În care Îndesase un snop de frunze de mentă. - O să te răcorească, Îmi zise Înainte să-mi Întindă cochilia. - Ție, Aban, am spus și am Întins spre el palma cu degetele rășchirate. - Ție, Krog, răspunse el și, În clipa aceea, femeile ieșiră din adăpostul lor. Începea să se răcorească, În sfârșit, dar trebuia să așteptăm ca luna să mai urce Încă două-trei degete ca să se facă frig de-a binelea. - Câtă apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]