333 matches
-
vai și-amar de sfinți se-ascund după icoane în mânăstiri cernite cu aur, cu podoabe și lumânări plătite de două babe care, îngenuncheate cer să li se ierte totul, în jur... numai mister. De sus se-aude-un clopot ce-a răgușit strigând pe undeva prin vreme cu vocea tremurând, doi îngeri trag cortina împleticiți în cruci , dar vai...nu mai au pene, nici aripi, parcă-s prunci, ce prunci?... bătrâni de vină își caută veșmântul sfințit cu puritate, la zei și-
CÂNTUL APUSULUI de ANA PODARU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382939_a_384268]
-
cumpănii puțin încă odată dacă să intre sau nu însă instinctul său de supraviețuire unit cu dorul său după Sofia învinse tot acel orgoliu monstruos din adâncul ființei lui. Deschise poarta. Un câine legat în lanț ieși din cușcă lătrând răgușit de câteva ori apoi se retrase înapoi în cușcă. El înaintă spre ușa casei la unul din geamurile luminate prin perdea desluși silueta Sofiei trebăluind prin casă nu auzise câinele lătrând și atunci Mihai se opri din nou în loc și
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
Am vrut să termin cu muzica, nu aveam de ales, nici a la Joe Cocker nu puteam cânta. Am fost acum 3 săptămâni. În cursul operației a stat nervul foarte mult sub anestezie și întins, cred că din cauza asta eram răgușit când am ieșit din operație. Medicii știau că mă ocup cu muzica și mi-au spus că nu se întâmplă nimic, voi avea voce în continuare și uite că s-a întâmplat. Ei știau că unul din efecte este și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93302_a_94594]
-
Tenere nu trebuie niciodată să mergi cu fața spre soare, așa că pe la jumătatea dimineții abia mai reușea să distingă obiectele la o sută de metri distanță, iar după-amiază lumea devenise pentru el un fel de nebuloasă albastru-verzuie. — Aici, nouă! șopti răgușit prin radio. Am nevoie de ajutor. Ce fel de ajutor? Orice fel de ajutor... - se auzi amarnica rugăminte, nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
zgomot put? Asta e ca proverbul: CÎinele care latră nu mușcă.) Crește noaptea. Pătrund În coridorul obscur dintre două oglinzi În care realitatea Își arată fața ei răsturnată. Umblu printr-o piață cu picioarele pe cer. Din spate un glas răgușit de precupeață: „Vai dragă, da frumos te-ai mai Îmbrăcat, parcă ești alte alea“. Îmi privesc hainele. Pantalonii se scurtează sub ochii mei, țesătura stofei se taie, tot ce mă acoperă devine transparent. Marca firmei Îmi Înfierează șoldul stîng - Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
atârnând de un șnur verde până în podea, șoapta care mi-a ajuns la ureche nu era a lui Stein, ci a lui Zander, un student pe care-l cunoscusem la secretariatul universității cu câteva zile înainte. Acest Zander îmi lătra răgușit în telefon că împreună cu un prieten au hotărât să organizeze în noaptea aceea o partidă de miros (nu înțelegeam ce înseamnă, l-am întrebat și el mi-a spus că e vorba să se prizeze cocaină); mi-a mai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
imobil, se putea vedea tot ce se petrecea pe stradă. Două automobile se opriseră în fața clădirii. Se deschiseră ușile, ocupanții coborâră. Atunci oamenii care așteptau pe trotuar înaintară, Acum, acum, să ne pregătim pentru ce e mai rău, urlă reporterul, răgușit de excitare, atunci oamenii aceia spuseră câteva cuvinte care n-au putut fi auzite și, fără alte gesturi sau comentarii, începură să descarce mașinile și să transporte înăuntrul clădirilor, la lumina zilei, ceea ce ieșise din ele la adăpostul unei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
gata să se supună gestului ei. Când ea deschise ușa doctorul simți mirosul acela dulce și grețos care face atât de neplăcută atmosfera din preajma leproșilor. O auzi vorbind și auzi și răspunsul lui Strickland, dar nu-i recunoscu glasul, era răgușit și nedeslușit. Dr. Coutras ridică din sprâncene. Simți că boala i-a atacat deja coardele vocale. Apoi Ata reveni afară: — Nu vrea să vă primească. Trebuie să plecați. Dr. Coutras insistă, dar ea nu-l lăsă să treacă. Doctorul dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp a fost Împreună cu Eleanor. Ceea ce spunea, atitudinea sa față de viață, față de ea, față de sine Însuși - toate reflectau toanele literare ale englezului mort. Ea ședea deseori pe iarbă, lăsând o adiere leneșă să-i răsfire părul scurt, și vocea Îi răgușea când citea poezie, alergând pe tot globul, din Grantchester până În Waikiki. Lectura cu voce tare a lui Eleanor avea pasiune În ea. Parcă erau mai apropiați - nu numai mental, ci și psihic - atunci când citeau poezie decât când se Îmbrățișau, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
metri mai încolo pe alee. — Nenorocitule, scrâșni Becker. Vocea logicii trebuie să-i fi spus lui Poliza că se comporta prostește, că Becker și cu mine eram capabili să-l prindem cu ușurință, dar această voce era probabil atât de răgușită de teamă, încât sunase la fel de neatrăgător precum trebuie să-i fi părut și noi înșine. Nu există o astfel de voce pentru Becker, răgușită sau altfel. Țipând la Poliza să se oprească, el se lansă într-un sprint susținut. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ducând la gura globului transparent de protecție ce-i înconjura capul. Individul traversă plutind spațiul de trei-patru metri până la „Bourul” și ciocăni la ușă. Cine-i? întrebă comandantul Felix S 23. — De la Cooperativa „Prestarea”. Am autorizație, se auzi o voce răgușită de dincolo de ușă. — Și ce vrei? zise Felix S 23. Nu doriți jaluzele? întrebă vocea. Roboții se uitară unii la alții. — Ce să dorim? făcu Getta 2. — Jaluzele, doamnă, săru-mâna, zise vocea. Ieftine și garantate. Doi poli la metru, tragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Mgar, dar se va rupe căruța: Leană, cu-un așa tâlhar, o să facă scârța-scârța. O-ntrebai pe doda Lala: cum pot să-l despart de ea? - "Vin rece să-i dai cu oala, să răcească, draga mea! Când Prian va răguși, spune-i că de boală va scăpa Să sugă lapte de la măgăriță, nașe-sa Ana-i va da". După-o lună, poate... două,Prian mi-i răgușit, copt; A-nghțit vreo zece ouă, când Leana-i vâdu ăst pont: - Dragul meu
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
rece să-i dai cu oala, să răcească, draga mea! Când Prian va răguși, spune-i că de boală va scăpa Să sugă lapte de la măgăriță, nașe-sa Ana-i va da". După-o lună, poate... două,Prian mi-i răgușit, copt; A-nghțit vreo zece ouă, când Leana-i vâdu ăst pont: - Dragul meu, suferi și-i rău; ochii de durere-ți ard... Ca să capeți glasul tău, Ana să-ți dea lapte cald! .................................................................................... A tot supt Prian, la Ana , lapte bun
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
Mgar, dar se va rupe căruța: Leană, cu-un așa tâlhar, o să facă scârța-scârța. O-ntrebai pe doda Lala: cum pot să-l despart de ea? - "Vin rece să-i dai cu oala, să răcească, draga mea! Când Prian va răguși, spune-i că de boală va scăpa Să sugă lapte de la măgăriță, nașe-sa Ana-i va da". După-o lună, poate... două,Prian mi-i răgușit, copt; A-nghțit vreo zece ouă, când Leana-i vâdu ăst pont: - Dragul meu
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
rece să-i dai cu oala, să răcească, draga mea! Când Prian va răguși, spune-i că de boală va scăpa Să sugă lapte de la măgăriță, nașe-sa Ana-i va da". După-o lună, poate... două,Prian mi-i răgușit, copt; A-nghțit vreo zece ouă, când Leana-i vâdu ăst pont: - Dragul meu, suferi și-i rău; ochii de durere-ți ard... Ca să capeți glasul tău, Ana să-ți dea lapte cald! .................................................................................... A tot supt Prian, la Ana , lapte bun
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]
-
aceea era un loc uitat de lume, cu drumuri înfundate pe vreme ploioasa și colbuite, în verile secetoase. Acesta era motivul pentru care venirea noastră se transformă într-un eveniment pentru copii din sat, dar mai ales pentru câinii care răgușeau de atâta lătrat la auzul motorului. Mai apoi, patrupedele să îngrămădeau să-și lase niscai lichide personale pe rotile motocicletei, scrisori de dragoste către câinii din oraș. Gardul de la ulița meșteșugit împletit din nuele se întindea între doi nuci uriași
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
efect spectaculos acestor mici tablouri după natură, cu oameni, bouri și ceai de soc fiert la primus. De fapt, ce sunt aceste mici instantanee lirice altceva, decât bucăți sfâșiate din pânza vieții, atârnată pe un catarg? Până și „dimineața e răgușită și cu albeață pe ochi”. Notații lapidare precum îmbucăturile de pâine la o cină frugală. Fapte diverse. E clar că Melania Cuc are un stil inimitabil, format în jumătate de veac în care s-a bucurat de prietenia cuvintelor. Ea
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
Tu, ce-ai cântat și eu, ce-o să ascult. O să dispară armonia-n trupă Și sunetul va fi pierit demult, Iar cântecul s-o pierde în tumult, Când zgomotul urechea o astupă. De va plesni și firul din arcuș, Vor răguși toți îngerii și sfinții, Cum balamaua scârție în uși Și în sertare se coclesc arginții, Iar fructele prea verzi de corcoduș Ne strepezesc și sufletul și dinții. MONOPOL Această iarnă are-aceeași formă Ca orișicare glaciară eră, Iar soarele de foc
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
a iubirii, deoarece principiul opus nu prinde contur, nu e o realitate, ci o umbră lipsită de materialitate : „ mi-am zdrențuit gândul / în mărăcinișul sufletului tău / mi-am rupt curcubeul / în toamna privirii / mi-a-nghețat mâna-ntinsă / către macii iubirii / am răgușit căutându-ți duioșia “ ( Portret ). Tema iubirii, de fapt a neiubirii, se corelează cu tema iernii care semnifică încremenire : „ în mine însămi e iarnă / visul meu / își îngheață propria-i creangă “ ( Fulg ), albul fiind în același timp puritate și nerodire : „ ce
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
are importanță, că tot nu se vede nimic. Să nu uităm însă că suntem în țara tuturor posibilităților. Prin urmare... Cam pe la Sfântul Ion când deja dădeau semne de oboseală până și cei mai vajnici petrecăreți iar în grajduri vitele răgușiseră de atâta zbierat și cădeau de foame, cel mai bun prieten al oamenilor, televizorul, transmite o știre zguduitoare. Un mare cântăreț de manele, până acum necunoscut, moare călcat de tramvai. Era ce-i drept cam beat și, de fapt, fusese
ERADICAREA GRIPEI PORCINE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364202_a_365531]
-
nerăbdare în sânul familiei sosirea grupurilor de colindători mari. Grupurile de colindători mari erau formate din 6-14 persoane. De regulă se strângeau cât mai mulți deoarece colindele erau lungi și pretențiile gazdelor deosebite, încât ca să nu obosească și să nu răgușească, ceea ce ar fi periclitat calitatea cântecelor, grupul se împărțea în două subgrupuri numite PEUCI. În afară de colinda de la fereastră când intrau în gospodăria omului și cea de la plecare, celelalte colinde le cântau pe strofe, pe rând. O strofă o cânta o
RITUALUL COLINDĂTORILOR CE VESTESC NAŞTEREA DOMNULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367820_a_369149]
-
și vraja s-a schimbat! Ne-ntâlnim doar la răsărit și la apus: Ea noaptea e un corb, eu ziua sunt un lup. Noaptea-i place să zboare în lumina lunii, frații mei urlă, sirenele îi ajută, împletiți cu țipete răgușite de corb... Zorile ne preschimbă, ea mă sărută, eu alerg iute să-mi apăr haita vânată. Referință Bibliografică: Între apus și răsărit / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNTRE APUS ŞI RĂSĂRIT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 () [Corola-blog/BlogPost/367962_a_369291]
-
nu intra pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau mucii, răgușea și strănuta, de ziceai că-i sar ochii din cap. De aici și porecla. Afaceristu’ era unicul copil al Marghioalei lui Vătrai. Zic „unicul” pentru că femeia era nemăritată. Bietul taică-său, Ilie Vătrai, n-o avusese decât pe ea, pentru că
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
la sfârșit. Cu siguranță, obiectivitatea cu care acesta își spunea părerea, îi ajuta la elucidarea punctelor de vedere expuse, pentru că ceea ce românul, filozof și scriitor de marcă avea să spună, rămânea pe frontispiciul discuțiilor purtate ca o pecete. Adesea era răgușit a doua zi, atât de mult vorbise în seara precedentă!” Interesante amintiri și catalogări! Într-o lume aflată în plină viteză, într-una dintre cele mai mari metropole americane în care accentul se pune pe competitivitate, pe cunoaștere, seriozitate și
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366906_a_368235]
-
anunțată de secretara liceului chiar înaintea intrării la ultima oră, că doamna director vrea să-i vorbească personal în biroul domniei sale. Era emoționată. Nu știa despre ce este vorba. Ajunsă în fața secretariatului, bătu timidă la ușă. - Intră! se auzi vocea răgușită de la tutun a secretarei, o doamnă aflată în pragul pensionării. - Doamna director este în birou? - Da, poftiți, vă așteaptă, răspunse indiferentă femeia. - Mulțumesc! Ciocăni și la ușa directoarei și auzi aceeași invitație. - Bună ziua, doamnă Ivănescu, am aflat de la doamna secretară
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]