349 matches
-
viteză năucitoare. „Poate că mi s-a părut, poate că nu am auzit bine, poate că nu o fi ea, doctorița... sau, dacă o fi, poate că dă Dumnezeu să nu fie ceva grav...”. Simți cum, într-un mod ciudat, răgușește. Gâtul i se usca... Își amintea că a avut momente în care această femeie o scosese din sărite, atât de mult, că îi venea să dea cu ea de pământ, dar abia acum înțelegea că nu ar fi vrut nicicând
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1427094032.html [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
ai acestora, ascunși în pădure. Mașina s-a oprit în hotarul dintre Moisei și Borșa, unde casele-s din ce în ce mai rare și dealul coboară până la marginea șoselei. Din camionul acoperit cu prelată au coborât șase călăi, cu automate în mâini, țipând răgușiți la cei dinăuntru. Că oamenii erau sau nu legați la mâini, nu se știe, nu se vedea. îi urmăreau pe măsură ce se dădeau jos. Primii doisprezece au fost mânați de la spate de doi inși spre căsuța în fața căreia oprise mașina, ceilalți
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
poetică a lui Hasdeu, care n-a avut un răsunet deosebit. El a caracterizat-o prin următoarele rânduri: O poezie neagră, o poezie dură,<br> O poezie de granit,<br> Mișcată de teroare și palpitând de ură,<br> Ca vocea răgușită pe patul de tortură<br> Când o silabă spune un chin nemărginit. Dintre piesele de teatru, cea mai însemnată este "Răzvan și Vidra", foarte criticată la vremea apariției (1867) de criticii revistei "Convorbiri literare". Ea zugrăvește una dintre epocile zbuciumate
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
era interesat cât de puțin de Weiss, ci numai de efectul propagandei.” Goebbels și-a descoperit aici și talentul pentru oratorie, devenind în curând al doilea om din mișcarea nazistă, după Hitler, în acest domeniu. În timp ce stilul lui Hitler era răgușit și pasional, Goebbels era calm, sarcastic și de multe ori comic: era maestru în a introduce în discurs invective și insinuări, însă dacă situația o cerea, putea trece repede la o retorică frenetică. Recunoștea deschis că exploatează cele mai joase
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
vrea să stea." Ex.:" Fata asta este și inteligentă, și frumoasă, și harnică, și tot ce-ți poți dori." Asindetul constă în suprimarea conjuncțiilor coordonatoare dintre cuvinte sau dintre propoziții. Ex.:"Toți, politicieni, manifestanți, polițiști, au cântat împreună până au răgușit." Elipsa constă în suprimarea unei părți din enunț, pentru că este neesențială sau se poate deduce din context. Ex.: "Primul motiv vi l-am explicat. Iar al doilea derivă direct din primul." (se evită repetarea cuvântului "motiv"). Aposiopeza este procedeul de
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
piesă așa cum am văzut-o și am simțit-o noi!"” Pentru prima dată live, piesa s-a auzit la radioul ProFM, interpretată în timpul emisiunii „Alarma ProFM Live Session” unde a sunat chiar foarte bine în ciuda faptului că artista, Delia, era răgușită din cauza unei răceli. Pe contul de YouTube al radio-ului a fost încărcat un clip cu prestația celor doi artiști, clip ce a strâns peste 700.000 de vizualizări. Filmările au avut loc în București, în regia lui Bogdan Daragiu
Cum ne noi () [Corola-website/Science/334465_a_335794]
-
Grgur a fost acuzat de complot împotriva lui Murad și perioada să de domnie s-a încheiat. El a fost închis în Amasya și i s-au scos ochii la 8 mai 1441. În conformitate cu „Monumenta Serbica Spectantia Historiam Serbiae, Bosniae, Răgușii” (1858) de Frânc Miklošič, Grgur și frații săi au cosemnat o carta prin care Durad a confirmat privilegiile Republicii Ragusa. Carta a fost datata în 17 septembrie 1445. Potrivit lucrării "„Europäische Stammtafeln: Stammtafeln zur Geschichte der Europäischen Staaten”" (1978) de
Mara Branković () [Corola-website/Science/328758_a_330087]
-
închide. E trist, Domnule Ministru, a ne uita la zidurile bisericii și să nu putem merge într-însa spre slujbă. Suntem aici ca să suferim lipsa ei, căci glasul ce am ridicat strigând să ni se repare mânăstirea ni s-a răgușit; nu mai avem nici unde trăi, căci au căzut uși, ferestre, tavanul, pericol ce ar face să se pună la cale reparația mănăstirii". Mănăstirea a avut un rol de prim ordin în rețeaua așezămintelor sfinte din Vlașca, devenind, la un
Mănăstirea Glavacioc () [Corola-website/Science/306351_a_307680]
-
bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În ziua aceea ședea cu Analele în mînă anume pregătite. Și fiindcă era răcit, răgușise bînd de căldură un pahar de apă minerală rece, - îmi întinsese mie volumul să citesc, deși de obicei el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu versuri, numai versurile unor poeți păcătoși și care terminaseră cu viața
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
urmașii voștri nu vor avea parte decât de rușine, până la sfârșitul veacurilor! Grosul forțelor lui Nobunaga nu avansa în formație. Unii soldați ajungeau cu întârziere, pe când alții înaintau în rânduri dezordonate. Dar toți erau însuflețiți de atracția glasului său. Nobunaga răgușise de atâtea urlete, iar oamenilor le era greu să înțeleagă ce spunea. Însă nici nu mai era necesar. Le ajungea să știe că îi conducea. Între timp, începuse o ploaie torențială, ca un potop de sulițe lucitoare. Stropii de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
îi făcură să-și recapete încrederea. Haideți să ne prindeți! răcniră, stând gata de atac. Fugărirea trupei lui Hideyoshi de către Keya se trsnaformă într-o jalnică înfrângere. Nenumărate leșuri rămaseră îngrămădite sub stânci și sulițe. — Retragerea! Glasurile care urlau ordinul răgușiră în sfârșit prin văile pe unde se retrăgeau cei din Asakura. Acum e momentul! Înapoi! Retragerea! Hideyoshi părea aproape să-l imite pe inamic, iar oamenii săi se întoarseră și o luară la fugă spre șesurile din miazăzi. Conducându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din vechea capitală păreau întristați. De fiecare dată când drapelul cu cuvintele lui Sun Tzu și flamura cu cele treisprezece ideograme chinezești erau desfășurate și luate în luptă, vitejii soldați se întorseseră cu ele. În acele vremuri, ei și orășenii răgușiseră strigând din toată inima victoria împărtășită de toți. Asemenea evenimente avuseseră loc pe vremea lui Shingen și, acum, cu toții duceau dorul acelor zile. Și cu toate că stindardul înscris cu cuvintele lui Sun Tzu era unul și același, oamenii nu-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se reliefară și mai accentuat. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se vede cu ochiul liber. — Dacă așa e, atunci de ce mai avem nevoie de atâtea vorbe? Nu da sau un nu va fi de ajuns. — Stăpâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
demente, învingătorul o luă la fugă după camarazii săi din unitatea principală, dispăru din nou în miasma de fum și sânge și, atins de un glonte rătăcit, căzu mort înainte de a-și fi putut ajunge din urmă propria armată. Kyutaro răgușise de atâtea răgete: — N-are rost să-i fugăriți prea mult timp. Genza! Momoemon! Opriți trupele! Spuneți-le să se întoarcă! Câțiva dintre vasali se repeziră înainte și, cu mare dificultate, opriră soldații. — Înapoi! — Retragerea sub stindardul comandantului! Hori Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lungul malului, fiecare om ținându-și orizontal coada lăncii. — Stați! — Opriți-vă! — A venit ordin din tabăra principală a seniorului nostru să nu prelungiți urmărirea! La aceste cuvinte ale oamenilor de pe mal, urmăritorii se opriră. Ii se apropie în galop, răgușit aproape de tot, zbierând la oameni în timp ce alerga în susul și-n josul malului: — Stăpânul nostru a spus că aceia care devin atât de mândri de victorie încât se lasă duși de avânt și fug după dușman vor compărea în fața curții marțiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ce mi se transmise și mă turbură și o pace adâncă se lăsă asupra mea, o încordare ascunsă se despleti în mine, neliniștea, privind această minune care nu sperasem să arate astfel, mă părăsi. Fetița asta nu e proastă", murmurai răgușit de o emoție copleșitoare, nemaiștiind ce spun, căci nu ăsta era gândul meu din acea clipă, ci un altul, pe care nu vroiam să-l exprim, de recunoștință pentru cea care o făcuse și o învățase în lipsa mea să spună
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fiica mea la o masă. "O bere pentru mine, îi cerui chelnerului și... "Și pentru domnișoara o înghețată", mă completă el. "Poate vrei o prăjitură?" o întrebai. Dădu din cap: nu! "Ta-taaa, zise ea, după ce chelnerul se îndepărtă, tu ești răgușit!" Tresării. Și mie mi se păruse când dădusem comanda, îmi auzisem glasul, ceva străin, puțin spre bas, o clipă. Tușii. "Și acum mai sânt răgușit?" " Da..." Tușii din nou. "Dar acum?" "La fel..." " Cine știe ce-o fi, zisei, oi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
secretă și puternică lupă, gesturi și cuvinte care ne chircesc sufletul. Astfel gândeam în timp ce medicul se uita zadarnic și îndelung în gâtul meu, să vadă ce am. Curând după întoarcerea Matildei de la București și scena de violentă desgolire care urmase, răgușisem cu totul, abia mai puteam rosti cuvinte. "Nu e răceală, mormăi specialistul, totul e curat, amigdalele, faringele, laringele... Trebuie să fie o infecție, să facem niște analize și atunci, dacă va fi cazul, îi tragem cu penicilină." "Infecție de la ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
casa părintească, unde tata mă primi cu toate sentimentele de odinioară topite, supărat doar de declarația mea că nu aveam cancer și că n-o să mor. Avea aerul omului mărginit dar și sublim, care nu înțelege cum cineva, fiindcă a răgușit, crede că n-o să moară, cu toate că văzuse cum un om, fiul său, deși nevinovat, trebuise să ispășească o grea pedeapsă. Dă, dar astea erau socoteli care trebuiau reglate cu oamenii... Moartea, ehe, e așa o chestie ce nu se întreabă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine! Dar și tu ești, fiindcă ne-ai lăsat să credem că nu ai tu nevoie de toate astea!" "N-am avut și nici acum n-am, florile mele o să crească singure pe mormînt", îmi răspunsese ea cu un glas răgușit de astă dată de ceva care era și ură și disperare neagră și singurătate care n-o consola, în timp ce eu gândeam că mica noastră grădină era totdeauna plină de flori și de aceea nu-mi trecuse prin cap vreodată să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Era Matilda, veselă nevoie mare, îi recunoscusem din prima clipă, și venind parcă dintr-un vis îndepărtat, glasul ei de altădată, din clipele de euforie exaltată... Lumina se aprinse. Sării în capul oaselor, buimăcit. Matilda nu era singură... "Silvia, murmurai răgușit de o furie năvalnică. Ce cauți tu aici, fără să te anunți? mă adresai Matildei, trăim într-o lume civilizată, avem telefoane, adrese, poștă și telegraf, copii și prieteni pe care trebuie să evităm să-i punem în situații delicate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
alese, splendoarea și galanteria domneau la curtea regilor mauri ș...ț Cordoba era singurul ținut din Occident unde erau cultivate În același timp Geometria, Astronomia, Chimia și Medicina”. „În adâncul acelei liniști”, răspunde ca un ecou Borges În El aleph, „răgușeau de cântat porumbeii Îndrăgostiți; din vreun patio nevăzut urca susurul fântânii; și ceva din carnea lui Averroes, ai cărui străbuni veneau din deșerturile arabe, simțea recunoștință pentru această curgere continuă a apei”. Acesta a fost contextul În care Averroes a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
n-ai ținut îndeajuns la mine, nu m-ai iubit îndeajuns, erai mai preocupat de PROPRIA PERSOANĂ. În cele din urmă, am rămas fără cuvinte și am strigat în pumni, iar și iar, încercând să-mi descarc furia, până când am răgușit. Nu puteam să rămân în apartament: era prea mic pentru starea de agitație în care mă aflam. Văzând roșu dinaintea ochilor, am luat-o spre ușă. Trecând pe la calculator, am văzut că primisem un nou mail. Nu știu la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asupra acestor lucruri; izvodul suferințelor Iașului e așa de lung! Starea lui, astăzi, e așa, încât mulți nu-l prezintă decât ca pe un oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda păgubașului: "nevasta gospodarului se puse pe bocit, găinile cotcodăcind îngrozite, își făcură vânt peste garduri, un cârd de rațe se buluci în plasa de sârmă, iar dulăul din lanț se repezea în rafale răgușite în direcția vizitatorilor". Semnificația cazului relatat atinge niște dimensiuni grotești, mai ales după ce, timp de săptămâni de intensă supraveghere, lui Săsărman îi dispar doi purcei. Resemnat, acesta încearcă să găsească o explicație: Totdeauna vine o clipă când ațipești de oboseală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]