161 matches
-
în scaun, eu, apărându-mă de praful pe care l-a ridicat autocarul, demarând. Acolo unde se ducea, nu aveam decât adresa vagă a unei camere, dintr-un apartament comun, de multă vreme închiriată altcuiva. Aici, se auzea deja primul răpăit de arme la periferia orașului. M-am întors la spital pe jos. În jurul ambasadelor, oamenii se îngrămădeau, mașinile plecau toate în aceeași direcție: spre aeroport. Era amuzant să vezi că, în ciuda acestei agitații, fiecare nație rămânea fidelă ei înseși. Americanii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché. Fără nici o urmă de psihologie clasică, actorul Își juca personajul de jumătate-om ca pe un monstru cinematografic autentic. Urlă; tobele răpăiră; dansatoarele țipară și fugiră care Încotro. Minotaurul le urmări și, evident, le prinse pe fiecare și le devoră sângeros, și le târî trupurile albe, fără apărare, și mai adânc În labirint. Și apoi cortina coborî la loc. În rândul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
domnilor, a sosit momentul următoarei atracții aici, În Grădina Caratârtiței! Da, da, văd că băieții de la Acvariul Steinhardt tocmai o aduc. Băgați fisele În aparate, doamnelor și domnilor, e ceva ce nu trebuie să ratați! Se poate, vă rog, puțin răpăit de tobe? De fapt, dacă mă gândesc mai bine, aș prefera niște ropote de aplauze. Începu muzica Zorei. Uvertura ei. ― Doamnelor și domnilor, din timpuri imemoriale marinarii au spus povești despre făpturi incredibile văzute de ei, jumătate femeie, jumătate pește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
experiență. Secretarul lăsă să-i scape un vaiet prevestitor de rău. — Of... — Ce te văicărești ca o babă? îl repede bătrânul. Ianuarius își împreunează mâinile a rugă. — Mărite Doamne, la mine se centralizează doar cheltuielile, nicidecum toate veniturile. Enervat, cezarul răpăie cu degetele în tăblia de lemn. — Tezaurul lui Saturn e creditat cu totalitatea veniturilor din Egipt și a celorlalte surplusuri care se află în evidența birourilor de fisc din provincii și la companiile de publicani care au luat în arendă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asurzesc Roma cu vrajba și disputele dintre ei? Scena nu le mai ajunge! Nu, Bathyllus n-a jucat ieri. De unde a pornit răzmerița atunci? Un zgomot surd, amplificat de mii de voci, îi răsună din ce în ce mai clar în urechi, ca un răpăit de tobe: „Capul lui Celer! Capul lui Celer!“ Și dintr-odată se face lumină. Mulțimea s a răsculat la teatru împotriva fostului consul Propertius Celer, însărcinat cu îngrijirea malurilor și albiei râului Tibru. Or Tibrul a crescut din pricina ploilor neînCetate
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în barbă și-n mustăți, așa cum făcea el, cu bunătate și sclipire șireată în ochi. Apoi am luat-o cu toții pe potecuța ce ducea în pădure. N-am mers noi mult așa și numai ce am auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o satisfacție În sine, spusese una dintre femeile mai În vârstă, rutina zilelor, sentimentul de seninătate la vederea acelorași războaie și papiote, a acelorași muncitoare muncind lângă mine, a acelorași pereți de lemn și a aceluiași acoperiș Înalt, doar ploaia răpăind din când În când asemenea degetelor unui zeu care bate darabana pe acoperiș, o mică și bine-venită schimbare. I-am văzut pe turiști tot timpul până au plecat, declară poliției una dintre țesătoare. Dar au dispărut dintr-odată, iar În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
gură. Familia era sub semnul planetei Marte și sub blestemul zodiei Fecioarei. Pe o panglică heraldică de piatră scria: AUDACES FORTUNA IUVAT. Bătrânul învârti o manivelă ce străbătea ușa grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gură. Familia era sub semnul planetei Marte și sub blestemul zodiei Fecioarei. Pe o panglică heraldică de piatră scria: AUDACES FORTUNA IUVAT. Bătrânul învârti o manivelă ce străbătea ușa grea din lemn masiv, punând în mișcare o cârâitoare grea ce răpăi ca o toacă, anunțându-i sosirea. Cineva dinăuntru acționă un mecanism și ușa se deschise încet, lăsându-l pe Bătrân suspendat între pardoseala și bolta unei uriașe săli gotice. Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în sălbăticia din Salmon, era exact așa cum sperase - întunecos, rece și pustiu. În parcarea de la Avanpostul lui Duncan nu era decât o singură camionetă. Trecând peste un podeț din lemn, fragil și cu o singură bandă de mers, ploaia cădea răpăind pe parbriz. Această ultimă strâmtoare îi ducea către capătul drumului, către locul de unde aveau să-și lanseze ambarcațiunea. Zach a condus cu grijă, cu toate că Jina stătea aplecată înspre în față, chinuindu-se să distingă ce venea după fiecare curbă. Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Am construit-o singură Și an de an am înălțat-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n toamne și maldăre de frunze, M-acopereau pe inimă, pe coapse și pe buze. Din praful verii se-aduna noroi în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o ceașcă din poșirca lui fără să mă mai Întrebe. Am golit-o dintr-o Înghițitură. Avea gust de benzină călduță. Tomás mă observa În tăcere, cu privirea impenetrabilă și Întunecată. — Ați auzit domniile voastre? zise Fermín dintr-o dată. Ca un răpăit de tobe la un salt mortal. Nu. — Mațele slugii dumneavoastră. Uitați-vă, deodată mi s-a făcut o foame... Vă supărați dacă vă las singuri o țîră și dau fuga pînă la cuptor să văd dacă pot să fac rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cămașa de noapte, pe care o strivea cu abdomenul lui, se Înălță În aer, agățându-se cu brațele de becul de tavan. O flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Bikinski, care se ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Noica, cum o să mergeți, mă, cu autocamionul... că n-are șofer?! ― Așa e, dom'le! aprobă Moscu. Prin urmare, nemaiavând nici un rost la cofetărie, stînga-mprejur la hotel! Cu cântec, înainte, marș! comandă Moscu militărește, și băieții, aliniați, începură să-și răpăie ghetele pe caldarâm, cântând cu entuziasm frumosul și mobilizatorul imn al lui Ciprian Porumbescu: "Pe-al nostru steag e scris unire!" până la hotel. Dar aci, nenorocire! Scara principală era de lemn și scârțâia îngrozitor. Oricât de încet și de atent
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prin surprindere în câmp, tăietorii de lemn și păstorii și-au pus șalurile pe cap și-au fugit să se adăpostească. Apoi, ca o reacție în lanț, norii s-au apropiat, ploaia a pus stăpânire pe poalele dealului stingând focurile, răpăind pe acoperișuri, aducând zâmbete pe fețele oamenilor care dădură fuga afară să întâmpine apa după care tânjiseră atâta vreme. În cele din urmă, ajunge și în deșert. Până să înceapă ploaia, Forrester ascultase taclalele acelui brahman soios și, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
gâfâind, și prin minte îi trece un singur gând: care va să zică, e tânără! Picăturile de ploaie se preling din tavan și-i cad în poală, lăsând pe mătasea roșie urme negricioase. Amrita își ridică fața în sus și scoate limba. Ploaia răpăie în continuare. Afară s-a întunecat și parcă i s-a făcut cam frig, deși nu e sigură. Pentru a scăpa de această senzație, își imaginează că-i e cald, aducându-și aminte cum se suia pe acoperișul haveli-ului tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un avocat care să-l sfătuiască ce să facă, aș fi scos adevărul de la Wilt cu o grămadă de ore în urmă. Când se lăsă noaptea peste Eel Stretch, vântul se înteți, ajungând până la șaizeci-șaptezeci de kilometri pe oră. Ploaia răpăia pe acoperișul cabinei, iar valurile se loveau de carena și de cabina ambarcațiunii, înclinând-o la tribord și înfundând-o și mai tare în noroi. înăuntrul cabinei aerul era îmbâcsit de fum și de sentimente apăsătoare. Gaskell deschisese o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
viața mea e... complicată. Iar unele lucruri legate de ea sunt foarte delicate. Înțelegi ? Nu, Îmi vine să-i spun. Nu, nu Înțeleg. Eu ți-am spus absolut totul despre mine. Cred că da, spun, ridicând vag din umeri. Ploaia răpăie din ce În ce mai tare pe acoperiș și-mi intră În sandalele argintii ale Jemimei. Dumnezeule, sper să nu i se păteze. — Îmi pare rău că seara asta te-a dezamăgit atât de tare, spune Jack, ridicând glasul pentru a acoperi zgomotul. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
El e cinefilul Înrăit. Oare Păsările ar intra În categoria asta? Nu prea cred. Dacă nemernicele alea mici ar fi fost porumbei, până la final, Tippi Hedren ar fi fost mai degrabă Îngropată În găinațul lor, nu doar ciufulită serios. * * * Tobele răpăiră, cei de la Pogues au pornit o veselă gigă irlandeză și cu inconfundabilele tonalități neclare a vocii ei, Shane McGowan, care se străduia să pronunțe cât de deslușit putea printre cei patru dinți pe care-i mai avea, a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Pentru câteva momente reușise s-o uite pe femeia din lojă, nu chiar pe ea, ci conversația tulburătoare pe care o Întreținuseră la intrarea artiștilor, cu toate că schimbul violent de cuvinte din taxi continua să se audă În fundal, ca un răpăit de tobe Înfundat. Pe femeia din lojă nu o uita, pe femeia din lojă nu voia s-o uite. O vedea În picioare, cu mâinile Încrucișate pe piept, simțea că Îl atingea privirea ei intensă, dură ca diamantul și strălucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Clemanza. Moartea unui tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă ploaia nebună rece răpăie pe tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de vase murdare, sticlele împrăștiate peste tot și păianjenii mari din colțuri. Într-un fel m-am resemnat - zâmbi în sine - Adelina întotdeauna a ținut să-mi precizeze că m-am căsătorit cu un bărbat castrat. O ploaie de petarde răpăi scurt și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soția lui. Era o seară ploioasă de martie, pe la orele unsprezece. Fuseseră în vizită la mama lui. Acum, George conducea mașina de-a lungul cheiului, tăind drumul pe la canal, pe lângă podețul de fier. Ploua cu găleata. Stropii de ploaie, înciudați, răpăiau ca niște gloanțe pe caroserie. Mânați de vânt în rafale piezișe, asaltau parbrizul, anulând într-o secundă frenetica strădanie a ștergătoarelor. Pe sticlă, picăturile se alcătuiau și se dizolvau în mici chipuri de draci. Strălucirea galbenă, intermitentă, a felinarelor, iluminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate ponoarele și ne murase ca pe guzgani. Pe deasupra trăgea „antileria”. Prin pâclă trecea dâre roșii de obuze, cu cearcăn. De miros și de fum, aerul se îngroșase. Ca ploaia, când slăbind când întărindu-se, s-auzeau împușcături. Deodată a răpăit o mitralieră. Când a stat, din spatele nostru s-a ridicat un ramăt de parcă ar fi rupt haitul pe Bistriță. Am înlemnit. - S-a retras reghimentul, a zis unul, și noi am rămas aici. - Ba, pe toți i-a încunjurat. - Ce
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]