119 matches
-
fost dacă": celebrul Bernard Pivot își întreba invitatul, la sfîrșitul emisiunii, ce și-ar fi dorit să fie într-o altă viață. Iar răspunsul, de dincolo de ecran, al lui Gelu Ionescu, acesta ar fi fost - „un copac secular, mare, solitar, rămuros, puternic, aproape invulnerabil, într-o cîmpie ușor vălurată ce se pierde în zări." Interviurile și articolele, despre Tudor Vianu, al cărui asistent fusese, despre „memorialistica unor prieteni", despre Eminescu și Caragiale, incluse, de asemenea, în cartea de la Polirom dovedesc faptul
Document moral by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13863_a_15188]
-
migrau de pe un copac pe altul, scuturând zăpada de pe crengi. Soarele de aur topit împingea umbre străvezii în urma săniilor și desena copaci subțiri pe valurile de zăpadă, ieșiți din aceeași rădăcină cu cei verticali, dar mai alungiți parcă și mai rămuroși. În cele șapte sănii se-ngrămădise rămășița satului carbonizat și fumegând, plin pe ulițe și-n bordeie de trupuri moarte, încercate de lupi și vulpi. În acel an cumplit nu fuseseră turcii urgia, nici viscolul întețitor de flăcări, nici arvaniții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în timp, și care e un obiect de neînțeles pentru noi. Un copac din grădina noastră e doar o secțiune prin copacul adevărat, care ne-a intersectat perpendicular lumea, mtrînd în ea ca sămânță, crescând ca o plăntuță fragedă, ajungând, rămuros și plin de fructe, la apogeu și apoi ieșind, uscat, din planul tridimensional al universului nostru. Fiecare obiect și fiecare ființă din jurul nostru e o-nțepătură perpendiculară pe spațiul acestei lumi, dar el, cu adevărat, este obiectul care începe cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cum spui. Oricum, între timp, noi trebuie să vedem aici de demonii ăștia. Rapizi și eficienți, burgunzii umblau în căutare de crengi uscate, pe care le adunau într-o stivă la rădăcina copacului celui mai apropiat, un stejar bătrân și rămuros. în timp ce unul dintre ei trebăluia ca să aprindă focul, hunul fu dezbrăcat complet și țintuit la pământ de patru războinici solizi. în acel moment, cu un cuțit, Hariman îi făcu o crestătură de jur împrejur în pielea capului și, sprijinindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mângâindu-și fiecare cu mâna gâtul sau botul calului, de teamă ca nu cumva, printr-un nechezat, sau chiar printr-o mișcare bruscă, să dezvăluie dușmanilor ambuscada ce li se pregătise. Cercetașii se apropiară, dar Balamber, îngenuncheat în spatele unui carpen rămuros și plin de frunze, privea dincolo de ei, observându-l pe războinicul ce părea să-i conducă pe burgunzi: constată că era încălecat pe un magnific roib și îl găsi foarte tânăr, puțin mai mare decât un băiețandru. Ori poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
teiul plin de miros flori îmi cădeau pe creștet, Frunziș purtat de vânturi zbura pe valuri veșted. Atunci... în codrul vecinic [eu] cornu-mi las să sune, Sălbăteciuni mulțime încep să se adune, Din negrele ponoară prin valurile ierbii Cu coarne rămuroase venea în cârduri cerbii, Iar caii cei sălbateci și zimbrii zânei Dochii Întind spre apă gâtul, la cer înalță ochii... Ea asculta... deodată se repezi-n ietac... De dragă ce îmi este nu știu ce să mă fac. (sare * în brațele lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner, într-una din plimbările lor târzii care-i scoteau la un drum neted străjuit de un șir de fagi rămuroși. Cei doi prieteni mergeau după vechiul obicei, la câțiva pași în fața nevestelor, iar tata privea, dincolo de câmp, crestele munților. Modelele, clientela proveneau de la fabrica de mașini-unelte, spuse el, am înființat centrul de desfacere a macaralelor, i-am procurat lui Hackler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
CASA în urmă cu optzeci sau poate nouăzeci de ani, pe șesul dintre gârle se aflau ogoarele satului de pe coastă și lunca, o luncă deasă în care odinioară se goneau bourii. Șesul era străbătut doar de un drum de țară rămuros care trecea printre bălți cu rogoz și mladă și printre grâie și porumburi fără sfârșit. Pe vremea aceea s-a așezat în țarină un holtei mărunt, spânatic, durându-și casă pe măsura lui. într-un car tras de boi pòrumbi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pustietate stearpă de colburi negre, cu o ușoară mălurire în depărtare. Caii nechezară. - Uite, colo, pe marginea pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se iviră izolați la distanțe incalculabile, pierduți ca niște trunchiuri moarte pe valurile mării. O roată bizară începea sa se contureze pe cer ca un curcubeu de cenușă, și, alături de ea, un om călare pe un cal uriaș. Pascalopol părăsi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
asta, ci se lasă numai așa în voia întîmplărei și a norocului lor, care pus în dispozițiunea unor plămîi puternice și-a unei rutine varii poate că-i și duce în genere la liman. Însă la opere poetice cu perioade rămuroase și o mare greutate de cugetări se vor arăta neapărat slăbiciunile rutinei numai și vor cere o disciplinare a acestui proces natural. 0 tecnică fundamentală are de dătorie de-a-l dezvolta după un plan. Ea, începînd de la fraze cu mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
periodologie mai întinsă, să le trateze din puntul acesta de vedere și să le citească tare. Ca culmi pentru acest scop putem să recomandăm fără îndoială pe Iphigenia și pe Fiica naturală (de Gothe), în cari împreunarea perioadelor celor mai rămuroase și mai artistic dezvoltate merge mînă-n mână cu o profunditate de cugetare și cu o formă atât de bogată în intuițiuni încît face în toată forma din artea respirărei un adevărat studiu. În urmă ar fi bine de ales astfel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plăcerea să-i primească în casa lui pe prințul Ș. și pe Adelaida; amândoi „trecură pe la el mai ales ca să-l întrebe de sănătate“, trecură întorcându-se de la plimbare. Acum Adelaida remarcase în parc un copac, un splendid copac bătrân, rămuros, cu crengile lungi și strâmbe acoperite de frunze tinere, cu o scorbură și o crăpătură; își pusese în gând să-l picteze neapărat, neapărat! Așa că aproape numai de asta vorbi în jumătatea de oră cât ținu vizita ei. Prințul Ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Malin. Am obiceiul că atunci când citesc o carte ori un manuscris să-mi aleg piesă care mi-a plăcut cel mai mult. Aș putea să mă opresc În mod egal la ,,Cântecul ochilor”, la ,,Hard rock”, ,,Vivaldi”, ,,Belstemul de duminică”, ,,Rămurosul plisc de cuc” etc., sau la premonitoria ,, Când vom pleca?”; o fac totuși pentru ,,Suflet de primăvară”, poezie admirabila care mi-a oferit prilejul de a-l cunoaște mai bine, prin autobiografie, pe Malin. Dragă Sandu, nu fac nici o analiză
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de parc, pe o bancă, în timp ce consuma un cornet cu înghețată, privind pe sub copacii rămuroși și bătrâni ce pustiiseră pământul de iarbă cu umbra lor, acolo, sub coroanele lor umbroase își regăsi umorul și dorința de a reintra în normal și în momentul când se ridică de pe bancă era decisă să pornească spre casa Fanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu pișcoturi făcute în casă, înfofolită în pături, privind la fotografiile de pe pereți, mici instantanee de familie făcute de-a lungul anilor, o mulțime de persoane, bărbați, femei, copii, despre fiecare putea spune câte ceva, o întreagă istorie, una necunoscută, bogată, rămuroasă care să înceapă cu "a fost odată". Tot era ceva. Câtva timp a trecut fără nici un eveniment. Biblioteca uzinei se afla într-un alt corp de clădire decât birourile contabilității. Era foarte posibil să nu se întâlnească luni de zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot am mai mâncat o pasăre de curte, un oușor, brânză de vaci, lapte adevărat, ei, bieții copii, n-au parte de așa ceva, timpurile s-au schimbat, mergem înainte cu orice preț. Dimitrie o aștepta lângă un copac uriaș, foarte rămuros, un stejar socotit monument al naturii, n-o recunoscu de prima dată, dar nu-și trădă surpriza. Iată că ne reîntâlnim, îi spuse și-i sărută mâna. O clipă Sidonia regretă că acceptase să se întâlnească sub acel stejar secular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vegheat dintotdeauna, la ora la care deschideam ochii el se afla deja acolo, așteptîndu-mă, a făcut parte din primul meu sistem de repere. a fost un nuc cu care am dialogat întrucît mi se părea oarecum înfricoșător. era atît de rămuros și de contorsionat încît niciodată nu am reușit, de fapt, să mă urc măcar pînă la jumătatea lui. subconștientul meu a înregistrat cu siguranță acest fapt ca pe un eșec. alți copii din cartier, mai dibaci decît mine, atunci cînd
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu-i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Elohim“. Apoi o porni, jeluindu-se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pămînt, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mîinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. LÎngă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu sîntem siguri dacă și-a tălmăcit propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci cînd se-ntunecă În pădure. Într-o pădure de stejari, atît de deasă, Încît razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă cîte-o frunză unduitoare, parcă ezitînd, cade agale pe pămînt, ca un strop sîngeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n-are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua-i În cumpănă și că Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci vom ști să te prețuim ca pe Nazarinean.“ Vestea ajunse până la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să‑și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură‑cască. „Și lasă‑ne și nouă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Elohim“. Apoi o porni, jeluindu‑se, prin deșert. 2. După o altă versiune, Făcătorul de Minuni Își Îndreptase provocarea nu spre al șaptelea cer, ci spre pământ, cea mai mare dintre iluzii. Simon stătea, așadar, tolănit la umbra unui măslin rămuros, cu mâinile sub cap, cu ochii ațintiți la cer, „la grozăvia cerului“. Lângă el, Prostituata, „cu picioarele rășchirate precum o vacă gestantă“, după cum avea să consemneze un polemist creștin (despre care Însă nu suntem siguri dacă și‑a tălmăcit propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci când se‑ntunecă În pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
De la gard, tata îl chema pe cerbul Gică, răsplătindu-l cu bucăți de pâine, puse anume deoparte din săraca noastră merinde de pribegi. Gică ieșea din adăpostul cu ușa strâmtă, scoțându-și, pe rând, întâi unul, pe urmă celălalt din rămuroasa lui pereche de coarne. Se lăsa mângâiat și scărpinat pe gât, sub bărbie și la steluța lui albă din frunte, între coarne, apoi se retrăgea în singurătatea din cabina lui de prizonier. Iar pe alături, treceau soldați sovietici cu steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
om strânge piept la piept... O auzi cum chiam-acuma Craiul sfatu-i înțelept! Peste albele izvoare Luna bate printre ramuri, Împrejuru-ne s-adună Ale Curții mândre neamuri: Caii mării, albi ca spuma, Bouri nalți cu steme-n frunte, Cerbi cu coarne rămuroase, Ciute sprintene de munte - Și pe teiul nostru-ntreabă: Cine suntem, stau la sfaturi, Iară gazda noastră zice, Dîndu-și ramurile-n laturi: O, priviți-i cum visează Visul codrului de fagi! Amândoi ca-ntr-o poveste Ei își sunt așa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]