300 matches
-
fost student la Drept, în București, atașat de presă la Berna, de acolo a plecat la Rio de Janeiro, apoi la Seattle, ca profesor, după care s-a stabilit în insulele Hawaii, la Honolulu. Debutează în anul 1933 în revistă "Răboj" cu poezia "Eu", care îi apare tradusă în limba germană în revistă Klingsor, în același an. Pentru volumul sau de debut "Poemele poetului tânăr" primește în anul 1935, la vârsta de 17 ani, "Premiul scriitorilor tineri" al "Fundațiilor regale". Între
Ștefan Baciu () [Corola-website/Science/299014_a_300343]
-
și să le înobileze viața spirituală. Se păstrează de asemenea numeroase inscripții, care, luate împreună, creează o adevărată arhivă a satelor românești. În acestea aflăm date, nume de ctitori, slujitori, conducători, meșteri, evenimente istorice sau naturale, scrieri în potcoave, rune, răboj, în grai, latinești, slavonești, ungurești, grecești, călindare, unități vechi de măsură, obiceiuri, credințe, superstiții, povești, boceli, versuri, formule de cântec și descântec și multe multe altele pe care le-au uitat până și bătrânele și bătrânii satelor. În majoritatea bisericilor
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
foarte slabe legături cu vechea limbă pascuană în care se presupune că au fost scrise tăblițele. Părerea cea mai răspândită acum este aceea că rongo-rongo nu reprezintă o scriere ci o proto-scriere sau chiar o simplă tehnică mnemonică, echivalentă unui răboj elaborat, și dedicată genealogiilor, coregrafiei, navigației, astronomiei sau agriculturii. Dacă lucrurile stau astfel este foarte puțin probabil ca rongo-rongo să fie vreodată descifrată. Pe de altă parte, cei care susțin că rongo-rongo este o scriere încă dezbat dacă este vorba
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților. Colaborează intens la revistele "Iconar" (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), "Răboj", "Bună Vestire" (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), "Glasul Bucovinei", "Convorbiri literare" de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), "Gazeta Gospodarilor" (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), "Cuvântul" (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu). După lovitura lui
Vasile Posteucă () [Corola-website/Science/305223_a_306552]
-
pentru oaste. Se mai adăugau milosteniile domnești pentru biserici ori mănăstiri precum și darurile și soliile trimise în străinătate. Boierii nu erau plătiți, întrucât aveau moșii întinse și bogate, iar puținii funcționari ambulanți (numiți și „rabotnici”, pentru că își crestau socotelile pe răboj) primeau o parte din venitul adunat. Armata din timpul lui Mircea era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o acvilă cruciată, de aur, cu ciocul și membrele roșii, cu aripile pe jumatate desfăcute, purtând pe piept scutul din Stema de Stat a Republicii Moldova și ținând în gheara dreapta Caduceul lui Mercur, de argint, iar în cea stângă un răboj din două bucăți, de același metal. Președinții Curții de Conturi:
Curtea de Conturi a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/334215_a_335544]
-
Muzeul Viei și Vinului din Moldova, care ilustrează principalele etape din viața omului când se consumă vinul: la naștere, nuntă sau moarte, în celelalte săli fiind expuse piese etnografice legate de tehnica viticolă: butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. În săli sunt amenajate o butnărie de secol XVII (unde se confecționau butoaiele), o sală destinată ceramicii (unde se arată cum se confecționau
Casa Tăutu din Hârlău () [Corola-website/Science/322074_a_323403]
-
frământările și năzuințele oamenilor muncii spre o viață mai bună. Creația literară de după 1945, reflectată în volumele "Poezii" (1947); "Întrare în baladă" (1954); "Haz și necaz" (1957); "Meșter-faur" (1958); "Frate al pământului" (1962); "Versuri" (1962); "Legea găzduirii" (1966); "Cărțile și răbojul anilor" (1969); "Scrieri" (în 3 vol., 1973); "Gromovnic" (1973); "Magistrale" (1976); "Versuri" (1982); "Frate al pământului" (1986); "Scrieri" (în 2 vol., 2002) ș.a. ilustrează autenticitatea talentului și multitudinea preocupărilor artistice și intelectuale ale autorului, orientat cu fidelitate spre tradiția clasică
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
promovarea valorilor autentice naționale. S-a manifestat ca publicist cu profunde și curajoase viziuni estetice, culturale și sociale (eseurile despre M. Eminescu, I. Creangă, T. Arghezi, despre procesul literar contemporan, despre limba literară etc, înmănuncheate parțial în culegerea "Cărțile și răbojul anilor", (1969), etc. I s-au conferit titlurile de Scriitor al Poporului din R.S.S.M. și de Erou al Muncii Socialiste. A fost distins cu Premiul de Stat al R.S.S.M., Premiul de Stat al U.R.S.S., decorat cu ordinele "Lenin" și
Andrei Lupan () [Corola-website/Science/311080_a_312409]
-
fost crearea unui imn statal, iar opera lor niciodată n-a încăpătat un statut oficial, însă a devenit foarte popular în Ungaria și Transilvania, unde este cântat multe ori îmreună cu Himnusz și Szózat. Scrierea maghiară veche (în , „scriere pe răboj”) reprezintă un alfabetul care a fost utilizat de către maghiari, despre care au rămas dovezi arheologice, etnografice și scriese mai ales în estul Transilvaniei, în Ținutul Secuiesc. Alfabetul a fost răspândit Ungaria, mai ales până în secolul al X-lea, când regele
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
influența Bisericii Romei, a impus alfabetul latin. A mai fost folosit, ocazional, până prin 1850. Textele redactate cu alfabetul apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. Inițial alfabetul a fost utilizat la crestarea răbojului: întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga, apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
fost folosit, ocazional, până prin 1850. Textele redactate cu alfabetul apar scrise, alternativ, cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. Inițial alfabetul a fost utilizat la crestarea răbojului: întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga, apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secțiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
scrise, alternativ, cel mai adesea de la dreapta la stânga, mai rar de la stânga la dreapta. Inițial alfabetul a fost utilizat la crestarea răbojului: întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga, apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secțiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga ș.a.m.d., până la completarea celor patru laturi
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
întâi se scria un rând (o latură) a răbojului, de exemplu de la dreapta la stânga, apoi, după terminarea rândului, răbojul se rotea la 90 de grade, capătul rândului devenind începutul rândului următor, răsucindu-l totodată cu următoarea latură nescrisă în sus (răbojurile aveau secțiune pătrată), scrierea continuându-se tot de la dreapta la stânga ș.a.m.d., până la completarea celor patru laturi . Gastronomia din Ținutul Secuiesc face parte din cea maghiară, fiindcă combinația între tipurile de carne folosite (porc, vită, pui), condimentele (paprica, ardei
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
ceramica întregesc în mod fericit interiorul specific acestei zone. La subsol se găsește o parte din inventarul unei crame (o mare parte din piese au fost achiziționate dintr-o cramă din județul Vaslui): butoaie, ulcioare, teascuri, zdrobitori, lin, fierbătoare, un răboj pe care țăranul însemna de fiecare dată când scoatea câte o găleată de vin din butoi etc. O sală este destinată obiectelor care aduc în atenția vizitatorului credințe și superstiții ce înconjurau vița de vie și vinul. Holul de la demisol
Muzeul Viei și Vinului din Hârlău () [Corola-website/Science/331906_a_333235]
-
alfabet (riguros fonetic, adaptat la maghiara contemporană) utilizat de secuii transilvăneni și în prezent ca alfabet secundar, alături de cel cu caractere latine. Întrucât acest alfabet era folosit în trecut preponderent la inscripțiile gravate, sistemul se mai numește popular "scriere pe răboj" (sau "încrustată"), în maghiară "róvásírás". Unele ipoteze susțin, că alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
alfabetul secuiesc este de origine turcă, iar analiza paleografică a vechilor rune turcești a relevat că acestea au apărut în Siberia de sud și în regiunea Jeti-Su din China. În limbajul de specialitate, se folosește frecvent expresia "scriere secuiască pe răboj" ("székely róvásírás"), întrucât secuii au utilizat cel mai frecvent acest sistem de scriere, iar textele cele mai numeroase și ample au fost descoperite în secuime; de exemplu la Dârjiu (Székelyderzs), Crăciunel (Homoródkarácsonyfalva), Sânmartin (Csikszentmárton), Daia, (Székelydálya), Corund (Korond), Vârghiș (Vargyas
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
comnut). Principalele schimbări fonetice constau în: În principiu, limba română are o [[ortografie fonemică]]. Cu toate acestea, ortografia contemporană prezintă o serie de [[Ortografie fonemică#Limba română|excepții]] de la principiul fonetic. Limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau [[răvașe|vechi „rune“ europene]], [[alfabetul latin|alfabete latine]], [[alfabetul grec|grecești]], [[Alfabetul glagolitic|glagolitice]], [[alfabetul chirilic|paleo-slave]], [[alfabet de tranziție|alfabete de tranziție]] și în final din nou latine. Despre epoca și formele adoptării [[alfabet chirilic|alfabetului chirilic]] în
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
De la primul text scris în limba română care s-a păstrat (Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, 1521) până la scrierile de astăzi, normele ortografice au trecut prin nenumărate etape. Există păreri că limba română a fost scrisă în istoria sa cu răbojuri sau vechi „rune” nord-europene(?), cu alfabetul latin, cu alfabetul grec, cu alfabetul glagolitic și cu alfabetul chirilic, ambele paleo-slave, cu alfabetul de tranziție sau mixt, și în final din nou cu alfabetul latin. În mod cert, documentele păstrate folosesc (după
Ortografia limbii române () [Corola-website/Science/299735_a_301064]
-
statornic al dreptății, cu o vitalitate netăgăduită de-a lungul unei vieți pe care a închinat-o slujirii bisericii ortodoxe. Își trage vița din Ciofrângenii de Argeș. S-a născut la 20 mai 1949. șase decenii și mai bine pe răbojul vieții, dar cu sufletul mai tânăr decât al multora. Intransigent, neșovăielnic, adversar neîmpăcat al răuvoitorilor și al celor înrobiți banului, părintele Nicolae și-a atras antipatia unora declarați apărători ai Cuvântului Domnului, în schimb vânduți propovăduitorilor de rele. Simbol al
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
și fantoma ei, lectura mentală a unei imagini în perspectivă și concretețea plană a suprafeței pânzei. Henry Mavrodin e un suflet suspendat între două lumi. Elaborarea unei lucrări poate dura ani, notați cu scrupulozitate pe fondul lucrării, ca pe un răboj. Viteza lumii de astăzi l-a aruncat în afara ei, dar în miezul artei eterne. Admiratorii săi vor fi rari, dar de bună calitate. Este ultimul foc de artificii al uimitoarei aventuri a picturii, începută cu secole în urmă, îmi mărturisea
Henry Mavrodin () [Corola-website/Science/322150_a_323479]
-
radicale nu simt altă trebuință mai urgentă decât aceea de a-și număra amicii din Cameră și din Senat; ocupațiune în care nu prea sânt jenați nici de regulele adevărului, nici de considerațiuni de onestitate politică. Înainte-mergătorul acestor numărători pe răboj e, ca-n toate afacerile de pură invențiune, ziarul "Romînul". {EminescuOpX 235} Temele de aritmetică vulgară și de "uite popa, nu e popa", practicate cu atâta succes la Dâmbovița și-n alte locuri și așternute cu aceeași virtuozitate în revistele
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mai omule-n jos, așa să trăiești, mai socotește o dată că nu face atâta... " Și cu cât badea nu se lasă, cu atât i se încarcă mai rău socoteala. În zadar țipă dreptatea în bietul om, geaba tot arată el răbojul și face socoteală lămurită și dreaptă în frica lui Dumnezeu: avocatul îl ia la zor cu gură de Târgoviște și bietul Mușat, daca vede și vede, ca să scape de tăcăi tura ceea de moară stricată, încheie cearta cu: "Poate, domnule
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vedeam și noi ca tot târgul. La acestea marele bărbat de stat ne răspunde prin gazeta d-sale: "Nu-i adevărat ce spuneți voi și tot târgul; din contra, Centrul este un mare partid". Noi de colo: Domnule avocat, ia răbojul și să-ți numărăm bobocii ca să vezi și dumneata" - "Nu-i adevărat, ne răspunde iar marele bărbat de stat, n-aveți idee de știința modernă: două și cu două fac nouă; Centrul este un mare partid". "Ce-i de făcut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
noastră”, „Universul literar”, „Propilee literare”, „Darul vremii”, „România literară”, continuă colaborarea la „Viața românească”, „Cosinzeana” ș.a. Tot acum îi apar volumele Legea trupului (Povestea unei vieți) (1926), Legea minții (Povestea altei vieți) (1927), Stana (1929), Biruința, Dactilografa și Dolor (1930), Răbojul lui Sf. Petre (1934), Minunea (1936), ediția a doua din Arhanghelii (1932). Nu-și uită obligațiile confesionale și, la Beiuș, tipărește numeroase broșuri cu caracter religios. În 1930, este numit protopop al districtului, iar în anul următor, este înaintat arhidiacon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]