1,122 matches
-
Știi de câte ori am plâns până acum? Am plâns și am desenat, apoi am desenat iar și iar am plâns... Încerc să mă detașez, însă nu reușesc. Sentimental, nu poți să rămâi de piatră atunci când se rostogolește într-un coș de răchită capul lui Ludovic al nu-știu-câtelea, iar călăul face un semn care transmite doar atât: altul la rând. Tu ai putea, amice? Nu-i răspunse. A discuta despre un eventual sentimentalism într-un astfel de moment i se părea pur și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
ceilalți acasă. Deodată se ridică, își scutură umerii și ieși pe ușa dinspre parc. În urma lui, ușa se închise automat. Terasa era un fel de logie, care se deschidea larg către parc, către aleile acelea strălucitoare și scrâșnitoare. Scaune de răchită, o măsuță... Nu avea timp să stea. Mai bine plec. Destul pentru ziua de azi! Vreau să ajung pe stradă, să văd lume. Să văd oameni care râd, care vorbesc. Trecu de portar, ieși în bulevard, mergând în neștire pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
intra direct în dormitor. Dacă aveți nevoie, menajera vă va aduce dimineața micul dejun. Nu trebuie să vă deranjați, are cheile ei. Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului, trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului, dădu peste un buton. Îl apăsă. În secunda următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
plasă și ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine e o nouă zi. Am să văd ce-o să fac mâine!" Când se trezi, își luă cheile și plecă în oraș. Merse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de coastă la Dumbrava, la sud de familia Crăciun; - Zăton - loc de la gura de vărsare a pârâului Trestioara (Heci), unde se amenaja un baraj (ca o zătulă), pentru a se prinde pește; - Zăvoi - pădurice din Lunca Siretului formată din plopi, răchite, sălcii, arini, pe teritoriile satelor Buda, Lespezi, Heci;Zăvorul Sirețelului - loc mai strâmt al Văii Sirețelului, înainte de a pătrunde pe teritoriul satului Dumbrava. V.S. 1.3 ISTORICUL CERCETĂRILOR ZONEI În ceea ce privește comuna Lespezi, au apărut de-a lungul timpului lucrări cu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
comunei, din cauza defrișărilor. Pădurile (178 ha) sunt formate din fag, carpen, gorun, tei, mesteacăn, stejar, iar după război s-au plantat și molizi. În locurile mlăștinoase crește papura, rogozul, nufărul galben, mătasea broaștei, săgeata apei și zăvoaie de plop și răchită. Suprafața afectată de umiditate este de 120 ha. SOLURILE Factorii pedoclimatici au favorizat formarea solurilor argiluviale podzolite și cernoziomuri levigate slab și moderat în locurile mai înalte, iar pe șesul Siretului soluri aluviale și lăcoviște, care conferă condiții bune pentru
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
s-a strecurat la piept. Eram pur și simplu disperată. Chiar în ziua aceea am văzut un șarpe în grădină. Era o vreme splendidă. După ce mi-am terminat treaba în bucătărie, m-am gândit să-mi scot un scaun de răchită pe gazon și să tricotez puțin. Pe când îl duceam în grădină, am văzut un șarpe în iarbă. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor. N-am stat prea mult pe gânduri, astfel că am dus scaunul înapoi pe verandă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Uneori totul se-nvăluie ca-n ceață, privirile mi se întunecă și simt cum toată vlaga mi se scurge prin vârful degetelor. În ultima vreme, ploaia mohorâtă a căzut neîncetat. Tot ce întreprind mă deprimă. Astăzi am scos un scaun de răchită pe verandă cu intenția de a lucra la puloverul pe care l-am început în primăvară. Lâna e de un roz pal și o combin cu un fir de bleu-cobalt. Lâna cea roz o am de la un fular pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
gândul la Urmuz, dar ceea ce crede "omul pierdut" despre lucruri îl apropie mai cu seamă de naratorul Întâmplărilor lui Blecher. Obiectele, în același timp semnificative și derizorii, populează aceste pagini cu prezența lor neliniștitoare, halucinantă, spectrală. Paharele, pălăriile, fotoliile de răchită, ceasurile-pușculiță, dulapurile, umbrelele, ligheanele, manechinele etc. devin vehicule de taină ale unei realități indescifrabile, depunând mărturie despre esența ultimă, incognoscibilă, a lumii. În aceste condiții achiziționarea unui fotoliu de răchită capătă o importanță crucială, echivalând cu un pas (mic) spre
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
cu prezența lor neliniștitoare, halucinantă, spectrală. Paharele, pălăriile, fotoliile de răchită, ceasurile-pușculiță, dulapurile, umbrelele, ligheanele, manechinele etc. devin vehicule de taină ale unei realități indescifrabile, depunând mărturie despre esența ultimă, incognoscibilă, a lumii. În aceste condiții achiziționarea unui fotoliu de răchită capătă o importanță crucială, echivalând cu un pas (mic) spre mântuire: "Mi-a venit un gând salvator. Voiam de mult să-mi cumpăr un fotoliu de răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
despre esența ultimă, incognoscibilă, a lumii. În aceste condiții achiziționarea unui fotoliu de răchită capătă o importanță crucială, echivalând cu un pas (mic) spre mântuire: "Mi-a venit un gând salvator. Voiam de mult să-mi cumpăr un fotoliu de răchită și acum aveam ocazia să o fac. Știam o adresă convenabilă și am pornit în direcția magazinului răcoros, ale cărui vitrine cu mobile spectrale îmi plăcuse întotdeauna să le privesc." Pălăriile însă îi trezesc suspiciunea, i se par obiecte antipatice
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
strămoșească ce nu se mai află, albind pe troscotul verde al ogrăzii mari, mari și întinsă; livada din dosul curței, biserica cu ținterimul pestriț de iarbă lungă, de sulfină aurită și de cruci negre; cumpăna fîntînei de la poartă, aninată pe răchita crengoasă; toate trec dinaintea mea, vii și în mișcare... Dar serile satului meu, cînd luna se ridica asupra părului și cumpăna fîntînei se părea ca un cocostîrc cu pliscul întins... ce sări sănine! într-amurgul se apropia, cîrdurile aducînd miroasele
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
face față. În rest, se descurcă. „E pădurea aproape, mai aducem niște lemne, ne ajung ca să ne încălzim și să facem de mâncare", mai spune el. Întrebat cum se descurcă pe partea financiară, de unde câștigă bani, arată un coș de răchită. „Vreo 1000 de coșuri împletesc pe an, mai mult nu am cum, nici material de lucru nu găsesc tot timpul anului și nici nu pot să îl pregătesc cum trebuie", spune bărbatul. Ar avea nevoie de niște utilaje care să
Cum trăiește o familie din România la granița cu Ucraina by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77391_a_78716]
-
1000 de coșuri împletesc pe an, mai mult nu am cum, nici material de lucru nu găsesc tot timpul anului și nici nu pot să îl pregătesc cum trebuie", spune bărbatul. Ar avea nevoie de niște utilaje care să „înmoaie" răchita și să o facă mai flexibilă, mai ușor de lucrat. Întrebat cât ar costa aceste utilaje, el spune: „Vreo 3.000 de euro. Nu mai mult. Dacă aș avea eu banii ăștia, ce atelier de împletit coșuri aș face... Nu
Cum trăiește o familie din România la granița cu Ucraina by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77391_a_78716]
-
Cărăușu. Petrache Cărăușu. Așa-l cheamă, bată-l norocul. Da’ nimeni nu-i spune așa. Toți îi zic Pâcu. Si atâta...” Boii parcă suflau din ce în ce mai greu. Erau osteniți peste măsură de povară și drum lung. Se apropiau de Fântâna cu răchiți. Inainte de asta însă, treceau pe la capătul grădinii lui moș Petrache, om gospodar în sat, dar care ședea aici „la grădină” - cum îi spunea el locului - într un bordei. Aici „la grădină” era ca într-un colț de Rai. Avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să știe cei de la regiment pe ce drumuri horhăia feciorul lui? ... Se împlinea cam o jumătate de an de când nenea Jănel o plecat de acasă. Intr-o zi de toamnă frumoasă, ședeam cu oile pe miriști, cam pe la Fântâna cu răchiți, când în lungul șleaului s-o ivit un drumeț. Era pe înserate. Am pus mâna streașină la ochi, să pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung, fără să răsufle...Când s-o îndreptat din șale, o șoptit: „Nicăiri nu-i mai bună apa ca aici la Fântâna cu răchiți.” Apoi, fără să scoată o vorbă, o plecat, cu același mers târâit... De unde venea nenea Jănel? a întrebat un gospodar de la o masă vecină. De ce nu ai răbdare? Așteaptă, că am să vă spun. Toate la rândul lor - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ciubote, cum spune catana. Dar una și cu una fac două. Așa că am să merg mai departe cu povestea lui nena Jănel. Scoteți-vă câlții din urechi și ascultați...Vă spuneam eu că nenea Jănel, așa cum o venit la Fântâna cu răchiți, așa o plecat. Ca o umbră de nour...De atunci, în ficare zi mă uitam să-l văd prin curte sau la covălie. Dar nu se arăta deloc. Parcă l-o înghițit pământul. O vedeam doar pe mătușa Rarița cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ca în vremurile tinereții...Timpul, însă, nu aștepta. Trebuia să pornească la drum. Moș Dumitru, bine dispus, a comandat ca în cătănie. La atac! Inainte! Hai, flăcăi, pentru că acușica îi amiaza mare! Ne-om hodini mai mult la Fântâna cu răchiți. Cârdul de care - ca o omidă uriașă - s-a pus în mișcare, la început mai greoi, apoi a intrat în ritm normal...Lui moș Dumitru i-a venit iar chef să-l sâcâie pe Pâcu. Pâcule! Acum fură-l cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în stare să mă pui la coada trupei. Mai degrabă spune-mi cu ce îl botezăm pe Hliboceanu diseară. Aista-i om umblat, nu un țângău, ca Gheorghe sau ca Alecu... Am eu grijă de asta, dar la Fântâna cu răchiți trebuie să-i spunem că diseară îl botezăm la Crâșma din drum și că el trebuie să plătească mâncarea și băutura. Lasă pe mine, că îi spun eu cum devine chestia cu botezul cărăușilor nou veniți între noi și ce
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dres caprariul glasul și... „Satul meu se cheamă Buhai. Așa îi zice și pace. Într-o zi, pe o căldură mare, la fântâna din marginea satului se hodineau două femei. Una mai bătrână și alta tinerică foc. Dondăneau la umbra răchiților... Dinspre târg tocmai trecea un gospodar. Le-a dat binețe, dar n-are ce face omul și întreabă: Unde ai fost, mătușă, pe o căldură ca asta?... Apoi... am fost cu nora mea la Buhai și amu’ ne întoarcem acasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat la atac. Nici nu știu când am ajuns la cele două răchiți de la cotul drumului. De acolo până la casa mea mai sunt vreo treizeci de pași... Așteptam momentul potrivit să fac saltul până la colțul gardului, când o rafală de mitralieră a secerat din zbor un ostaș în plin salt... În lumina slabă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am răcorit fața și am umplut bidonul cu apă. Ne-am scos încălțările și am pornit pe firul apei la vale. Nu ne atingeam nici de un pai. După câțiva kilometri, am ieșit la mal, prinzându-ne de crengile unei răchiți. Am sărit cât mai departe am putut. Știam de la cei care au încercat să evadeze că au fost prinși cu câinii. Greșeala lor a fost că au trecut apa drept spre malul celălalt. Cât a ținut pădurea, am mers zi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
transformată în depozit pentru diverse materiale de construcție, care ne făceau cu ochiul în special noaptea, și nu rezistam tentației de a face și noi o mică găinărie. Primăvara soseau, o dată cu păsările călătoare, delegații din „Jos”, care achiziționau nuiele de răchită și salcie, necesare pentru împletit coșuri, precum și araci utili în susținerea plantelor agățătoare, așa cum fac unii realizatori de talk show-uri televizate cu fetițele despuiate și foarte slabe, care trebuie „priponite”. Când se umplea curtea de stive ridicate din bonturi
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]