286 matches
-
loc au perit în zilele lui Costandin vod(ă) Șerban, ce au stătut domnŭ în urma lu Matei vodă, când s-au rădicat dărăbanții asupra domnului și a boierilor țării, la leat 7163; și stricându-se crucea de lemn, s-au rădicat această de piatră, la iulie 20 leat 7221 [1713]” (Inscripții medievale ale României. Orașul București, p. 471, inscripția nr. 565). 81. Nicolae Iorga, op. cit., vol. II, p. 209. 82. Nicolae Iorga, op. cit., vol. I, p. 43. 83. DRH A. Moldova
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atât pre ale mele moșteniri, cât și pre ale mumei lor...” O îndelungată conviețuire (ca în cazul prezentat mai sus) ori un devotament de condiție excepțională arătat de soție („că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili și la vréme de boală și de moarte, ea m-a căutat”) motivează gesturile testatorilor de a lăsa nevestelor lor - prin testamente pe care Pierre Chanu le-a numit „documente pentru salvarea sufletului sub privirea morții”, deși în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tot am lăsat soțului mieu, Maricăi. [...] Așijderea și viia de la Podgorii și moșia de la Lipărești și țiganii iar am lăsat soțului meu, Maricăi [...] și să fie ăi de hrană, că și la bine și la rău cu densa mi-am rădicat toate nevoili...” (Să notăm aci că, în afara celor ce specificau caracterul comun al întregii averi, cei mai mulți soți lăsau după moarte nevestelor „satele și moșiile de cumpărătură, odoarele, vitele, țiganii și rumânii «să le hrăneascăț”). Era o practică veche aceasta a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anul 7054, septembrie 2, vineri la miază noapte...”) n-a obligat-o pe Doamna Elena Ecaterina să părăsească odăile rezervate ei în palatul domnesc. N-a plecat, fiindcă, în chiar ziua morții soțului ei, „boerii cu toată țara” (Grigore Ureche) „rădicară” (după sfatul episcopilor și al întregului sfat” - zice Macarie, a cărui opinie trebuie să fi consunat cu ale celorlalți) la domnie „pre Iliaș, fiiu-său cel mai mare” (despre care Iorga presupunea că fusese chiar asociat la domnie cu tatăl său
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a și murit. Radu Greceanu ne spune că Munții Carpați erau trecuți, în căutarea protecției și spre a evita niște vremuri primejdioase, și dinspre Ardeal către Valahia: „Atuncea și jupânésele boiarilor ardeléni care la Tucheli craiul să închinase, s-au rădicat cu totul și au trecut în țara Românească, pentru că nu era a sta în Ardeal, de vreme ce oștile toate să trăgea a eși din Ardeal, neputând sta înaintea oștilor nemțești, carii din sus grele venea...” Uneori, gonite de partide potrivnice, de Voievozi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului de n-au adus haraciul la vréme; și cum împăratul biruiaște de la răsărit pân’ la apus și nu iaste altă țară mai rea decât țara Rumânească, că nu apucă o nebunie să să potolească, alta rădică”. Postelnicul ascultă și hotărârea: Ghica-Vodă mazilit și suprimat, țara transformată în pașalâc condus de un anume Mustafa, care absolut întâmplător era ginerele vizirului. Prima reacție a postelnicului este de disperare (știrea era teribilă) zgomotoasă: „Iar Costandin postelnicul, bunul creștin și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
divin [Sfânta Treime, patimile lui Iisus Hristos, Sfânta Fecioară Maria, sfinții - ca întercesori -, Biserica în genere], lipsă „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești din secolul al XVIII-lea”525) era categoric împotriva dezmoștenirilor: „A treia. Să se rădice de la mijloc obiceaiul cel rău ce au unii și nu vor să lase nimica rudelor puind pricina cum că nu i-ai căutat la vréme de nevoie sau la vréme de boală sau pentru căci au avut între dânșii vrajbă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu toată boierimea și slujitorimea”. Vodă avea să rămână în Orașul de Scaun (și Șerban Cantacuzino procedase la fel); ceilalți, însă, își urmau drumul: „Și așa isprăvindu-se slujba pogrebaniei” - scrie Radu Greceanu, aflat probabil printre privitori - „cu mare pompă rădicând-o, tot pre jos mergând până supt deal, acolo deci așăzând-o într-o carâtă, rămâind Măriia sa împreună cu toată casa Măriei sale și toate rudele la amară întristăciune și mâhnire, Măriia sa s-au întorsu la scaun, iar oasele s-au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
celebru datorită conciziei și forței expresive. Limbajul direct, topica specială imprimă imaginilor o deosebită energie și creează impresia vizionării rapide a unei existențe vertiginoase, de o neobișnuită măreție. Construit ascendent, portretul crește spre apoteoză, căpătând dimensiuni uriașe în final („să rădica de-asupra biruitorilor”). Percepția covârșitoarei personalități a domnitorului este augmentată de proiectarea sfârșitului său pe fundalul unor tulburări sociale sau naturale, ca semne și efecte ale acestui eveniment. Având simțul excepționalului, U. reproduce unele secvențe „vorbite” memorabile, care înviorează narațiunea
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
lucruri de războaie meșter, unde era nevoie însuși se vârea, ca văzându-l ai săi, să nu se îndărăpteze și pentru aceia raru războiu de nu biruia. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor... Iară pre Ștefan vodă l-au îngropat țara cu multă jale și plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toți ca după un părinte al său... Ce după moartea lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Vodă, mulți în robia tătarilor și la noi au căzut și mulți au perit. Iar trupurile celor periți, le-au strănsu împreună cu a-l lui Franz căpitanul unde muri la acest sat. Peste trupurile lor am făcut și s-a rădicat și această sfântă cruce, care însă și de piatră și boltită o am acoperit, precum să vede lângă movilă, ca să fie de pomenire și la acești boeri care s-au întâmplat: Darie Donici vel dvornic den Țara de gios, Gavriil
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ce se petrec pe lumea asta nu toate sunt frumoase și la locul lor. Mulți se poartă fără să știe de vreo lege. Așa a făcut și Vasilie Geanalău, care tocmai când împotriva lui Ștefăniță vodă (Lupu) „tâmplându-să a să rădica Constantin (Șerban) vodă cu oști ungurești și cu cazaci și au venit aici, în țară,...Și atuncia găsi și Vasilie Geanalăul vreme și prilej...și...au mărsu la vistiariul domnescu și a țărăi în Ocnă și au făcut mult jacu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
lui Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod dovedește acest lucru. În acest hrisov vodă spune că cei doi frați „s-au arătat cu vrednici slujbe...la apa haznalelor, asemine și la multi lucruri ce au făcut domniia mea, cînd s-au rădicat curtea domnească și firideul dispre doamna, iată dară că, pentru slujba ce-au slujit, m-am milostivit...și i-am miluit cu o bucată de loc...care este dinainte porții mănăstirii Tri Sfetitelor , piste podul gospod al Uliții cei Mare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mortu în mijlocu casii neîngropat și umblând eu pe la negustori, nimeni nu mi-au dat nici o para să-l îngrop și fiind și eu și neavând nici o putere, am căzut cu lacrămi la părintele egumenul să-și facă pomană să rădice pe mort cu cheltuiala sfinții sale și să rămâie dugheana la mănăstire pentru pomenirea sufletelor lor... Iar părintele egumenul ș-au făcut pomană și au cheltuit treizeci și unul lei și doozeci de parale. Și am dat acest zapis locului
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
În satul ăla,la Cocora, îi arată Teofana casele care de-abia se vedeau în zare. —Apăi și noi mergem într-acolo. Vii cu noi? Ismaile, puradela merge la Cocora. O luăm până acolo? Ia-o, fă! Ia-o! —Hai, rădică-te, că mergi cu noi cu căruța. Țiganca o ajută să se ridice, o ia de mână, o urcă în căruță lângă ea și lângă Ismail. O, bată-te norocu’ că ești frumușică, spune Ismail când o vede. —Așa-i
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Vezi? Așa vrei să pățești și tu, că tot râvnești la cerceii ei? Inima mea sâmțăște când e ceva rău,că mi s-a zbătut mereu ochiu’ stâng de cum ați plecat, își face cruce peste ochiul cu pricina, Dedi. Ia rădică-te o țâră și pune capul în poală la mine să te dăscânte Dedi dă dăochi. O așează pe Prințesa cu capul în poală, suflă de trei ori peste fruntea fetei și își spune descântecul: Fugi izdate Blăstămate Nu izda
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
văd sănătos... ― Și eu mă bucur că ești încă în stare să faci drumul de la mănăstire până aici... ― Cum sî nu-l pot faci, conașule? Când îi vorba sî vin la matali, apâi șî latî de-aș fi, tot mă rădic și mă târâi... ― În timp ce eu oi pune ceva pe masă, spune-mi ce mai e pe la mănăstire și dacă toți sunt sănătoși. ― Întâi, am sî-ț’ spun cî Zâna îi bini, iar părintili ti așteaptî sî vii cât di repidi poț
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
domnu Țării Moldovei”, spune: “scris-am acesta zapis al meu mai cu mar(e) credință să să știe cum însăm(i) eu am socotit și am cugetat... Văzând eu pomana părinților mei, carii au zidit și au noit și au rădicat din temelie sfânta și dumnezeiasca mănăstir(e) ce se cheamă Gălata, de lângă scaunul Iașilor den Țar(a) Moldovei... Fiindu acea... mănăstir(e) întru mar(e) pohval(ă) și cu multă aver(e)... întâ(m)platu-s-au multe răutăți Țărăi Moldovei de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
toți de obștii dreptate și mila domnii mele, mai vârtos sfintele măn(ă)stiri, unde neîncetat se fac rugăciuni pentru toată creștinătatea, iată, am făcut... milă cu toate măn(ă)stirile și acei bani ce da agiutorință some, i-am rădicat domnie mea de tot, cu nimică să nu fie supărate... Și pe(n)tru aceasta n-am lipsit a nu vă înștiința cu domneasca noastră carte ca să știți pentru mila ce am făcut ca să vă bucurați și să rugați pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-au închinat la moscali; dintre carei unii, fiind și 2 ficiori a lui Ienăchițe vistiernic,...Constantin, făcându-să căpitan de cătane la polcul lui Cantimir, au mai adunat la steagul lui pre câțiva nebuni,...care-i nu numai c au rădicat sabiia asupra stăpânilor noștri și cu podgheaz împreună cu alții au vinit asupra noastră să ne gonească,...jăcuind pe pământeni și muncindu-i...De s-ar fi potrivit stăpânii noștri sau noi de n-am fi păzit lucrurile cu mare chiverniseală
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
GLASUL DE PE TELEECRAN, ÎȘI FĂCU O ÎNSEMNARE CU ADRESA REALĂ ȘI O PUSE ÎNTR-UN PLIC, PE CARE-L ADRESĂ LUI PETER CADRON, SOCIETATEA METEOR, HOTELUL GANELA, ORAȘUL IMPERIAL \ A SE PREDA CU POȘTA DE PRÎNZ ÎN ZIUA DE ȘASE RĂDICĂ A DOUA ZI. ÎN ÎMPREJURĂRI NORMALE AR FI LUCRAT ÎMPREUNĂ CU ARSENALELE. ȚELURILE ACESTORA ERAU ÎN PRINCIPIU ȘI ALE LUI ȘI ERA MARE PĂCAT CĂ UN ÎNTREG CONSILIU SE LĂSASE ÎNSPĂIMÎNTAT DE UN SINGUR OM, ADICĂ EL. DAR AȘA SE ÎNTÎMPLASE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
geniu și de putere creatoare. Astfel îmbrățișați, aruncai neagra și strălucita mea manta peste umerii ei albi, i-ncongiurai talia c-un braț, strîngînd-o tare la pieptul și la gura mea, iar cu cealaltă mână fluturând cealaltă parte a mantalei ne rădicam încet, încet prin aerul luciu și strălucit de razele lunei, prin nourii verzui * ai cerului, prin roiurile de stele, prin ploaia de raze - până ce ajunserăm în lună. Călătoria noastră nu fuse decât o sărutare lungă. O lăsai acolo, în aerul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mărgăritarul trebuia să crape de ură. Îl aruncai în mare și mă-ntorsei la iubita mea din lună, căreia[-i] povestii toate ce făcusem ". lubitei mele îi făcui haina de-un gaz albastru, deși străveziu ca aerul, prin care se rădica ea în albeța cea strălucită a rotundelor sale membre; în părul ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
miști tu. Ei sunt jos. Când o inimă pierdută-n nenorocire, în apăsare, în neputința de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsește marginile în puterile slabe a celui ce le are, când o asemenea inimă ș-ar rădica aspirațiunile până la tine, și le-ar rădica fără voință, luptând de a o oprima, neputând să reziste amorului ce ar simți un asemenea om. Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
inimă pierdută-n nenorocire, în apăsare, în neputința de a cultiva simțiri, căci fiecare din ele își găsește marginile în puterile slabe a celui ce le are, când o asemenea inimă ș-ar rădica aspirațiunile până la tine, și le-ar rădica fără voință, luptând de a o oprima, neputând să reziste amorului ce ar simți un asemenea om. Întristare? Asta nu-i întristare. Desperare? Asta nu-i desperare. Este moartea de viu, este marginea gîndirei, este o luptă vană, crudă, fără de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]