260 matches
-
1164 a5; 1171a 11-12 (erotică tipică între asemănători dominați de pasiune până la exclusivism pasional); 1157a 6-12; 1167 a4-7; 1171b 25-31 (aceste locuri amintesc de Phaidros, 250d-e: implicarea văzului). În Politica (1262b), Aristotel uzează de autoritatea lui Socrate pentru a se răfui cu Platon: „noi (Aristotel - n.m.)considerăm însă că dragostea este cel mai mare dintre bunurile cetăților (căci așa este foarte puțină disensiune), iar Socrate lăuda în foarte mare măsură unitatea cetății. Lui i se părea că aceasta este misiunea dragostei
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
scoate chiar armata și pistoalele, dar faptul că guvernanții nu-și controlează limbajul nu e de bun augur pentru modul În care Își exercită mandatul. În felul acesta se dă „mână liberă” celor care au cu adevărat chef să se răfuiască cu jurnaliștii - vezi cazul Ino Ardelean, Între multe altele. Vladimir Tismăneanu: Întâmplător, Îl cunosc foarte bine pe Pașcu - a fost unul dintre oamenii care m-au ajutat În chip determinant să pot avea acces la arhivele operative ale fostului Comitet
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
lui Eminescu era scumpă redactorilor, deși poetul nu este înțeles în profunzime. Plivitor (un pseudonim al lui Vlahuță, semnificativ pentru atitudinea periodicului) îl acuză de lipsă de pietate pe N. Petrașcu, autor al unui studiu critic asupra poetului, și se răfuiește cu Aron Densușianu, care caracterizase arta eminesciană ca „literatură bolnavă”. O schiță a lui Caragiale din „Vatra”, greșit interpretată de Vlahuță ca o denigrare a țăranului, provoacă un schimb aspru de replici între cei doi scriitori. Gr. G. Tocilescu, Anton
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290555_a_291884]
-
francez Jean Paul Sartre: acuzînd politropismul personalității sale, avea ceva cu unul dintre cei ce o alcătuiau, un sartre cu care nu se prea înțelegea și pe care îl antipatiza mult de tot. Trebuie să spun că și eu mă răfuiesc necontenit cu un dur din mine, cel ce se află mereu în căutarea celui de-al treilea sens, unul situat invariabil în răspăr și care îl scoate pe altul, tot din mine, în față pentru bilanțul de seară (și asta
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
front comun de luptă și apărare. Mă întreb iarăși: împotriva cui? Și de ce? Burghezia internă a fost spulberată. Cu imperialiștii nu avem de-a face. Ei sunt departe și înaintea noastră! Dacă va fi cazul, au cu cine să se răfuiască. Inexplicabilă concepția celor care au adus la o demonstrație pașnică mii și mii de arme. Despre demonstrația oamenilor muncii nimic nou: fețe încruntate, participare formală, sonorizare din studio, panouri cu duiumul. Ceva nou a fost totuși. Niciodată nu am văzut
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fericit. Mă rog. O concluzie ar fi că am învățat să scriu atunci când mi-am pierdut auzul. Ar trebui să încerc să-mi explic logic tot mecanismul ăsta, apetența pentru oralitate. De unde venea ea? Cum era posibilă? Că Dumnezeu se răfuia cu mine ar fi o variantă. Așa-mi plăcea să cred. Că îmi luase auzul pentru a nu mai putea io dovedi ceva. Proba. Amușinasem ceva și Dumnezeu mă bușise, mă pedepsise pentru impertinență. Că Dumnezeu are un plan cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Între timp, în casă a venit la maică-mea cineva și discuția, inevitabil, s-a dus spre carte și soarta ei postumă, destinul ei suprarealist, ăsta era cuvântul, în care personajele, ființele de hârtie prind viață și încearcă să se răfuiască cu idiotul care le-a zugrăvit neprincipial. Deja era după-masă, și de dimineață numai despre asta vorbeam, ca un maniac, și încercam să duc muncă de lămurire cu oamenii de pe stradă. Femeia și-a cerut scuze că de când e singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se găsesc la fiecare vită, și le frigeam acasă, mâncându-le În mare taină... Iar rinichii și ficații de berbec Îi culegeam la frații Stănescu, măcelari numai de miei, de berbeci sau, mai gustoși ca orice, iedul și oaia stearpă, răfuindu-mă apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Apoi, spuneți d-voastră, se poate da un răspuns mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este nu este, m-oi răfui eu cu dânsul, ce intră însă să mă răfuiască preotul pe mine? Ce mai trebuie preot? Apoi nu! - Răspunsul e același: preotul trebuie și azi, ca și ieri și în veci! El trebuie pentru trei pricini: 1. pentru că lui Dumnezeu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai bun la nenorociții copii fără tată, care cutează a întreba dacă: Ne mai trebuie Dumnezeu?!... Dar ce mai trebuie preotul? - Adică, hai, Dumnezeu... ca Dumnezeu, este nu este, m-oi răfui eu cu dânsul, ce intră însă să mă răfuiască preotul pe mine? Ce mai trebuie preot? Apoi nu! - Răspunsul e același: preotul trebuie și azi, ca și ieri și în veci! El trebuie pentru trei pricini: 1. pentru că lui Dumnezeu trebuie adusă jertfă, pe care numai preotul o poate
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și care nu putea spera nici la dragostea fetei, ce ar fi putut eventual să-și Înduplece tatăl, această situație Îi fu de ajuns pentru a se alia cu adversarii familiei princiare, cu toți cei care abia așteptau să se răfuiască cu membrii ei și să ajungă la ziua judecății. și nu se putea spune că erau puțini! Toți cei care-și pizmuiau stăpânii pentru bogăția și puterea lor, pentru cum Își extinseseră mereu autoritatea În această parte a lumii, pentru
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
domniței Adelheid... Ehei, alta ar fi socoteala. Conrad n-ar Îndrăzni să Înfiereze În public o rubedenie, mai mult, pe soțul singurei sale nepoate, unica fiică a lui Bertold, mai ales că acesta e mort... S-ar spune că se răfuiește cu rudele răposatului... Nu, e prea viclean. Chiar dacă se gândește la răzbunare și se gândește, fără Îndoială, cel puțin deocamdată sabia călăului n-ar putea cădea asupra mea...Tot ce-mi trebuie e o amânare. După aceea, mai vedem noi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
bucuros să te Înghită, pe tine, cel mai mare nelegiuit pe care l-a ars vreodată În flă cările lui... Cei doi se priviră lung: — Deci era Adalbrecht? Tot ce se poate! Să-i lăsăm pe cei doi să se răfuiască Între ei. Unul tot ne rămâne și nouă... suspină Johannes. Dacă nu i-aș fi jurat ducelui Conrad s-o scot pe prințesă de-aici... Se strecurară cu multă băgare de seamă prin cotloanele Întunecoase: — Acum nu mai putem ieși
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
temeinicie. Dar într-o lume în care parcă tot ceea ce ar trebui să fie normal se inflamează, se irită, mediocritatea și emfaza privesc cu superioritate în jur, virtuțile se ascund. Le-o fi rușine să iasă pe stradă. Să se răfuiască ele cu impostorii, semidocții, incompetenții? La ce folos! Tocmai cu cei care par a fi de prestigiu. Nu ei decid acum, nu ei compromit imaginea sensului adevărat al termenului? Dar cum va veni un vânt puternic și purificator al străzii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
baze sigure, așezământ privilegiat și important factor de civilizare, a întocmit nenumărate memorii, apeluri, declarații, precum și mai multe proiecte de reorganizare teatrală. Sugestiile și propunerile îi apar în publicațiile vremii („Românul”, „Timpul”, „Reforma”), unde el găsește de cuviință să se răfuiască, iar și iar, cu Matei Millo, de care fusese cândva apropiat și care îi fusese asociat la tălmăcirea unor texte dramatice franțuzești. Polemica se extinde și în broșuri precum Respect adevărului (1863), semnată împreună cu Matilda Pascaly și C. Dimitriade, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
în Spania, Portugalia, Grecia, RFG, Austria, Polonia, Italia, SUA). Cînd s-a referit la exilații români din Canada, nu și-a ascuns antipatia față de preotul Valerian Trifa. Îl consideră nociv, periculos, o „bestie neagră”, cu care ar vrea să se răfuiască. Evit să-l întreb despre rostul zbaterilor sale: n-ar fi lucrat, oare, mai mult și mai bine în țară? Plecarea sa departe nu înseamnă o risipire? încerc să par doar nedumerit. Zîmbește larg mai întîi, dar după o clipă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
celălalt. În schimb, eu parcă, instinctiv, mă apăr, mă scutur de mîna pretins prietenească. Neîncrederea mea a pornit întotdeauna de la scrisul lui. În ședințe - cine n-a reținut acest aspect? -, el cere rigoare, profesionalism, e împotriva diletantismului, detesta mediocritatea, se răfuiește cu impostorii etc. Dar dacă zici rigoare, seriozitate, temeinicie etc. - termeni fetiș - nu înseamnă că le și ai! „Dis-moi de quoi tu te piques pour te dire ce que tu n’est pas”, observa Amiel. Cînd scrie, G. nu e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
directă în evenimente și mai ales că a fost o participantă înflăcărată în „Piața Universității”, pe care minerii au evacuat-o în zilele de 13-15 iunie, în mod cu totul original... Chemați la București au pus umărul și s-au răfuit cu participanții în stilul lor muncitoresc... Ei, minerii, munceau, nu gândeau ca intelectualii indezirabili!.. În acel timp Mariana mă informează despre nesiguranța ei personală, însă eu neștiind că ea susținea manifestația din Piața Universității i-am spus să stea în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
orice. Cum arată viața lor de familie? Iubirile lor? Ficatul lor? Ce visează? Ce le face plăcere? Ce citesc? Dar încerc să mă pun și în pielea președintelui. Care nesocotește frecvent prestigiul suveran al pozi ției sale, pentru a se răfui, nervos, cu unii ziariști și doi-trei „moguli“. Îl văd irosindu-se în atac, distribuind, în toate direcțiile, epitete joase, supărat pe popor (după ce l-a idolatrizat) și păstrându-și îngăduința numai pentru versurile lui Păunescu și pentru primii zece ani
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
spus și mie. Lenuța și tăticu mi-au scris că tu te-ai plâns că nu ți-am scris. Mă mir de acest fapt mai ales că nu mă știu datoare cu nici un răspuns. Abia aștept să vii să ne răfuim amândoi. Te-ai făcut un răutăcios, nu știi decât să mă necăjești la fiecare scrisoare. Cu postul ce ai făcut ? La noi s-au închis cursurile, până ce vor veni arhitecții să vadă mai întâi localul. La școala de băieți, sus
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și eu în Săptămâna mare. Asta cred că va fi la Priponești. E speranță de concediu? Țuțule, nu-mi scrii în privința asta nimic. Domnica ți-a mai scris, mie nu vrea în nici un chip. O fi și ea ocupată, mă răfuiesc eu cu ea, după ce mă voi răfui cu tine mai întâi. Sigur, cu o singură deosebire. Marilena e necăjită. A venit nervoasă din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
că va fi la Priponești. E speranță de concediu? Țuțule, nu-mi scrii în privința asta nimic. Domnica ți-a mai scris, mie nu vrea în nici un chip. O fi și ea ocupată, mă răfuiesc eu cu ea, după ce mă voi răfui cu tine mai întâi. Sigur, cu o singură deosebire. Marilena e necăjită. A venit nervoasă din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
toată inima că mă înșel, că nu se simte așa. Probabil alții se simt nedreptățiți că stau la București și nu la Paris, iar cei care stau la Paris vor să fie la New York. Sau înapoi la București, să se răfuiască în voie cu inamicii. Am constatat cu tristețe că sentimentul „nedreptățirii” animă destui autori, nu puțini, și le strică de obicei și bucuria la care dotarea naturală pentru artă, câtă există, le-ar da dreptul. Dl. Grigurcu poate să pară
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
sunt întotdeauna statul și banul public, minciuna endemică, inexistența noțiunii de onoare sau a instituției demisiei, în cazul greșelii. Toate aceste consecințe directe ale răsturnării valorilor în perioada totalitară sunt amenințări directe pentru prezentul și viitorul României. Nu se mai răfuiește nimeni cu comunismul, ci cu stafiile lui, care se mișcă ocult printre noi, stricându-ne viața și istoria.” (din revista Formula As nr. 635 (38), 27 sept. 4 oct. 2004). În anii ’80 „poetul Geo Dumitrescu a scris un articol
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
împotriva propriului popor, na sfârșit pe eșafod cum ar fi trebuit și cum ar fi vrut cei care au suferit, ci a murit de moarte naturală, i se zice bună, în patul propriu, nu demult. Faptul că Pinocet s-a răfuit cu stânga chiliană a cântărit greu în fața democrației engleze și americane, care n-au admis să fie judecat pentru crimele săvârșite, oferindu-i adăpost și azil. Se poate spune că democrațiile anglo-saxone au o atracție pentru dictaturile de dreapta, pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]