301,019 matches
-
Autor: Marius Robu Publicat în: Ediția nr. 1032 din 28 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Murisem, nu mai vream nimic Și tocmai vream să să te iubesc Plecasem fără să primesc Iubirea, nici măcar un pic Murise parcă la potop Că rămăseseră-ntre noi Oceane pline cu noroi Speranță - doar un singur strop. 17 ianuarie 1998 http://mariusrobu.wordpress.com/ https://www.facebook.com/pages/Marius-Robu-Arhive-sentimentale/219171961569455 Referință Bibliografică: TOCMAI / Marius Robu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1032, Anul III, 28
TOCMAI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Tocmai_marius_robu_1382992242.html [Corola-blog/BlogPost/347094_a_348423]
-
februarie 2016 Toate Articolele Autorului NECROLOG LUI GEORGE GENOIU Te-ai dus la ceruri la ai mei îngeri Tu mare dramaturg din Armășești Am audiat ,, Doi pentru un tangou",, Drumul încrederii,, Ieri comemorat de cei dragi la Ploiești. Ai fost, rămâi vărul tatălui meu cel mare Venerat de el, cândva... ne-am întâlnit În satul copilăriei mele și al tatălui dumitale, La Siliștea Gumești cu Cezar când era mic. V-am urmărit debutul în revista Ateneu ,,Rătăcire în amurg,, Umbrelă pentru
NECROLOG LUI GEORGE GENOIU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1455212779.html [Corola-blog/BlogPost/342759_a_344088]
-
cel mare Venerat de el, cândva... ne-am întâlnit În satul copilăriei mele și al tatălui dumitale, La Siliștea Gumești cu Cezar când era mic. V-am urmărit debutul în revista Ateneu ,,Rătăcire în amurg,, Umbrelă pentru singuratate,, Ai fost, rămâi pentru mine unchiul meu Dramaturgul din Bacău pentru eternitate. Azi printre lacrimi îți scriu cu blândețe Destinul nostru ,, O conversie în oglindă,, O ,, Rătăcire în amurg,, ,, Văduve la tinerețe,, Un ,, Drum spre Everest,, ,,Într-o lume captivă,, Azi este datoria
NECROLOG LUI GEORGE GENOIU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1455212779.html [Corola-blog/BlogPost/342759_a_344088]
-
îți scriu cu blândețe Destinul nostru ,, O conversie în oglindă,, O ,, Rătăcire în amurg,, ,, Văduve la tinerețe,, Un ,, Drum spre Everest,, ,,Într-o lume captivă,, Azi este datoria mea de suflet, morală Un ultim omagiu domnule Genoiu să-ți aduc Rămâi, ai fost unchiul meu de-o vară Numele în poemele mele să ți-l duc. Valentina Geambașu 08.02.2016, Foto internet Referință Bibliografică: NECROLOG LUI GEORGE GENOIU / Valentina Geambașu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11
NECROLOG LUI GEORGE GENOIU de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/valentina_geambasu_1455212779.html [Corola-blog/BlogPost/342759_a_344088]
-
Te aud vorbind cu fina, peste gard, lângă pătul, cum că te-ar durea ceva, dar nu ieși să plângi în drum. Te aud în cimitir cum te jelești la mormânt și în lacrimi povestești, cum noi trei, care-am rămas: “Suntem bine !” - lui tăticu, sub adânc. Te aud, după un timp, de lângă el, de acolo, cum, că nu ai știut clipa, când ne-ai spus la toți: “Adio !” CÂNDVA Câtă mândrie pe tine Când în juru-ți bărbații roiesc Și, pe
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Poezii_de_ion_i_paraianu_al_florin_tene_1383813923.html [Corola-blog/BlogPost/372341_a_373670]
-
au răstignit pe Cristos. Din hălăciuga de ierburi și vânturi amare, pădurea își înfășură trupul său în vibrații subtile ascultând. Cândva, demult fiindcă nici eu nu mai știu precis a vă spune, soarele și-a șters petele de pe fața sa rămânând curat și luminat ca pentru o zi de mare sărbătoare. El, umblând de zeci de milioane de ani pe întreaga pânză a cerului, și-a pătat fața cu pistrui de praf și pulbere iarăși într-o dimineață când m-am
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
-l vedeam în copilăria mea. Cred că s-a spălat bine cu toată apa sărată din Marea Neagră, apoi s-a clătit cu apa dulce din Dunărea albastră, din apa Oltului și a Trotușului; a Jiului și a Prutului încât a rămas precum un sfânt. Eu îi spun de atunci Sfântul Soare. Așa a început să facă ordine în jurul său. Razele, le-a trimis să alunge orice nor din ceruri și de pe pământ, cât și din sufletele oamenilor. Atunci au venit păsările
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
azi voi trimite câțiva dintre copii mei îngeri, la fratele tău cu numele de Pământ să-i dea o mână de ajutor pentru cei mici și bătrâni; bolnavi și neprihăniți, iubiți ori triști, săraci ori bogați sărăcind cu duhul ! Soarele, rămas puțin pe gânduri de cele auzite, a ascultat cu înțelepciune. Primul pe care l-a auzit glăsuind a fost un înger. - Doamne, zise el, cer ascultare să merg la copii. Vreau să văd ce poartă pe uneri și de au
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
și a cules din văzduh o rămurică verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenunchiat și a plantat acea rămurică în pământ. A stropit-o cu apă vie și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic. Omul rămas pe gânduri a văzut în depărtare fluturând în vânt frunze verzi ca o chemare. S-a ridicat mirat și a pornit-o într-acolo, făcându-și drum cu proprii săi pași. Îngerul plutea mereu înaintea lui și planta rămurele. Atunci
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1415787563.html [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
i-au prezis destinul său mistic imperial: Acesta (Constantin) urmează să stăpânească lumea și să-L propăvăduiască pe Hristos ca Dumnezeu și datorită lui religia idolatră (păgână) va pieri. (Sozomen, Istoria bisericească, cartea 1, cap. 8. Ajungând împărat, generalul Constanțiu, rămâne același om moral, așa cum ni-l prezintă și istoricul bisericesc Eusebiu: „s-a arătat a fi foarte îndurător neluând parte la lupta împotriva noastră (a creștinilor), ci ne-a păzit nevătămați și neatinși, pe ai săi cetățeni evlavioși față de Dumnezeu
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
a tuturor fărădelegilor!), n-ai făcut tu nebunia de a te năpusti de-a curmezișul Traciei? Și n-ai fost tu spintecat acolo, sub privirile tuturor, chiar în mijlocul drumului, căruia i-ai umplut șanțul cu sângele tău blestemat? (Deci, cum rămâne cu „celebra retragere Aureliană”, atât de mincinos mediatizată?! n. a.) După sângeroasa lui prigoană, Dioclețian și-a pecetluit singur soarta când s-a socotit nevrednic de domnie și când și-a dat în vileag relele urmări ale nebuniei, închizându-se între
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
pe persoana Mântuitorului lumii Iisus Hristos. Acest fapt se numește Teocrație ortodoxă, exercitată sub sceptrul ecumenicității creștine. Aruncând privirea pe Epistola imperială trimisă de Constantin lui Saporie, împăratul perșilor în care face referire la grija lui Dumnezeu față de poporul său, rămânem înmărmuriți de plăcuta uimire, privind caracterul său profund ortodox, privind demnitatea sa de conducător ales, cum la puțini monarhi creștini, pravoslavnici le-a fost dat s-o aibă, privind mesajul duhovnicesc și eruditul cuvânt de învățătură: Păstrând credința dumnezeiască, câștig
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_constantin_nistoroiu_1400682464.html [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
În umbra gri fără de drum, În visul tău cel mai urât Și cât am plans cum plâng și-acum ... Dar este prima oară, când Nu te găsesc ... Și-am fost retras Din funcția de înger blând Și păzitor, dar am rămas Un muritor, fost absolvent Al școlii îngerilor buni, Un înger slab și indulgent Și încă sper că poate, Luni Te voi găsi la mine-n prag, Plouată, plânsă,-a nimănui ... Dar fostu-ți înger, poate drag, Te va primi în
LA ŞCOALA DE ÎNGERI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/La_scoala_de_ingeri_romeo_tarhon_1384227709.html [Corola-blog/BlogPost/347286_a_348615]
-
este vorba. Nici cu locul de muncă, o catedră de istorie al un liceu profesional, nu a fost greu deoarece nimeni nu mai dorea să moară de foame predând o disciplină considerată de toată lumea ca fiind inutilă. La catedră, Verdunel, rămas încă un romantic incurabil, a încercat, la început, să capteze atenția elevilor cu mărețele fapte de arme ale înaintașilor în timp ce elevii se distrau de minune crezând că au un profesor care vorbește chineza. Apoi ca să nu-și piardă mințile, a
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
ia să-ți vedem priceperea de doctor, precum spui că ești... Între timp pregătiți masa că mi-e o foame cu adevărat regală! Desigur cutrele împodobite cu pietre scumpe se grăbiră să aplaude de parcă auziseră o altă înțelepciune menită să rămână peste veacuri. Regele făcu un semn și Marele Șambelan, un individ cu o mutră de lingău atât de scârboasă încât ți se apleca numai când îl priveai, scoase cizmele din picioarele sacre ale regelui iar batistele parfumate începură să se
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
pentru a filma și acolo. Batistele parfumate se zbătură iar aerul din jurul monarhului își mai schimbă o dată duhoarea. Acum era una de cadavru cu termenul de valabilitate expirat de mai multă vreme. Verdunel, atent la filmare, nu se sufocă, bine, rămăsese totuși în afara razei letale, ci vorbi în continuare: - Olicăă, neică ce-i la tine-n gură nici la dom plutonier de la manutanță nu văzui! Ai doi colți și ăia negri iar în cerul gurii o frumusețe de gomă sifilitică de
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
în colonii spre a mai învăța meserie de la vraci și eventual să-și exprime talentele pe sălbatici a căror viață chiar că nu avea nici o importanță. Ce-i drept nici regele nu a urmat tratamentele propuse de Verdunel și a rămas tot restul vieții infectat cu paraziți intestinali, cu dureri groaznice de la gută, cu dificultăți de a înghiți și puțind mai ceva decât groapa cu lături a palatului, ceea ce nu l-a împiedicat s-o facă mereu pe Regele Soare. *** Verdunel
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
un curent de mii de volți veni prin ele. Costel începu să se zbată în total dezacord cu statutul său social, să horcăie și să ragă de durere. Cam pe când se pregătea să-și dea duhul curentul încetă și el rămase cu gura strâmbă, lungit pe parchetul înflorat al încăperii. Desigur starea de emoție în care se afla îl împiedica, din păcate, să admire așa cum se cuvine această capodoperă a parchetarilor din vechime. Ca să recunoaștem cinstit însă, nici personalul de pază
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
asta m-a costat de nici nu mai spun. Da’ am dat, că na, să vă simțiți voi bine, să mai vedeți una alta, așa că tu, acum că ai pus mâna pe ceva aur sau cine mai știe ce, că rămâne între noi, ar cam trebui să te simți, ca să nu mai spun că trebuie dat ceva și la inspectorat că nu se face să vii cu mâna goală din Franța iar ei, săracii, că n-au timp nici de unele
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1418751989.html [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
avem locuri prea puțin atinse de civilizație, unde oamenii simpli de la țară au păstrat tradițiile, obiceiurile... sunt nenumărate locuri unde poți mînca 100% natural, poți vorbi, gîndi și respira „țărănește”, ca pe vremuri... Desigur, pentru străini ceea ce marea majoritate consideră „rămas în urmă” este frumusețe, originalitate, wild și nedescoperit, România ar putea fi una dintre cele mai fermecătoare destinații din acest punct de vedere. Străinii sunt conștienți că și ei au avut toate acestea, însă din nefericire le-au pierdut... de
Interviu cu Dan Spulber by http://www.zilesinopti.ro/articole/1024/interviu-cu-dan-spulber [Corola-blog/BlogPost/96969_a_98261]
-
nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Stăpânit de “cineva” mă întorc la masa asta verde, Îndemnat de șoapta “lui” sau pasiunea jocului de cărți. Ce ar mai putea soarta în mine să mai piardă? Doar ce-a rămas din jumătatea rea a unei părți. Nebunia nu dorește bani, ea sfidează doar un joc, La masa verde care duce către rai sau nenoroc. Mă așez posedat de setea jocului și de acest viciu, Ruleta șansei se opreste-n loc
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
pas aproape de infern sau de rai.., Îți mai cer odată pistolul în șoaptă, și tu mi-l dai. Am șase încercări, doar un singur caracter, Una din ele este drumul sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
sigur către cer. Un glonț ucigător și cinci inconștiente, Îmi rămâne o speranță din cinci adiacente. Cu un zâmbet rece și țeava pusă-n tâmplă, Priviri înmărmurite la gândul că mi se întâmplă. Trăiesc ultima clipă, care poate mi-a rămas, Apăs!.. și-un clac rece, mai scoate din mânecă un as! Autor, Mihail Janto Referință Bibliografică: Ruleta Rusească... / Mihail Janto : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihail Janto : Toate
RULETA RUSEASCĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1424593918.html [Corola-blog/BlogPost/382409_a_383738]
-
se transformă atunci, devine, preț de câteva minute, alt om. Bolnavă din copilărie, orfană de ambii părinți Problemele de sănătate ale Marcelei nu au debutat recent. Este bolnavă de când era copil. Nu a renunțat însă la școală nici măcar când a rămas orfană și a ajuns în grija bunicii. „În 1986 am început să am stări puternice de vomă și dureri foarte mari de cap. Spre sfârșitul acelui an am fost operată de apendicită, doctorii crezând că ăsta era motivul problemelor de
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]
-
cinci ani. Aveam însă aceleași simptome, iar vederea îmi făcea feste, în special ochiul stâng. Din 1987 a început să îmi tremure mâna stângă, tremurat care a durat aproximativ un an. La un moment dat tremuratul a încetat, însă am rămas cu sensibilitate pe partea stângă. Nu mai aveam aceeași putere în mână. După numai un an, s-au accentuat stările de vomă, mai ales în momentele de supărare. Am primit un diagnostic banal: lipsă de calciu“, a povestit învățătoarea. Într-
SĂ DĂRUIM PENTRU VIAŢĂ ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1423346247.html [Corola-blog/BlogPost/340365_a_341694]