260 matches
-
celor care l-au înfățișat pe Dumitru Stăniloae în lumini nefaste încît nu poți să nu te întrebi dacă Lidia Stăniloae chiar și-a atins seninătatea. O vînă vindicativă îi umbrește memoriile, autoarea cheltuind prea multă energie spre a se răfui cu Arsenie Boca, Răzvan Codrescu, Nicolae Streza, Sorin Preda sau cu mitropolitul Serafim al Germaniei. Predilecția de a consemna atacurile, bîrfele și neplăcerile de care are parte o preschimbă pe Lidia Stăniloe într-un răboj înzestrat cu calitatea de a
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]
-
opoziției, în bine-cunoscutul sau stil agresiv“, potrivit unui comunicat de presă, al europarlamentarului, citat de . „De șase ani, domnul Traian Băsescu se află la conducerea României și face tot ce-l taie capul, inclusiv în justiție. Și azi, în timp ce se răfuia cu PSD în plenul APCE, România era criticată pentru întârzierea cu care aplică deciziile CEDO“, a spus europarlamnatrul PSD. Potrivit acesteia, întrebarea deputatului socialist polonez, în cadrul lucrărilor APCE, cu privire la nefuncționarea dialogului șefului statului român cu partidele din opoziție, „a fost
Europarlamentarul Corina Creţu: Abuzurile puterii nu mai sunt o problemă internă () [Corola-journal/Journalistic/49171_a_50496]
-
un om al vorbei mai totdeauna rostite printre scriitorii chiar și ocazionali. Conul Costică Dissescu, decrepit, la vremea când generația lui Lovinescu îi face cunoștința, e un personaj bizar, cu pasiuni și patimi foarte diverse. La adăpostul lui, Lovinescu se răfuiește în lege cu Bogdan-Pitești, vechi „amic”, fără să-l ierte, la urmă, nici pe bătrânul domn, care face figură de Trahanache, uitat în comitete și comiții. Nici măcar moartea-i brutală și nedreaptă nu-l scapă pe I.G. Duca de critica
Fiii risipitori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4933_a_6258]
-
secretă nemulțumire de sine a cărei neagră undă e defulată printr-o cronică cîrtire, printr-un amalgam de „ipoteze" corectiv idealizatoare ale propriei conștiințe, însă mai ales printr-o pornire față de scriitorii care-i „stau în drum". Cu aceștia se răfuiește, după cum am văzut, aproape fără contenire. Invidia transpare fără putință de tăgadă. E un aliaj de imprudență și impudență. „Inamicul public" de căpetenie se întîmplă a fi chiar G. Călinescu. Nu contează circumstanța că acesta l-a introdus pe tînărul
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
avea enorm de câștigat dacă ar aduce conținutul literar la nivelul graficii, excelente), editorialul poetului Claudiu Komartin se intitulează „Regăsirea normalității”. E singurul lucru - necesitatea normalității - cu care suntem de acord. În rest, autorul nu face altceva decât a se răfui cu toată lumea din anormala noastră lume literară. Răfuiala are un antecedent la care Claudiu Komartin se referă cu mândrie încă de la început: un articol din revista noastră de acum un an în care autorul îi făcea de ocară pe mai
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4888_a_6213]
-
idolii în farseuri buni de pedeapsa postumă - răsturnarea aceasta nu ar fi putut-o bănui nimeni. Dar iată că Onfray, intrat parcă într-un puseu de molestare a tot ce înainte i se părea sfînt, își pune la zid învățătorii, răfuindu-se cu cei sub fascinația cărora și-a petrecut adolescența. După cum mărturisește în prefața volumului Freud, amurgul unui idol, apărut anul trecut în Franța, autoritățile de suflet ale tinereții sale au fost trei: Nietzsche, Marx și Freud, iar dintre ei
Omul cu canapeaua by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5363_a_6688]
-
-l deguști estetic, ci ca să te instruiești pe seama unui spirit erudit. Atracția textelor sale vine fie din diversitatea informației, fie din doza subversivă de îndrăzneală cu care, pe alocuri, se ridică împotriva poncifelor occidentale. Sunt trei locuri unde Poukamisas se răfuiește pe față cu autorii occidentali. Primul loc privește definiția pe care Samuel Huntington, în articolul "The West Unique, Not Universal" din revista Foreign Affairs (numărul din noiembrie-decembrie 1996), o dă Occidentului: spațiul ocupat de catolici și protestanți. Reacția lui Poukamisas
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
sau titluri onorifice - în străinătate sau în țară -, dar atunci când le-am primit, le-am acceptat cu plăcere. Nu am avut o strategie de afirmare (relații, prietenii, apartenența la grupuri de influență) și, în plus, în polemicile avute „m-am răfuit cu toți și cu toate", care mi-au atras antipatii multe și chiar insulte. Am cunoscut „Franța profundă" invitat de Mediateci, Facultăți, Biblioteci și Cercuri de lectură. Niciodată nu am fost invitat de prietenii mei, profesorii de la Facultatea de Litere
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
politică? B.N: Nu am abandonat literatura, dar după ce am scris 14 romane era firesc să mă îndrept și spre alte domenii în care să cunosc și să înțeleg „ființa în timpul istoric". Am scris eseuri, polemici în care „m-am răfuit cu toți și cu toate" și care mi-au adus multe insulte și defăimări. Un tigru de hârtie nu este o întoarcere la memorie sau o mărturie, ci o analiză a Dosarului de Securitate (800 de pagini) în care am
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
cu care am polemizat. Iată câteva exemple: „patos justițiar, fervoare justițiară, necruțător chestor moral" și „neîmblânzitul justițiar, sumbru, inchizitorial". Într-o recentă Istorie a literaturii am fost calificat drept „un masochist al scormonirii trecutului și un intransigent, gata să se răfuiască cu toți și cu toate". Dacă adăugăm cuvintele „prețios, justițiar, chestor moral" și „intransigent", poate ușor să rezulte că sunt moralist și că romanele mele sunt moralizatoare. N.M.: Sunteți un bun povestitor. Unele din romanele Dvs. au intrigă și chiar
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
în care am fost calificat în public că sunt «un masochist». N-am comentat pentru a evita o polemică. Același critic, într-o lucrare mai vastă, a afirmat că sunt «un masochist al scormonirii trecutului, un intransigent gata a se răfui cu toți și cu toate». Masochist?! Da! Mi-a plăcut să sufăr, dar nu știu cine a fost sadicul și cine a exercitat sadismul? Mi-a plăcut să sufăr și de aceea am lucrat la munca de jos timp de 12 ani
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
agent de influență”, cum scrisese Dorin Tudoran cu ani în urmă, reprezintă o calomnie, dar și că el ar fi fost inamicul public numărul unu al regimului comunist, pe care l-a înfruntat, și al Securității, cu care s-a răfuit. Cel puțin două precizări deveneau obligatorii. Prima: discuțiile din Consiliul USR, departe de a-l scoate vinovat pe Breban, regretau situația creată și refuzau orice măsură punitivă. Nu știu cine l-a informat pe Breban de contrariul. Dacă ar fi participat la
Cui i-e frică de CNSAS? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5515_a_6840]
-
Preda a glosat ceva mai mult pe seama autorului romanului Război și pace, căruia a încercat să îi și dea replica, în Delirul. Kafka și Swift, scriitorii preferați, lipsesc cu totul, după cum lipsește și Dostoievski, cel cu care Preda s-a „răfuit” în Cel mai iubit dintre pământeni. Cu asemenea absențe - și mai sunt și altele, prea multe pentru a le mai enumera -, universul gândirii lui Preda ne apare sărac și deformat. Din fericire, e doar efectul unei selecții și antologări neinspirate
Marin Preda par Marin Iancu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5698_a_7023]
-
Sorin Lavric În ciuda ținutei de acalmie politicoasă, filozofii sunt naturi irascibile cu aplecări beligerante. O undă de răzvrătire le hrănește orgoliul, încărcîndu-le ochiul cu umoarea agresivă a imboldului critic. Cine gîndește se răfuiește, motivația stînd în înfrîngerea adversarului cu ajutorul elocvenței. De aceea, a fi filozof e a fi reactiv sub unghiul vigilenței ostile, întreaga atenție concentrîndu-se în atacarea preopinentului. Deschizi o carte ca să-i găsești punctul vulnerabil și citești un autor ca să-i
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
să ne descurcăm cât mai bine și planul nostru este cât mai repede să ieșim din această situație. Or, noi ce facem? Venim și idealizăm ca pe o abstracțiune FMI - președintele ca să înjure Guvernul, Opozița ca să înjure Guvernul și ne răfuim între noi și ne judecăm între noi performanța guvernamentală și economică prin măsura în care respectăm poruncile FMI. Este o abordare demagogică, greșită, perfect nerelevantă din punct de vedere economic și care nu ne poate duce departe. Ne poate duce
Antonescu: Acordul cu FMI este un handicap de care trebuie să scăpăm by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/34430_a_35755]
-
Este, mai întâi, indisciplina, generală și cronică, din școli. S-a ajuns ca școlile să fie păzite de către jandarmi. Cei care fac legea în școli sunt părinții, nu dascălii. Dau buzna în cancelarie sau în sala de clasă și se răfuiesc cu profesorii sau cu colegii odraslelor lor. Temători de scandal, directorii le iau deseori partea. Drogurile se vând la poarta școlii și se consumă în toalete. Conflicte banale între copii degenerează în lovituri de cuțit, destule, vai, fatale. Reflex al
Reforma școlii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3547_a_4872]
-
se manifestă prin duritatea unor negații de-a valma, fie în perspectiva radicală a demontării unor „iluzii” ale literaturii române, fie în planul unei subiectivități înverșunate de tipul prin care bunăoară un teoretician al „ideilor literare” nu ezita a se răfui cu toți cei ce i se părea că i-ar sta în cale. Curios, reprezentanților unor atari atitudini le stă adesea în gît Istoria lui G. Călinescu, de la care s-ar trage toate păcatele literelor noastre. În al doilea rînd
Observații de bun-simț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3831_a_5156]
-
extreme, sunt la mâna a doua, s-au scris deja în cărți. Atitudinea ei e, și ea, studiată după romane. Ce rămâne e un fel de hăituială într-un spațiu mic, fără amploarea goanelor haiducești. Andrei amână și premeditează, se răfuiește, apoi, cu propria lui inacțiune, își fixează termene și obiective. Că nu are nimic de haiduc, de primitiv, de om dintr-o bucată e cât se poate de limpede. Când, în fine, îndrăznește, deznodământul are ceva minor, de afacere slujnicărească
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
emisiunilor la care erau invitați, niciunul nu ezita să lanseze ironii sau atacuri voalate la adresa celuilalt. La fel cum niciunul nu pierdea ocazia să apară la o emisiune din prime-time sau să facă o conferință de presă pentru a se răfui public cu celălalt, dacă avea de dat o replică. *Președintele: politica externă, de securitate, de apărare, reprezentarea la CE, conform Deciziei CCR - Traian Băsescu i-a reproșat lui Ponta că l-a vizitat pe președintele Chinei, Xi Jinping, fără mandat
Acordul de Coabitare, praf în ochii lui Barroso. Cum au încălcat Ponta și Băsescu Pactul, punct cu punct by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36216_a_37541]
-
notez că în ajunul morții (ne-o spune și fiul, Luca Ion, și prietenul acestuia, Ioan D. Gherea), Caragiale a vorbit în termeni superlativi (și totodată analitici) despre Macbeth. Altfel, se arăta sceptic față de poezia lirică (într-un rând, se răfuiește în fața copiilor cu poezia lui Verlaine) și față de sentimentalism în general. Refuză „egomania” în scris și recomandă evitarea persoanei întâi. Trăiește pentru literatură, iar o nuvelă neizbutită a unui amic îi cauzează nu doar insomnie, dar chiar depresie (cât de
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
necunoscute ocupă, ea și numai ea, prim-planul. Nu din ignoranță, fiindcă numai de ignoranță nu-l suspectez pe autor. Mai curând din calcul. Dósa vrea să transcrie America lui, nu pe-a altora. A doua preconcepție cu care se răfuiește volumul e legată de marota arhitecturii intime a poeziei. În cei opt ani de cronică literară m-am lovit adeseori de acest paradox: mai toate volumele demne de atenție vădeau mai degrabă o acută preocupare pentru construcție, pentru structură, pentru
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
scrie că " Lipsa de coordonare în cadrul comandamentului pentru situații de urgență a dus la moartea unei tinere: Aura Ion. Ponta avea responsabilitate directă în această coordonare", însă șeful Guvernului, pe perioada accidentului a mers "la o emisiune și s-a răfuit cu adversarii politici", după care a mers la o "chermeză la restaurant cu presa". În final, fostul consilier al președintelui Traian Băsescu susține că premierul Victor Ponta gestionează urmările tragicului accident din Munții Apuseni, în care au pierit doi oameni
Lăzăroiu: Ponta vrea să folosească STS în folos propriu () [Corola-journal/Journalistic/32684_a_34009]
-
nu încape discuția, o dată ce el a scris celebrele versuri: ,își dezbracă țara sânul/ Codrul frate cu românul...". Construcția de căi ferate de-a latul virginelor câmpii ale țării, prin codrii seculari, peste șopotitoare curgeri de ape îl exaspera, pe când se răfuia în Timpul cu niște feciori de bani gata, cu nodurile bine legate la cravate, care puneau la cale intrarea României în Europa, către finele secolului al XIX-lea. Nu chiar un secol mai târziu, în prag de adolescență, urmăream, la Bușteni
Bătrânul și ploaia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11199_a_12524]
-
lui Martinescu, care-l emulează acum în aventura vîrstelor, sînt deosebit de aspre, dar după opinia noastră suficient de judicioase: ,Greu se poate întîlni ceva mai anost! Raportul unui belfer (profesor universitar), care povestește cum a ajuns la catedră și se răfuiește cu foștii colaboratori (dintre care prea puțini mai sînt în viață), înflorituri de rigoare, retușuri, la persoana proprie, trecerea sub tăcere a faptelor care nu-i convin, îngroșarea celor care sună bine azi, evitarea de a da numele persoanelor despre
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
Zogru de Doina Ruști. Textul său nu se remarcă prin calitatea analizei sau originalitatea interpretării, ci printr-o notă de umor involuntar specifică, de mai multă vreme, tinerei recenzente. Comentînd cartea unui autor, ea profită de ocazie pentru a se răfui cu cărțile altor scriitori, cu opiniile altor critici despre acele cărți, cu premiile primite de ele ș.a.m.d., la infinit. Astfel, o coloană și jumătate din cronica la romanul Doinei Ruști e dedicată demantelării romanului Cruciada copiilor, de Florina
Studențești... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10666_a_11991]