106 matches
-
Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai aduceți aminte că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice Roja, cioplindu-și rămurica cu briceagul de armată. — La situația în care ne aflăm, cred că mai bine ar merge „Imnul golanilor“ sau „Trenul fără naș“, cîntat în versiunea de concert, zice Dendé. — Cel puțin eu am recunoscut că imediat ce am scăpat din aglomerația
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tocanele de legume servită, a conținut și niște ciuperci mai puțin comestibile (fără să mă avertizeze). Revenită acasă, am stat trei zile la pat. Am mâncat numai pepene verde (harbuz) și, de trei ori pe zi, am mâncat câte o rămurică de leuștean crudă. Am mestecat rămurica de leuștean în gură, ca pe o gumă, apoi am înghițit-o. La ambii ochi am pus comprese cu frunze de varză albă, crudă. În trei zile, durerile au dispărut, a mai rămas o
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
și niște ciuperci mai puțin comestibile (fără să mă avertizeze). Revenită acasă, am stat trei zile la pat. Am mâncat numai pepene verde (harbuz) și, de trei ori pe zi, am mâncat câte o rămurică de leuștean crudă. Am mestecat rămurica de leuștean în gură, ca pe o gumă, apoi am înghițit-o. La ambii ochi am pus comprese cu frunze de varză albă, crudă. În trei zile, durerile au dispărut, a mai rămas o jenă la mișcarea pleoapelor. După zece
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
va mai trebui să le urce niciodată și de la senzația asta că trăiește deasupra lumii. A intrat În crescătorie ca să se mai uite o dată la viermii ei. Toți Încetaseră să fileze. A Întins mâna, a smuls o gogoașă dintr-o rămurică de dud și a băgat-o În buzunarul bluzei. Pe 6 septembrie 1922, generalul Hajienestis, comandantul suprem al forțelor armate grecești din Asia Mică, s-a trezit cu impresia că avea picioare de sticlă. Pentru că Îi era frică să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cercetat aceste aspecte folosind săpătoarea vânător de albine, Philantus. El aștepta până ce o viespe cobora în adăpost. înainte ca ea să iasă din nou, Tinbergen plasa câteva "puncte de reper" în mare grabă în jurul intrării în adăpost - să zicem, o rămurică sau un con de brad. Apoi se retrăgea și aștepta ca viespea să zboare afară. După ce ieșea, ea zbura de două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Apoi se retrăgea și aștepta ca viespea să zboare afară. După ce ieșea, ea zbura de două-trei ori în jurul cuibului, ca și cum "realiza o fotografie mentală" a zonei, apoi se îndepărtam grabă în căutarea hranei. In timp ce era plecată, Tinbergen deplasa rămurică și conul la câteva zeci de centimetri distanță. Când se întorcea, viespea rata cuibul, plonjând în nisip la locul potrivit în raport cu noile poziții ale ramurii și conului." Un Esop modern ar găsi în această mică experiență etologică subiectul perfect, rotund
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
legionar, țărănist, deținut politic, chiabur, ce mai, din clasa burghezo moșiereasca. Am cunoscut un caz, în care el, care era milițian și avea o dragoste în sat, a înaintat actele fetei. S-a descoperit că undeva în arbore era o rămurica legionara. I s-a interzis să o ia. Între timp, se căutau fete pentru a deveni ofițeri care să instruiască studentele. Față s-a prezentat la școală și a reușit. S-a constatat că dintre toate candidatele ea era singura
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
fiu-său, Persius, amicul lui Claudius. Schițează un zâmbet fugitiv. Și un versificator diletant, care și-a tot încercat pana pe lângă Pollio, dar fără prea mult succes. Ce nu s-o duce moșul acasă? Uite cum îi tremură până și rămurica de măslin din vârful bonetei! În acest moment, parcă auzindu-i gândul, o siluetă înaltă și zveltă se desprinde brusc din grupul format de vestale și flaminice. Cu pas elastic, urcă treptele altarului. Este soția flaminului. — Doar n-o să stai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu cadă. Cascada de panglici se revarsă în jos, pe fiecare umăr, până la piept. — Ce e aia deasupra, ca o coroană? murmură pierdut Velleius la urechea tovarășului său. — O crenguță, răspunde Nero pe același ton. Surâde și-i explică: — O rămurică de rodie, curbată ca o coroană - cum zici tu - și prinsă la spate cu un fir de lână albă. Tânărul îl privește prostit. Vorbele par să zboare pe lângă el fără să le priceapă sensul. Nero se impacientează: — Fac pereche, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
citește dimineața la cafea pliantele primite în cutia poștală și este mereu capabil să-ți spună dacă balsamul Cocolino cu aromă de levănțică este mai ieftin la Billa sau la Kaufland. Copiii lor știu să spună Carrefour înainte de „râu, rățușcă, rămurică“. Potrivit unui studiu CURS, cumpărăturile sunt modalitatea preferată de petrecere a timpului liber la români, în detrimentul cărților, al mersului la cinema, teatru sau operă, chiar și al vizitatului rudelor. 26% dintre ei fac cumpărături de câteva ori pe lună, 17
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
viață când mai putea fi rațională (adică să se prefacă nestânjenită). Așa că au intrat În pădure și au călărit o jumătate de ceas aproape fără să rostească vreun cuvânt, cu excepția câte unui „Drace!“ scăpat de ea când o lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o crâșmă dintr-un sat, sub o boltă de viță-de-vie, cu brânza, salata și vinul În față, și să audă În urechi urletul viscolului În pustietățile polare. Le cânta fetelor dintr-un fluier pe care Îl făcuse singur dintr-o rămurică și nu se jena să țopăie și să se Învârtă În fața lor ca un copil, până le smulgea hohote de râs copilărești și le aducea Într-o stare de fericire pură. În toată această perioadă nu vedea nici o contradicție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
zbăteau nu numai reproșuri, ci și îndoieli amare. Cum adică? Ce zici? Tu vorbești serios? Și, în timp ce în gîndurile lor găsirea sau negăsirea comorii devenise cea mai grea problemă din lume, vaca reuși să smulgă o gură de iarbă, o rămurică de fag, apoi, ca și cum ar fi vrut să participe și ea la discuții, începu să ragă. Nea, boală! Vaca ne mai lipsea! Hai mai repede! Și jordiile începură din nou să șuiere prin aer. Întrucît singura care avea ceas era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bun prieten al etniei țiganilor!... Bătrânul lua rând pe rând câte un bețigaș, se prefăcea a-l pune în gura pipei, din care fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți năzgâmbii lui nepoți, lua de la fiecare rămurica, se prefăcea a o folosi, după care o arunca socotind-o netrebuitoare. Aceasta, aproape stinsă, o dată ajunsă în vatra încă încinsă cu jăratic, se reaprindea. Întotdeauna, la asemenea prilejuri, Vișinel, unul dintre cei mai răsăriți copii din șatră se afla
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
să-i aducă un cărbune să-și aprindă luleaua. Nu atât că n-ar fi putut întinde mâna să ia un bețigaș, dar îi era nespus de drag acest flăcăiandru isteț, ai cărui ochi îl umpleau de albastru. Când primi rămurica înflorită de jar, îl apucă de mână și-l reținu un timp lângă el. - Ce mai faci tu, Vișinel mo, știi să spoiești un cazan? - Cum să nu, bunule, ba încă cum! - Ei, bravo, bravo! înseamnă că am scăpat de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în Goldana și pe toată Baisa, anume înainte de înjunghierea porcului. Nicanor intră pe ușă, cu un trosnet de aburi înghețați și albi, ca o rămurică de cireș înflorit, având o față solemnă și îngândurată. Zise scurt, în tăcerea nopții de gheață: Sunt ușor ca o pană, 'tu-i tămădăii 'mă-sei de viață! Cum vine asta, Nicanor? Ce înseamnă că "ești ușor ca o pană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-a întâmplat cu tine? întrebă vrăbiuța îngrijorată. Nu știu, răspunse crenguța cu glas stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
întâmplat cu tine? întrebă vrăbiuța îngrijorată. Nu știu, răspunse crenguța cu glas stins. Parcă mă sfredelește ceva și-mi soarbe toată seva din mine. Trebuie să aflu ce se întâmplă, spuse vrăbiuța. Și porni să cerceteze crenguța din rămurică în rămurică, din frunză în frunză, până ajunse aproape de tulpină unde găsi un cuib de viermișori. Deci asta era, își spuse vrăbiuța în sinea ei. Crenguțo, acum trebuie să plec, e aproape seară și trebuie să ajung la puișori, dar mâine voi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
proteine naturale, moale și cât mai plăcut la atingere, te apuci de îndată de treabă, din crengi de baobab-bătrân-capricios construiești degrabă o scăriță foarte înaltă, cu care te poți deplasa lejer prin toată coroana, începi să explorezi curioasă, atentă, fiecare rămurică, fiecare frunzuliță, le găsești pe toate roase, mâncate, aripi de fluturi te lovesc peste față. dudele mari-de-aur, din care când una cade se transformă în taur, nu te tentează să le culegi, ce să faci tu cu ele, mai bine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
sălița kafkiană s-a cam terminat tot cursul! Spre uimirea noastră, timp de un an de zile după aceea n-am mai făcut altceva decât să întoarcem pe toate părțile schema de la-nceput, mai ștergând, mai adău gând câte-o rămurică, dar fără să progresăm absolut deloc. Ne băteam pe burtă cu Sincu, eram cei mai buni prie teni, sporovă iam săptămânal câte două ore despre Bahtin și Vinogradov, ca să ne dăm seama în cele din urmă că... Sincu nu putea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Noapte albastră, bați la fereastră, începe Gulie să fredoneze melodia lui Gabriel Cotabiță, vă mai aduceți aminte că el a fost primul artist român care și-a pus cercel în ureche? Numai la prostii te gîndești, zice Roja, cioplindu-și rămurica cu briceagul de armată. — La situația în care ne aflăm, cred că mai bine ar merge „Imnul golanilor“ sau „Trenul fără naș“, cîntat în versiunea de concert, zice Dendé. — Cel puțin eu am recunoscut că imediat ce am scăpat din aglomerația
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Guvernul n-are dreptul să construiască șoseaua și vrea să le spună asta tuturor. Chiar și Președintelui. — O să aibă probleme... Zâmbi: — Da. Probabil. Dar nu-i pasă. Soarta jurnaliștilor este să aibă probleme... José Correcaminos medită. Învârtea în mână o rămurică, o rupse în două, de mai multe ori, până când o reduse la niște așchii minuscule. În sfârșit, ridică din umeri. Nu mă deranjează să vină, dacă nu e bolnav. Știi tu: guturai, gripă, pojar. Dar nu pot hotărî de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
surprins de frecvența mare prin vechi documente a numelui de Cehan, include un medalion Bica Ionesi (născută Cehan) în cartea amintită mai sus, fără alte comentarii. Arborele genealogic Cehan e prea stufos pentru a putea ajunge la rădăcină dar o rămurică din el, sigur a răsărit și din pământul Curseștilor și Dan Răvaru a răsădit-o în „Cartea întâi a Racovei”, fără alte comentarii. Asta nu înseamnă că tăcerea lui n u vo rbește! Dar nu numai el a plantat butași
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le privesc cu uimire pe fătucile invadînd ecranele. Numai arată, nu și ascund. Noi, generația seventeen din 6l-62, dețineam arta mai subtilă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
moașa pregătește apa călduță, nu fierbinte și clocotită pentru ca viața lui să nu fie "neliniștită ca pa când fierbe și clocotește". În apa care face posibilă trecerea în lumea pământească se pun obiecte ritualice care prezic destinul noului născut: o rămurică de busuioc de la Ziua Crucii, bani de argint, o floare de bujor, lemnul Domnului, o bucățică de fagure de miere, una de pâine, zahăr, un ou, lapte dulce, agheazmă. "Cuvântul" consacră "împământenirea" noului-născut, realizând un posibil portret al destinului: "Scump
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]