21,569 matches
-
zvâcnire erotică și începe să iasă cu un moșuleț, un alt moșuleț care dă faliment și se retrage, tânăra cu fustă scurtă care ține Internet-café-ul și cu care eraoul se mai întâlnește din când în când, din plictiseală, bunica semi-senilă rămasă parcă încă în Polonia, secvența hilară a întâlnirii de la ambasadă când eroul e întrebat de motivațiile cererii cetățeniei și începe să enumere tot ce știe despre Polonia - („Polanski, cel care a avut legătură cu fata aia din America”) - informații lacunare
Femeile, sfinte și monștri cu față umană by Iulia Blaga () [Corola-journal/Journalistic/13071_a_14396]
-
25 ml suc de analizat, se evaporă până la uscare pe o baie de apă și apoi se carbonizează cu precauție. Pentru a împiedica umflarea în timpul carbonizării se adaugă câteva picături de ulei. Masă carbonizata se extrage cu apă, iar reziduul rămas se calcinează până când nu mai conține puncte negre. După răcire se introduce într-o capsula extractul, apoi se evaporă, se calcinează ușor și se cântărește. După răcire se introduce în capsula extractu, apoi se evaporă, se calcinează ușor și se
etsdfs by sadfasd [Corola-journal/Imaginative/567_a_933]
-
În special și de tuberculi În particular, hrana noastră de bază. Întotdeauna le argumentasem cu documentele rămase de la Înaintașii noștri. Alte dovezi nu aveam Încă, cu toate că era destul de ușor să le găsim prin transpunerea În practică de laborator a mărturiilor rămase. Degeaba. Marele Consiliu fusese surd la toate și la tot. Iar acum, poftim dovada. Du-te și cheamă-i pe ceilalți. Am nevoie de ajutoare, i-am zis lui Joo, doar pentru a nu-i mai vedea inutilitatea lângă mine
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
plute vijelioase pe largile vase cu pânze umflate de vânt de îndoieli de iluzii pe puntea vaporului cu nume tristețe te bucuri de ceasul din urmă al zilei de întâiul din noaptea ce se năpustește asupră-ți cu vocea copiilor rămași nefecundați cu plânsul din zid al lapidaților cu suspinele femeilor părăsite într-un port îndepărtat pe fluviul lipsit de maluri visezi mulțimi regate mari și secte sesam al unei lumi ce nu revii hoarde de mâl oștiri de trestii triburi
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
urmau să locuiască) chiar pe strada noastră din Apărătorii Patriei. Convorbirile între Paris și București au abordat rapid proiectul conjugal. Dar cu ce altceva un sexagenar, trăind singur de vreo 14 ani, o poate face să viseze pe o femeie rămasă văduvă cu patru ani în urmă? Ademenitoare rămâne perspectiva unei "solidarități crepusculare", a unei uniuni neîndoielnice, pentru timpul ce le rămâne de trăit. Acum suntem pe cale s-o întemeiem și legal; chiar azi, Ultima a plecat la București pentru câteva
Desprinderea de Paris by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/9591_a_10916]
-
sau În zdrențe, Din cei văzuți, știuți și neștiuți. Dar după ce cortina s-a lăsat Peste această mare scenă-a lumii, După ce morții fost-au numărați Și ridicați pe marginea genunii, Temutele armate-n solzi de pește Și-au strâns rămașii lor, pe cai gonind, Iar cei de-aici aprins-au iarăși vatra Să țină piept puhoiului venind. METOPĂ III Ce steag de luptă fost-a mai faimos Ca steagul «draco» fluturând În vânt, Balaur dac cu cap de lup flămând
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
mult. Bărbatul o scăpă din mână Înspăimântat. Căzută pe covor lumânarea Își continuă arderea. Femeia se repezi s-o ridice, dar rămase uimită cu ea În podul palmei. ― E rece, mai putu ea să rostească rigidizându-se la fel ca bărbatul. Rămasă ca de piatră, cu lumina izvorând din palmă, femeia nu schiță nici un gest când bărbatul i-o luă din mână. Dar parcă nu i-ar fi luat-o. Din palma ei continua să se reverse lumină. Câinele se repezi la
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
determină să Încerce să păstreze intact universul (deja) fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de dinainte, căutându-și ocupații În vechea curte și luând decizia de a se Îngriji de porcul rămas. Din spațiu compensatoriu al indiferenței familiei, casa bunicilor se transformă Într-o adevărată obsesie pentru adolescentul timid și Încă nesigur, iar scroafa e singura sa legătură cu trecutul, un simbol al acestuia. Romanul debutează cu moartea bunicii („scroafa a fost
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
părul și odată cu el suferința unei frângeri, imaginea finală a celor două, fiecare purtând pe chip și În suflet propria singurătate și la mijloc singurătatea lui, redată de trupul negru, ușor gârbovit, prins În căruciorul prea mare pentru puținătatea timpului rămas. Subtilul joc al dublului imperfect: Ea (femeia tânără, frumusețea, misterul, viața care va continua cu multitudinea ei de posibilități) și ea (soția, stabilitatea și Îndârjirea, forma definitivă a vieții cuprinse Între limitele existenței), gesturile În oglindă, cu sugestia transformării Ei
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92891]
-
sociale mânate de baniîmpreună cu viciile asociate acestui stil de viață. Implicit, Ellis devin un scriitor controversat care ridică sprâncene și determină grimase în cercul cititorilor și criticilor. Receptarea ultimei sale cărți, Imperial Bedrooms este divizată între fani și admiratori rămași fideli și critici ce afirmă o decădere a stilului scriitoricesc. Ceea ce rămâne sigur e că autorul va continua să își provoace constant cititorii.
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
egală cu întreaga secvență: un bison în primele 2 sec.; a treia H se adaugă după 1 sec., formând un trison de 1 sec.; la a doua modificare, după 2 sec., încetează bisonul inițial, dar nu știm cât durează monosonul rămas (din trisonul anterior). Pentru asta este nevoie ca în exprimarea timpului ultimei clipe să se adauge încă un termen, care va indica durata până la încetarea acesteia. Înțelegem acum că a treia H a mai durat 1 sec. după trison, și
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
vom avea ca invitat pe Jiří Stejskal, regizorul documentarului „Căminul meu”. Documentarul prezintă o poveste intriganta despre o femeie, doi soți, patru copii, șapte porci și o turmă de capre, care se luptă pentru supraviețuire în jungla imobiliarelor din Kiev. Rămași singuri pe frontul luptei împotriva constructorilor care vor să îi alunge cu orice preț, vor reuși oare să rămână o familie unită? Răspunsul îl puteți află pe 28 august la Iași, pe 29 august la Podul Iloaiei și pe 30
Jiří Stejskal, regizorul filmului ”Căminul meu” invitat la KineDok 2016 – Programul filmelor în luna AUGUST [Corola-blog/BlogPost/93826_a_95118]
-
nouă „ediție specială”, „de vacanță”, avanpremieră a stagiunii care va începe în octombrie (după deschiderea anului universitar): o întîlnire cu Diet Sayler, reputat artist româno-german, în ambianța expoziției Structure & Energy II.The Power of Abstraction.Vernisată în luna mai și rămasă deschisă de-a lungul verii (se va închide pe 12 septembrie), expoziția reunește, la fel ca în prima sa etapă(Structure & Energy - The Need for Abstraction, iunie-septembrie 2013), lucrări semnate de trei importanți „abstracționiști” autohtoni: regretații Vincențiu Grigorescu și Romul
Întîlnire cu artistul româno-german Diet Sayler [Corola-blog/BlogPost/93971_a_95263]
-
-i bun laptele proaspăt - cum să spun/ Parcă beau soare amestecat cu nori,/ Sunt zeul tinereții ce-n lapte mă răzbun." (Beau lapte); Cimitirul la noi e un pogon comun/ înconjurat cu gard de piatră,/ să nu se molipsească pământul rămas viu/ în libertate." (Ca în Paradis). Dan Iacob, Lasă-te locuit!, Iași, Ed. Timpul, 2004 (reflecții). 214 pag. Reflecțiile unui bărbat sensibil și evlavios, care, având pregătire de inginer, a preferat totuși să se dedice teatrului, poeziei și filosofiei. în
Ea modelează realitatea capricios,ca pe o plastilină colorată by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12127_a_13452]
-
orizontul infinit, stâncile albe, solare, pe care crește, "fără pricină", o "iarbă fără nume", carena unei bărci, tremurul unei ramuri de pin, fântâni care "vorbesc fără să știe", nisipuri, nori, spume și pietre - sunt convocate să deseneze cadrul unor reflecții rămase cumva suspendate, deschise ele însele spre zarea nesfârșită. Mai ales în Soare de noapte, motivele recurente sunt chiar cele ale tăcerii, absenței, solitudinii, numelui și fără-de-numelui, luminii în care se pierde totul. Sub aceste semne ale aproape-nimicului stau, însă, straturi
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
a pune Ulcioarele La uscat, A cînta la nuntă A-și ascunde goliciunea Neîndemînatic precum ulucile gardului � grădina. La fiecare trecere Să privească cu smerenie Răsăritul La capătul uliței, Cu praful încă Dormindu-le în aripi și veșminte, Pe tălpile rămase uscate, Cu rănile închise Aproape miraculos, Ștergînd astfel Semnul oricărei înrudiri divine. * Tipar de turtă dulce în care odihnesc Un an întreg Niște petale, Cîte o aripă ruptă De albină Și îndestulătoare miresme. O lene desăvîrșită umple Adînciturile Felurit cioplite
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
ce se apropie va cădea în țărână Puterea întunecării departe sunt arborii rătăciți pe coline unindu-și necrezut frunzișul și înălțimile foșnetul zbucnit din adâncuri în josul pământului nici o pasăre amintitoare nu mai bate aripi prin veștedul timpului încremenirea așteptării mult rămasă în urmă zadarnic jinduie cărări dezlegătoare încotro coboară spre ce ascunziș nevăzut alinarea luminii? din norul odinioarei în care-am crezut cade pe fruntea clipei nemărginit fluturele cap-de-mort se-aude cum trece prin vămile lumii puterea întunecării Cenușa uitărilor cenușa
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/13259_a_14584]
-
favorit de expresie al poetului rămâne, în mare, un fel de povestire liniștită, neliniară și liberă, trecând de la un element semnificativ la altul: ,,Cimitirul la noi e un pogon comun/ Înconjurat cu gard de piatră,/ Să nu se molipsească pământul rămas viu/ În libertate./ Crucile de lemn după câțiva ani/ Se lasă într-o parte și mor apoi și ele (...)/ Locul mormântului se șterge -// O iarbă sârmoasă se îndeasă pretutindeni/ Ca părul pe capul feciorilor în nopțile de iarnă;/ Când e
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
de forță a gestului. ea nu e continuarea, ci negația mișcării. negație cu damf de șantaj. mai întîi trage storurile, apoi mișcarea e silită sau convinsă (n-o vom ști niciodată) să se dezbrace și țuști afară și clic ! încuietoarea. rămasă acolo, mișcarea e lăsată pînă ajunge ficțiune în carne și oase. prevăzător și totuși cu nimic mai surprins decît pușcăriașul ce, spășit, își ia blidul cu terci și se retrage într-un colț mai cald al închipuirii, mă îndreptam spre
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
și versificată pe două pagini doi tineri de la marginea orașului, și care se încheie astfel, la limita dintre parodia reală și miștocăreala ieftină: „Ulise o bulise.” Poemele licențioase încearcă o deconstrucție picturală, și o reconstrucție mai elaborată, în sensul metaforizării, rămasă totuși într-un stadiu primitiv, cam fără rafinamente, și cu scăpări de ritm: “o pisică roșie-verde/ și cu torsul de femeie/ care pubisul și-l pierde/ și-n el gaura de la cheie/ se plimba pe galben-movuri/ cu picioarele-n perechi
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală pentru ca, în așteptarea febrilă a următorului, doamnele și domnii cercetători să-și plângă aprig de milă - victime rămase în viață cu eforturi supraomenești, revoltați ce săpaseră discret, dar tenace temeliile comunismului, ilegaliști subversivi la ordinele Mesiei cu o mie de capete ce-și așteptau răsplata. Cei mai plângăreți, cei mai servili, cei mai onctuoși o căpătaseră: invitații la
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
recensămînt; am adunat impozitul - o dare în viață - și iată, l-am așezat la loc sigur. În grija ei. Și unde ar fi mai pecetluită siguranța decît sub ape... Ultimului îi revine sarcina de a recupera de la toț ceilalț sămînța rămasă nefolosită. [...] Brothel & Co. Unlimited Împingînd ușurel în canaturile cele mari, Moștenitorul șopti: - Ecce fera !... Hic jacet voluptas. Porț negre, ferecate-n aur se desfăcură să-i îmbrățșeze. Lămpi de coloarea mierii arse lăsau lumini piezișe și dulcege, învăluindu-i în
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
prea ori am răs nici nu mai știu cum se spune curvit dar numai pe trei sferturi cu gândul compunând liste interminabile de femei visate destrăbălându-mă cu ele în inima mea deci numai pe trei sferturi neînsemnând că pătrimea rămasă ar fi iubit vreodată cu adevărat. Nu fiindcă am și mințit. Mai ales despre mine la început din pudoare apoi din obișnuință. Dar am inventat ce-i drept și niște cărți care mi-au pus pe umeri altă față. Privesc
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
chestiile, trestiile gînditoare, fluturătoare, înălțătoare. Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le! A continua, oricît de chinuit, de nemiluit ai fi, îți dă, și ție, și, bănuiesc, și altora, un sentiment de efort dur-întremător, strîngînd putințele rămase, reînnoindu-le, înmuindu-le în prospețimea, voiciunea, speranța... Iată!, o zi, încă o zi (formidabil!) e trăită îndeplinită. Exiști, respiri în felul tău; alterat de clipă, înțepat de viespi, însîngerat de scurgerea dimineții în amiază, amurg, seară. Nopțile nu-ți
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
de-a doua, cea mai consistentă, de altfel, poveștilor de viață a două generații, de la începutul secolului și de la mijlocul lui, iar ultima, memoriei comunitare a Lugojului și Reșiței, în care doar urmele îndepărtate și amintirile tot mai puținilor evrei rămași trimit la cîndva extinsa minoritate de religie mozaică (în Reșița, de pildă, mai există doar două familii „pur" evreiești, celelalte, pînă la 112 membri, cîți are Comunitatea evreiască de aici, sînt mixte). Marea prigoană a început în Spania atunci cînd
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/14301_a_15626]