1,185 matches
-
bun ne trebuie... Ai dreptate, Costache. Acușica-i miezul nopții și ne-a mai ieși un strigoi în cale. Au ieșit. Mergeau repede, cu atenția încordată... Era liniște. Doar câte un câine somnoros străpungea noaptea înaltă de mai cu hămăit răgușit... Petrache își terminase socotelile, numărase banii încasați, îi pusese în casa de bani și, potrivindu-și pălăria pe cap, era gata să iasă pe ușă. În seara aceea nu trebuia să-l aștepte pe Costăchel, pentru că acesta fusese plecat la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile rugător
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nimeni. Dinspre fereastră se aud zgomote de voci omenești. Devin atent. „Ia uitați-vă, mă, la ăsta de pe bancă. Ia uite-l cum stă... Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cântarea cântărilor Traversa una din marile piețe când auzi, ca dintr-o trezire, concertul dezlânat și monstruos al orașului. Forfota trecătorilor, tânguitul motoarelor, țipetele claxoanelor și clănțănitul roților de tramvai Îl asaltară dintr-o dată ca o muzică străină, de alămuri răgușite, dezacordate. Se opri cu palmele strivite pe urechi și regretă faptul că ieșise, că se aventurase prea departe. Se simțea singur, cumplit de singur În mijlocul acelei mulțimi forfotitoare, În Învălmășeala de voci Întretăiate și sunete sparte, care-i cotropeau auzul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
prăvălia unui măcelar mizerabil, care-și taie cele două oi pe zi; îl văd de fiecare dată când privesc afară. Dis-de-dimineață, i se aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
venit? Desfă-ți fularul de la gât!“ Vocea ei își regăsise timbrul plăcut din vremea copilăriei și rezona precum cuvintele pe care le rostești inconștient, când dormi. Mai auzisem vocea asta, într-un somn profund. Oare visa? Avea o intonație voalată, răgușită, ca a unei fetițe care s-ar juca de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului: Pentru un moment, rămăsesem nemișcat. Spuse din nou: „Vino, desfă-ți fularul de la gât!“ Am pătruns încet în obscuritate. Mi-am scos haina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să ne întoarcem cu onestitate la firul epic. Domnul director era buimac, răvășit, cu hainele în dezordine și palid. Privi cu ochi rătăciți la tanti Mery, contabila-șefă, și la Monica, secretara lui. Se încruntă și întrebă cu un glas răgușit: "Ce-i cu voi aici?". Cele două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica îndrăzni: "V-am auzit strigând și am venit într-un suflet încoace. Mai ales că strigați ceva de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cele din urmă își regăsi graiul articulat: "Voi!? Voi sunteți ăia care mi-ați făcut totul?" Un "da" mare și gros umplu tot zidul. Își duse mâinile la față și se masă energic, apoi răsuflă adânc. Întrebă cu o voce răgușită: Voi mi-ați aruncat banii pă geam?" Băieții mei făcură un stânga-mprejur, iar efectul general era un soi de pâlpâire a textului. Tot voi ați scris și mită pă bancnotele care le-am dus la nevastă-sa lu' dom
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
plin, nonconformismul, lipsa de prejudecăți, și mai ales egalitatea în drepturi a sexului frumos cu a bărbaților. De altfel prin anii șaptezecitrei și șaptezecișipatru traversam o perioadă în care atât îmbrăcămintea fetelor sau tunsura lor, cât și chiar vocea intenționat răgușită sau groasă, împrumutau parcă ceva de la cele masculine; croiul pantalonilor părea că imită coriul pantalonilor bărbătești; desigur, se manifesta și reversul: bărbații parcă preferau pantalonii mulați pe corp, mai mult decât neîncăpători în partea din față de sub abdomen, ca cei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de investigație destul de anevoios. Părea că-i aud vocea puțin răgușită: Am senzația, d-le Gerard, că Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost androgini și că eu într-o viață anterioară aș fi fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Nu știu ce-i venise. De unde până
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pune la patru ace, Gerard încercă să pună pe hârtie, cu un ochi imparțial, convorbirea în surdină fără secrete, încercând să retrăiască emoțiile care-i udaseră de transpirație, palmele. Părea că-i auzea din nou, a mia oară, vocea puțin răgușită: Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, întro altă viață, au fost androgini și că eu într-o viață anterioară am fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Să înțeleg că în rolul lui Romeo e cumva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
înmormântare, în gând, ca și când ea ar mai fi trăit și urma să mă aștepte din nou în bibliotecă, așezată la masa cu mașina de scris și cu vraful, veșnic același, de indigouri gata pregătite. Părea că i aud vocea puțin răgușită: -Am senzația, domnule Gerard, că Romeo și Julieta, într-o altă viață, ar fi fost androgini și că eu într o viață anterioară aș fi fost o Julietă capabilă de o iubire peste fire. Deodată, aflat la brațul Reliei, într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un leat, de un leat, dar tu ești mai bătrân ca mine cu vreo două săptămâni, Dumitre. De aceea te-am ales noi atunci șef, că mai deștept nu ești... hă, hă, hă - a sfârșit vorba Pâcu, cu râsul lui răgușit. M-ați ales pentru că de pe atunci m-am dovedit gospodar și priceput la trebușoare de aiestea...Numai că trebuie să știi, Pâcule, că dacă nu te aveam pe tine alături, nu știu cum o scoteam la capăt. Cărăușia nu-i o joacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
început să împrăștie o lumină gălbuie ca o pulbere de aur, glasurile s-au amestecat învălmășindu se. Păreau mai degrabă un început de furtună... Târziu, când tingirea roșie a lunii s-a ivit din spatele pădurii, câte un firicel de glas răgușit pornea un crâmpei de cântec cine știe de unde și de când ivit în sat...Apoi, picătură cu picătură, cântecul s-a întremat și până la urmă toți cei care aveau un strop de glas s-au alăturat îndrăznețului care a deschis calea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
picioarelor, ca să nu fie băgat în seamă de cărăuși. În scurtă vreme, Costache crâșmarul a apărut cu oala plină cu vin și a așezat-o pe prichiciul hornoaicei. După oarece codeală Hliboceanu, s-a ridicat și a vorbit cu glas răgușit: Acest vin îi adus în cinstea celor doi oameni care au stat și stau și acum în capul mesei. Locul l-au câștigat prin vrednicia lor și de aceea au fost și sunt respectați de toți... O să ne fie dor
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
păi nu ați spus că nu mai mergeți în cărăușie? Și acuma... Și acuma ne-a adus vrăjitoarea călare pe măturoi... Iată-ne! Vrei nu vrei, bea Grigore agheazmă!... hă hă hă! - a râs din nou Pâcu, cu glasul lui răgușit. Ca să nu pierdem vremea, hai la încărcat, copii! - a preluat comanda moș Dumitru. Că bine zici, Dumitre! Da’ pe mine m-ai întrebat dacă vreau să mai fiu ajutorul tău? Nu m-ai întrebat și rău faci! Da’ ce îmi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
domnule colonel. Suntem o democrație cu venituri bugetare mici, stau foarte prost cu banii, iar telefonul e scump, așa că... sss-sss! vă rog să mă sunați dumneavoastră. E mai indicat și din punct de vedere diplomatic. Avea vocea schimbată, un pic răgușită, iar după fiecare cîteva cuvinte rostite se oprea să-și tragă mucii pe nas. Atunci colonelul auzea În receptor un sîsÎit prelung și aspru, ca și cum cineva ar fi frecat pereții cu o hîrtie uscată. — Dar cărei fericite Întîmplări Îi datorez
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nu era altcineva decît românul care-i furase pardesiul la cîrciumă, și o luă Îndată pe urmele lui. Joanna Jeni duse megafonul la gură, dar nu vorbi imediat. Se făcu o liniște perfectă. Vocea amplificată a Joannei-Jeni, groasă și nițel răgușită, din cauza excesului de tutun, răsună autoritar pînă la ferestrele blocurilor din preajmă, de unde locatarii curioși urmăreau evenimentul. — Atenție la mine, spuse (oricum, mulțimea era numai ochi și urechi). Cine are asupra sa chei, monede sau alte obiecte metalice, să le
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-i tremure în timp ce formează numărul Broscoiului, acu’ e acu’, o să vadă dacă s-a schimbat ceva, dacă totul rămîne așa cum fusese stabilit. Cum de nu se gîndise pînă acum că problemele astea nu se pot discuta la telefon? aude vocea răgușită a Broscoiului certîndu-l, dacă sîntem cumva ascultați dăm de belea. O să încerce să fie cît mai scurt, vrea domnul Președinte să-l liniștească, rămîne cum am stabilit, locul întîlnirii, ora și restul, îl expediază Broscoiul închizîndu-i în nas. A mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de viu, Înseamnă că ne va cerși mult timp de acum Înainte tocana de legume pentru care trudim din greu. Mi-au Înghețat picioarele și am promoroacă În inimă. -Ce stele ucigașe visezi, ? Cine toarnă În creierul tău de pitpalac răgușit și sfrijit, asemenea enormități? Nu te bucura; astăzi nu cade nici o stea pe baraca nenorocită a lui Ben, Înțelegi Kawabata? -Înțeleg, dar mereu vrei să-mi iei bucuria speranței. Nu pricepi că vreau să-l văd arzând de o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde Ben cu vocea lui răgușită, de fumător Înrăit. ,, Iar ai citit ziarele alea cretine care nu te lasă să dormi...Cine-i domnișoara? Antoniu pare că nu a Înțeles Întrebarea și-l roagă să o repete, nu Înainte de-a face câțiva pași fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
noastră pe șoptite și felul cum m-ai expediat pe ușa din dos, de parcă te-ar fi prins cineva sărutându-te cu servitoarea, m-au umplut de scârbă. Totul mi s-a părut detestabil, Martin. Spuse toate acestea cu glas răgușit și încărcat de emoție. Luă de pe polița căminului două pahare folosite. — N-a fost Antonia, am spus. A fost Honor Klein. — Aha, acum înțeleg, spuse Georgie rar. Vărsă puțin gin și-l șterse cu un șervețel. Vasăzică așa a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
din nou spre Georgie. Stăteau în picioare de o parte și de cealaltă a căminului, sprijinindu-se de poliță. — Sunt convins că ar fi preferat să ne facă el cunoștință. — Eu l-am rugat de-atâtea ori! zise Georgie râzând răgușit. E numai vina lui. După câte văd, se pare că v-ați înțeles de minune! am spus. Aș putea să știu cum se face că v-ați întâlnit? Nările lui Georgie s-au dilatat, apoi s-au strâns, ca ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă persoana de dincolo de uși nu era Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită, mai adâncă? Nu, nu, mi se părea doar. Bineînțeles că era Dora. Niciodată n-ar fi lăsat un musafir singur În dormitor; voia doar să-mi testeze răbdarea. Acum o auzeam cum se Întoarce În hol - probabil ca să-mi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În urechea Însoțitoarei sale, care Îi răspunse cu un râs afectat dar fermecător. — Doamnă, domnule. Bună seara. Plimbându-și țigara dintr-un colț al gurii În altul, Konrad miji ochii curios. — Acesta este Crama Albastră? Vocea bărbatului era așa de răgușită Încât te dureau urechile când Îl ascultai. Și mai grav, vorbea cu un accent franțuzesc. Konrad se uită la el de parcă n-ar fi Înțeles nici o boabă. Văzând că nu primește răspunsul așteptat, nou-venitul a tras-o pe femeia Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]