21,485 matches
-
Zmeu și cei doi copii ai săi, de patru ani și de un an, Bogdan-Traian și Andrei-Claudiu. Făcuse pasul înapoi la ieșirea din blocul în care locuia, când s-a declanșat dezastrul din adâncuri, pentru că îi erau copiii și soțul rămași acasă. Nu a mai uracat la ei. Trupul i-a fost rupt bucăți în lift. Avusese o familie frumoasă, își trăia o fericire care a asfințit chiar în zorii ei. Durase doar câțiva ani! Fiindu-i apropiată dincolo de scenă, Sida
DOINA BADEA. AMINTIREA NU TREBUIE AŞEZATĂ SUB LINŢOLIU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1406697068.html [Corola-blog/BlogPost/349546_a_350875]
-
cum îți înfășori în jurul gâtului eșarfa ca mai apoi să mă inviți a continua plimbarea. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor și-a
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 by http://confluente.ro/Gheorghe_serbanescu_1404892344.html [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
te uiți adînc, deodată,/ Și cum îmi prinzi obrazul tulburat/ Te depărtezi de mine bujorată/ Cu capul greu către pămînt plecat." ("Poeme simple", 1927) Sau: „Și dulci treceau zilele toate și-arar dureri dădeau ocoale.../ Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale!" ("În grădină", 1905, Dimitrie Anghel). Mă opresc aici cu citatele. Mai știu vreo două sute de poezii desăvîrșite, dar ajunge! Nu mă mai ocup de veleitari, pentru că nu sînt masochist. Uneori, prin bunăvoința cîte unui confrate, pe
TAINA SCRISULUI (36) – DESPRE CEI CARE DAU NĂVALĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Ioan_lila_taina_scrisului_36_des_ioan_lila_1346806509.html [Corola-blog/BlogPost/343760_a_345089]
-
securitate a graiului părintesc și „ținerea laolaltă”, crearea unui liant al celor de viță românească, păstrarea identității, este și ceea ce reușesc revistele diasporei, dar editate, câteva, și în Țară, în format electronic care asigură accesul universal-planetar instantaneu, inclusiv al celor rămași (într-o altfel de izolare) între hotarele României. Aceste seriale sunt, de obicei, de tip magazin, acoperind o tematică vastă, pentru toată lumea, iar colaboratorii - adunați de pe tot Pământul - sunt mai înzestrați, mai exersați, sau mai manufacturieri în arta scrisului. Ești
ACASĂ, DIN ÎNDEPĂRTATE ZĂRI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Acasa_din_indepartate_zari.html [Corola-blog/BlogPost/367134_a_368463]
-
plutit în aer, apoi au căzut încet, lăsând tăcere în urma lor. ”Pentru ce? Pentru că mă făcuse să urc pe colinele pasiunii. Nu. Nu am nimic de iertat.” Dar totuși, în mintea ei, de fapt într-o părticică din mintea ei rămasă trează, se lăuda că-l făcuse pe acest bogătaș să-și ceară iertare de la o paria ca ea. Sărutul lui Mihai fusese primul din viața ei. Atunci descoperise sărutul. Atunci află care era gustul sărutului lui. Simțise puterea unui astfel
NEPUTINŢA I de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Memorie_si_uitare_neputinta_i_cezar_c_viziniuck_1355560219.html [Corola-blog/BlogPost/351711_a_353040]
-
-ți pun. Chiar de-i păcat, te rog! Frate, mă iartă! Tot mă opun oricărei guri de tun. Nicicând de ură n-am să fiu atrasă. Trădarea nu va fi de partea mea! Și-am să închin din viața mea rămasă O clipă de-Adevăr născut din Stea. Nicicând nu vreau să-ți spun „La Revedere!” Și nicicând „Bun Rămas!” nu vreau să-ți spun. Ci am s-ascult Mesajul cu plăcere Și-am să m-opun oricărei guri de tun
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Inger_si_suflet_versuri_maria_ciumberica_1327663500.html [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
Așa spune Sandu David, prin Sebastian Costin. Nu a venit nici unul la festin. Doamna Jerome este chiar doamna Jerome? Poate că nu a fost niciodată căsătorită. Are o pisică, este chiar o pisică. Desface scrisorile și le rupe începutul. Fragmentul rămas nu este decât un ghemotoc în căușul palmei. Fotoliu negru, mamrmură neagră, nailon negru, blana neagră a pisicii, pianul negru. Fotografii în alb negru. Cum să nu te gândești la moarte.? Dar poemul este bun, nu sunt pufuri, duhuri, aripi
ANTI-DADA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1423628624.html [Corola-blog/BlogPost/366519_a_367848]
-
fără de baci Să vă păzească stânele De lupii ce vă încolțesc, Nu să vă vândă cânele, Tăpșanul vostru strămoșesc Și blana de pe voi, pe voi Silindu-vă să transhumați Printre străini, flămânzi și goi: Exod de miei sacrificați! Iar cei rămași acasă, duși Cu voi și cu Păstoru-n gând, Sunteți o turmă de Iisuși Pe cruce răstigniți plângând. Crăciunul fi-vă tuturor, Sărmani români, azi și mereu, Cât mai ușor și dor cu dor Sperați în voi și-n Dumnezeu! Referință
FI-VĂ CRĂCIUNUL FERICIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Fi_va_craciunul_fericit_romeo_tarhon_1356366257.html [Corola-blog/BlogPost/341515_a_342844]
-
2016. Nu-i vremea somnului fără griji, eu trebuie să păzesc roadele sufletului, căci animalele de pradă nu duc o luptă cinstită, vor să urc pe Golgota fără să privesc în sus. Voi bea ne-ncetat rouă sfințită după unica frunza rămasă verde și mă voi sui în copacul vieții ce străjuie hotarul spre răsărit, doar așa voi curăța de cenușă cărarea ce duce spre stele. Îmi voi rezema fruntea și inima smerită de poarta dinspre Calea Lactee, veghind ca păsările de fier
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
nemurirea. Citește mai mult Nu-i vremea somnului fără griji,eu trebuie să păzesc roadele sufletului,căci animalele de pradănu duc o luptă cinstită,vor să urc pe Golgotafără să privesc în sus.Voi bea ne-ncetat rouă sfințitădupă unica frunza rămasă verdeși mă voi sui în copacul viețiice străjuie hotarul spre răsărit,doar așa voi curăța de cenușăcărarea ce duce spre stele. Îmi voi rezema frunteași inima smerităde poarta dinspre Calea Lactee,veghind ca păsările de fiersă nu lovească cerulori să incendieze
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
dormea fără grijă în fața focului. Singurul său ochi era închis, dar, de pe pereți, sute de perechi de ochi care pluteau în vase de sticlă se întoarseră spre Bujor, făcându-l să îi tremure în mână sfeșnicul cu cele două lumânări rămase. Se gândi feciorul nostru că, dacă pentru acest uriaș erau atât de importanți ochii, probabil și că și puterea lui stătea în singurul ochi pe care îl avea, așa că, nici una nici două, îi scoase uriașului ochiul. Acesta se trezi și
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
lor, Tot una-i tracul, vlahul, sau olteanul, Tot una-i limba-n cântecul de dor! * În ADN zidit ne stă cuvântul, Mulți spun că de la ei e-mprumutat Și de sub tălpi ne-au vrut a lua pământul Dar neamul nostru rămasă neschimbat! * Și-atâți voitau să ne cucerească Dar nația noastră i-a asimilat, Că-i Dacia sau Țara Românească, Ce-a fost străin în sânge n-a rămas! * Și goi ne-au vrut la suflet și la trup Spunând că
NEMURITORI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1440788238.html [Corola-blog/BlogPost/340132_a_341461]
-
asemenea fluturelui, care-și pârlește aripile la flacăra în jurul căreia zboară. Întocmai ca el și poetul, atras de lumina cuvântului are curajul schimbării, purificării prin foc: focul mi-a restituit/ ce pierdusem pe străzi/ a oprit apa/ frivolității timpului/ scrumul rămas/ în cea care a trecut prin mine/ nu mă mai veghează/ vorbesc/ pe limba/ briliantului schimbării (”Curaj”, pag. 26) ca și în ” Timpul iubirii”: te chem din nou/ jocul se-nfiorează/ la nebunia focului/ tihnit/ în care m-am cuibărit
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1443359663.html [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
-n zi sau noaptea plâng de dor prin cânt nimic nu mai contează ***** ce vine de la om dispare în neguri se închide brusc las sabiei să cadă toate repar un șorț în gândul bun l-aștern pe viața-n lut rămasă și tac. sunt bucuroasă acolo unde sunt și-n mers încă păstrez cuvântul viu știu simplu că prin mine-apasă pe măști de paie-n râu curgând dar toate toate se destramă... Anne Marie Bejliu, 13 martie 2015 Referință Bibliografică: se
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1426285945.html [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
-mă! Asta-i tot ce va rămâne, de la mine ? Tinere care-n viață-ți cauți rostul Nu uita ca această clipă, este aceea înșelătoare Nu uita, că-ți dăruiește doar speranțe trecătoare. Ea este acea oglindă, In această societate, singură rămasă, care nici astazi și nici mâine, cumpărată nu se lasă. Să nu încerci să o compari cu tine, Sunt convins că, ce vei vedea, nu-ți va face bine, Ochi naiv, buze tăcute, a ta imagine, sufletul ți-l va
AM CUMPĂRAT PROSTIA… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihail_janto_1421848638.html [Corola-blog/BlogPost/372907_a_374236]
-
Bă, Petrică, mânca-l-ar nenea, că nu te-am mai văzut poate de zece ani! Parcă ieri erai un băiețel și veneai pe la mine să-ți fac praștie să tragi după gaițe. Cât de greu i-a fost Mărgăretii, rămasă văduvă de război când nu împlinise 30 de ani, să vă crească singură, pe tine și pe soru-ta Domnica! Și ce mai tată ați avut! Era de fală în toată Valea Mare! Cine vrea o oală bună, mergea la Trifon
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495634017.html [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
Deși era de pe vremea copilăriei lui, crăpase și se înnegrise, dar nu putrezise, sau uitase el cum a fost. Deja era impresionat și timpul parcă se oprise în loc... Privi unde odinioară era vatra focului, unde se coceau jaiurile de la porumbii rămași toamna verzi. Atunci iarba nu creștea niciodată pe această vatră, acum era verde și se gândi că aici nu s-au mai aprins surcelele de multă vreme. O dovadă că „s-a pierdut obiceiul!” constată Petrică și-l prinse iarăși
ȘATRA DIN POIANA STEJERERULUI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1495634017.html [Corola-blog/BlogPost/372278_a_373607]
-
-si. După ce lucrase mai mult de douăzeci și cinci de ani contabilă la USOM și toți, de la ultimul muncitor până la director, o salutau cu plecăciune, sărut mâna, doamnă Maas, îi spunea întotdeauna directorul, că era meseriașă, pe ce punea mâna ieșea bine, rămasă văduvă cu vreo doi ani în urmă se gândise să se repatrieze. Auziți voi, că ea se repatriază, așa-i intrase în cap!... Bun! Iar acolo a ajuns să lucreze menajeră, în branșa ei nici vorbă să-și găsească loc
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1486114301.html [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
desăvârși,/ mocirla prezentului îi dezgustă/ Mulți, prea mulți din jur li se opun,/ format-au piticii ucigași un zid comun./ Ei, înțelepții n-au tânjit vreodată la trebuințe,/ ci doar la înalte dorințe./ Astăzi, tălpile miticilor ucigași/ strivesc ființa înțelepților rămași./ Megalomani fiind, flecăresc, ticăloșesc, înșală,/ se află mereu în-așa zisă - treabă murdară./ Și ne mor înțelepții ne-acceptând/ dezordinea, confuzia acestei lumi buimăcită,/ cu pitici, mitici, nimici - înmulțiți cu nemiluita. Referință Bibliografică: Cu adevărat zguduitor! Să ne rugăm pentru
CU ADEVĂRAT ZGUDUITOR! SĂ NE RUGĂM PENTRU SUFLETELE LOR! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1447603932.html [Corola-blog/BlogPost/342842_a_344171]
-
său, era din Sebeșul de Sus iar mama, care moare foarte tânără, când Luciana de-abia împlinise doi anișori, era din Sebeșul de Jos... Ce coincidență stranie, mama lui Mitică Sinu murise când acesta avea trei ani! Iată doi copii rămași orfani de mamă care nu-și vor aminti vreodată nici chipul și nici mângâierile celor ce le-au dat viață, doi copii care, în ciuda lipsei dragostei materne, primesc o educație sănătoasă și își urmează fiecare calea, reușind să-și împlinească
LUCIANA STĂNILĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila.html [Corola-blog/BlogPost/355686_a_357015]
-
groase. Că ne și atinsă tata Nițu, cum stă el și le dă: ”Vă aranjarăț’, zâce, pe toată iarna! Pe toată iarna v-aranjarăț’!” Scaicani.! Ne ieși pe nas bufetu’ lu’ nașa Reta, că ăștia măturară tot dupe masă, de nu rămasă nici să tragi cu praștia, m-auz’! Și luni la rachiu n-avusărăm decât să punem la bătaie și restu’ de cârnați și de mață. Da’ și eu fusăi deștept. Păi!? Oltean prost și gâscă înecată ai văzut!? Lăsai la o
BUFET SUEDEZ (SCHECI À LA NEA MĂRIN) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 by http://confluente.ro/elena_neacsu_1486973803.html [Corola-blog/BlogPost/383266_a_384595]
-
A fluierului jale cum vatra și-a cântat Și toate împreună răspuns-au deodat’ C-aici românul fost-a stăpânul neîncetat. Cărările de munte încă mai păstrează Urmele haiducilor ce vremea le veghează Și cântecul din fluier și doinele cântate Rămas-au peste veacuri ecourile sacre. Cutreier poteci milenare Prin istoria neamului meu cel viteaz... Și-n urmele pașilor lui mi se pare C-aud al eroilor glas. Cluj Napoca 18 august 2015 Am strâns Am strâns în pălmi splendori de vise
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 by http://confluente.ro/marina_glodici_1440067565.html [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
grandoarea și decăderea.” Autorul nu se oprește însă la descrierea plată a străzilor, clădirilor și piețelor magicului oraș, căci el ambiționează mai mult, să-i descopere sufletul. Ca un veritabil îndrăgostit, autorul bântuie pe străduțele vechilor cartiere sau descoperă locuri rămase suspendate în memoria sa de copil, cum este cazul unui loc descris în capitolul ce poartă numele cărții: „Dragoste și parfum de portocală”. Ca și în cazul Madelenei lui Proust, gustul portocalelor e pentru Roni Căciularu un factor declanșator al
UN MAESTRU AL REPORTAJULUI – RONI CĂCIULARU de ION CRISTOFOR în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_cristofor_1404382362.html [Corola-blog/BlogPost/374355_a_375684]
-
el trebuie să tacă. Dar toți năzdrăvanii au fugit Ca să se bată cu zăpadă. Însă soarele la asfințit Coboară peste a lor ogradă. Și seara a venit grăbită, Dar copiii toți au obosit. Numai omul singur se uită Spre maidanul rămas liniștit. Când noaptea peste sat coboară Și sătenii toți au adormit, Trist,omul nostru stă afară, Privind luna ce a răsărit. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: POVESTE DE IARNĂ / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2213, Anul VII, 21
POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1485014778.html [Corola-blog/BlogPost/371632_a_372961]
-
lemn, plăci dentare, peruci, vase sanguine artificiale, ochi de sticlă și alte organe aparținând cândva - sau trebuind să aparțină - ființelor umane, dotate acum de Veșnica Putere Obscură cu afectivitate senzorială, se târăște chinuită, parcă, de ictusuri comițiale spre unica lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]