1,075 matches
-
Lumină. Nu conta dacă era vorba de un elev sau un student, încurajarea lui venea cu aceeași dragoste și dăruire. Blândețea și înțelepciunea sa au făcut ca și în ultima clipă în care l-am văzut, înainte de a ne lua rămasul bun, să arate ca un sfânt, cu barba și părul albe, cu figura senină și împăcată. Despre aportul lui la marea construcție ce se numește MUZICA, sunt multe de spus și de cercetat. Pe scurt, a fost un spirit renascentist
?n actualitate La desp?r?irea de Constantin Catrina by Liliana IACOBESCU () [Corola-journal/Journalistic/83960_a_85285]
-
cuprinse și îi spusei cuvinte mângâietoare. Îmi povesti apoi despre fiica sa Ileana care tocmai adusese al cincilea copilaș pe lume și era tristă că nu poate să fie acolo la Sonnberg lângă copila ei cea mai iubită. Îmi luai rămas bun cu tristețe în suflet și cu presimțirea că n-am să mai revăd pe regină în viață.Se adeveri această presimțire, după un an încă de viață chinuită. Regina ne părăsi pentru totdeauna lăsând multă jale și durere în
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
drumul lor, treceau prin regiuni în care încă bântuia războiul civil. În ziua de 27 iulie 1949, bunica, Dr. Xia și prietenele apropiate ale mamei, mai toți oameni suspecți în ochii comuniștilor, au venit la gară pentru a-și lua rămas bun. Așteptând pe peron plecarea trenului, mama se simțea sfâșiată de sentimente contradictorii. O parte din inima ei se simțea ca o pasăre scăpată din colivie și liberă să zboare în înaltul cerului. Dar cealaltă parte se întreba când - sau
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
văd doar luminițele din ochi, zâmbetul de om bun. Cineva are inspirația să-l fotografieze cu pălăria la piept, la ieșire, când mă decid în sfârșit să plec, iar el, conducându-mă până la poartă, mă salută în chip de bun rămas. Chiar dacă aparatul nu e de mâna întâi, luminițele din ochi s-au imprimat exact așa cum sunt: vii, generoase, tandre, de-o mătăsoasă incandescență. Le contemplu acum, improbabile și halucinante, ca pe-o nălucă a propriei mele memorii defecte.
Oare chiar l-am întâlnit pe Cohen? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8003_a_9328]
-
un peisaj nesărăcit: "De ierburi mă-mpiedic,/ în Frunze mă-ngrop,/ Mă-înec într-un strop// Mă reazim de ploi./ De nori mă lovesc/ Un rost nefiresc/ Răsfrâng înapoi.// Pe vânt mă răzbun,/ Cu ceața mă cert,/ Miracolul incert -/ Febril rămas bun..." Am reținut cu plăcere ideea din Maternitatea frunzelor. Cum altfel să reziști în restriști și în fața oglinzii, decât retrăind, rescriind? (Iulia Trăilă-Constantinescu) *Născut în 1986, la Focșani, studii liceale în Focșani, Facultatea de Teologie Ortodoxă București. Referințe critice: în
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
că aceste adevăruri sunt negate, și nu arareori cu violență, de către spirite critice care le găsesc neașteptate puncte slabe, lapsusuri, contradicții, până acolo încât nu mai rămâne nimic din ele - înscrise într-un trecut în felul lui fabulos. Iar în locul rămas gol nu prea ai ce pune. Se întâmplă chiar ca personal să începi să te îndoiești asupra unui adevăr consacrat și, în cazuri extreme, să-l contești, dându-i pe față inanitatea, impostura. Cu luciditate, o mulțumire tainică te încearcă
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
la persoana I urmează altul la persoana a III-a în care același personaj este privit panoramic, sunt descrise faptele sale la zi, mediul social în care se învârte. Această abordare din dublă perspectivă conferă multă consistență și credibilitate personajului. Rămas singur, derutat după plecarea Margăi, Andi își trece în revistă propria existență, observă mecanismele care au transformat în scrum toate iluziile sale de adevăr și justiție socială, încearcă să înțeleagă care au fost pașii greșiți. Toate naivitățile de tânăr jurnalist
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
invitații speciali ai nopții vor fi actorii Radu Gheorghe și Mihai Bisericanu de la Teatrul Național din București. S. P. Concert extraordinar de Anul Nou l La Filarmonica „Banatul“ Filarmonica de Stat „Banatul“ prilejuiește publicului său plăcerea de a-și lua rămas bun de la 2005 în chipul cel mai muzical și armonios cu putință. Concertul extraodinar de Anul Nou îl va avea în această seară de vineri, 30 decembrie, de la ora 19, în sala Colegiului Național „I. Vidu“, la conducerea muzicală pe
Agenda2005-53-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284557_a_285886]
-
Malka - Emmanuel Lévinas: viața și amintirea lui (Ed. Hasefer, 27,25 lei); Mary Mitchell - Ghidul manierelor elegante pentru secolul al XXI-lea (Ed. Paralela 45, 25,99 lei); Marc Levy - În altă viață (Ed. Trei, 24,90 lei); Raymond Chandler - Rămas bun pentru vecie (Ed. Fabulator, 33,57 lei); Adrian-Paul Iliescu - Anatomia răului politic (Ed. Fundației Culturale Ideea Europeană, 30,52 lei); Nancy Farmer - Marea Trolilor (Ed. RAO, 33,99 lei); Cristian Teodorescu - Maestrul de lumini și alte povestiri (Ed. Curtea
Agenda2006-02-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284629_a_285958]
-
Dezbaterea de miercuri de la Strasbourg reprezintă un ”punct de cotitură”, consideră președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, "rămas interzis" la vederea fostului președinte Emil Constantinescu, alături de reprezentanții USL, pledând împotriva Europei. Despre dezbaterea din plenul Parlamentului European privind situația din România, Aurelian Pavelescu notează pe Facebook că ”s-a terminat cu orice fel de concesie, am fost aruncați
Pavelescu, rămas interzis la vederea lui Emil Constantinescu alături de USL () [Corola-journal/Journalistic/42339_a_43664]
-
Șufăru a rămas și el fără casă, de fapt, o cocioabă gata oricând să se năruiască, dar din sat nu a plecat. S-a pripășit la un vecin al mamei fraților Tălparu, la început numai pentru o noapte, apoi bun rămas a fost. Eu plec în oraș, să duc mașina, o las la județeană... Spune-i mamei că peste două-trei ore mă întorc. Să știe că vom sta câteva zile la Iași, că ne-am luat un rest din concediu... ia
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
rază de sute sau mii de kilo metri, nu știam cum arată un pub, dar trebuie să fi fost însă ceva super mișto dacă merita să orbecăi noaptea ca să-l gă sești. Ne-am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată din urmă s-a auzit un șuierat care creștea venind de pe Doctor Felix. O
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
da, acel cineva simt că are nevoie de mine. Sper, sper. Implor speranța: să nu fie prea târziu... XXVI. Și... a fost prea târziu... Prea târziu pentru iertări, pentru îmbrățișări, cuvinte, pentru promisiuni repetate la infinit, pentru... Pentru un bun rămas. Pentru un ultim sărut, la porțile acestei lumi care, în ceea ce ne privește, nu a fost tocmai dreaptă. Dimpotrivă. Ne-a jucat destinele la ruletă, fără ca noi să putem face nimic. Nimic mai mult decât ni s-a îngăduit, printr-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
chip doar glasul îl măsurăm tot cu acel cântec șoptit la Moartea căprioarei. De ce atâta tristețe în versurile poeților? și mersul vântului seamănă dezordine în mintea și în inima subțire, ca o năframă întinsă peste obrazul de mire al celui rămas, al celui plecat. La fereastra de-acasă, umbra lui străbate grădina cu tristul fior, ce ne cuprinde în somn. Dimineața ne spală fața, prânzul cu soare, adus de la mare, încet, încet se așează pe piept ca-ntr-un sicriu, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
știe? trecu și Virgil de partea Bărzăunului. Tocmai atunci intră pe poartă actorul Petrică Ciuraru, venit să-l caute pe Matei. Văzînd că nu-i acasă, își făcu puțină vorbă cu Bărzăunul și cu musafirii săi. Înainte de a-și lua rămas bun se arătă grozav de dornic să mai meargă o dată la Piatra Domniței. Toți încruntară din sprîncene, crezînd că li se pregătește o nouă cursă. Dar actorul n-avea nici un gînd ascuns. Mi-am adus aminte astă noapte, Ticule, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ambasadorilor ia sfârșit, remiterea scrisorilor de rechemare se face foarte simplu. Era cândva obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care își încheiau misiunea, să primească daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de rămas bun, regele i-a pus la brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în veselă din argint, precum și portretul său, încrustat cu diamante. Pretutindeni se considera foarte gravă impolitețea de a nu
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
nu se mai interesează nimeni, ulterior săvârșirii infracțiunii. Nu mai vrea nimeni să știe că prin schilodirea sau moartea unui om se distruge nu doar acea viață, ci și viața familiei aceluia care suferă consecințele producerii unei asemenea tragedii. Cel rămas invalid va trebui, tot restul vieții, să beneficieze de atenția și grija cuiva care să-l ajute să-și continue existența. Cel decedat, lasă în urmă nu doar vise și speranțe spulberate, ci și persoane dragi sau apropiate a căror
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
în clipa următoare tramvaiul pornise din stație, ea s-a repezit să urce și din urmă o mașină a lovit-o... Nuuuuuu, am strigat! Acum, când scriu, înțeleg că apariția ei din nou în viața mea a fost ca un rămas bun. A vrut să fiu martor la dispariția ei. Să nu fie singură în momentul acela. Să știu că m-a iubit până la sfârșitul vieții. Fără iubire putem trăi cu toții? Și fără suflet? Îmi spuneam că ea a fost sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ea e înnebunită după el... Sper din tot sufletul ca povestea lor de dragoste să n-o repete pe a noastră, nici Beatrice, nici eu nefiind pregătite pentru așa ceva! * Petre, Petre... Câți ani au trecut de când ne-am despărțit fără rămas bun? Cum de-am fost noi purtați "pe aripile vântului", unul în fața celuilalt, la Bayreuth? Mai întâi recitalul lui Mihai, pe urmă întâlnirea la expoziția de bijuterii. Eram din nou adolescentă, simțeam din nou că-mi pierd respirația când te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecat
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35 III. Inocent / 37 Ești aici / 39 Regăsit / 41 Fără sprijin / 42 Frumos și efemer / 43 Căldura
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care vorbește fără să gândească. "Să mă trăsnească și să mă calce", jurase Duminică pe adevărul, închipuit, al "căsătoriei" sale: iar Adina, crezându-l, sare din mașină și din viață. Finalul povestirii, de o mare frumusețe, îl arată pe cel rămas singur căutând, disperat, un loc în care totul "ar fi putut fi luat de la început și alcătuit așa cum ar fi trebuit să fie", o bucată de pământ pe care faptele acestea groaznice să se petreacă din nou, dar "în treacăt
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
definitivă din România aveam plăcerea (și regretul) de a participa la o ultimă masă oferită de ambasador, de regulă la reședință. În Cuba se obișnuia ca prietenii să ofere la plecarea unui ambasador o "cena de despedida" (o cină de rămas bun). Prietenul care oferea masa îl ruga pe cel care pleca să facă lista de invitați, cu amicii săi. Îmi amintesc că la plecarea mea din Cuba a trebuit să particip la 18 "cena de despedida". Am fost surprins de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
agitat i-a trezit câinele lor, Vizanti, care urla prelung și dureros, apoi scheuna a chemare, lătra de două-trei ori pentru ca apoi iar să tulbure noaptea cu urletul lui care În urechile Mariei răsuna ca un sfârșit dureros, ca un rămas bun fără de speranță dar, mai ales, ca un semn rău, un semn care, ca și cântecul de cucuvea, Îi prevestea Mariei că musai, În curând, se va Întâmpla o nenorocire asupra familiei sale, ceva plin de jale, o moarte, o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]