88 matches
-
-i scape un sfidător, vesel, „Ha!“. Cred că ne-am așteptat cu toții să facă același lucru și-n meciul cu cancerul. În urma lui Jill au rămas cei trei fii ai ei și soțul care tocmai a coborât din lift. Aud răpăitul elegant al pantofilor lui negri traversând pătratul central din fag care ar putea fi folosit pentru ceaiuri dansante dacă acesta ar fi un loc pentru altfel de activități, mai blânde. Amândoi am ajuns la serviciu Îngrozitor de devreme: Robin ca să recupereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
hârtie?“ și Lenski Își dregea nervos glasul - apoi amuțea cu totul, de parcă și-ar fi dat duhul. După un timp, Înceta să emită chiar și acea scurtă și firavă tuse a lui și intervalele de tăcere erau punctate doar de răpăitul produs de degetele tatei pe masă și o singură dată, Într-o izbucnire rapidă de reproșuri pline de speranțe, victima a exclamat brusc: „Întrebarea aceasta nu este În carte, domnule!“ - dar era. În cele din urmă, tata a oftat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Înșiruiau fotolii voluminoase. O complicată instalație, „mingea de box“, achiziționată din Anglia - patru stâlpi din oțel care susțineau scândura de care atârna sacul pentru lovit, În formă de pară - sclipea În capătul spațioasei Încăperi. Scopul acestui aparat, mai ales din cauza răpăitului ca de mitralieră al sacului, a fost pus la Îndoială, dar explicația oferită În silă de majordom i-a satisfăcut pe cei câțiva luptători de stradă Înarmați până-n dinți care au intrat pe fereastră În 1917. După ce Revoluția Sovietică ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să te despoi de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îmi întoarse acțiunile de la panică și le îndrumă spre... altceva. M-am surprins inspirând adânc de patru-cinci ori, apoi, cât mai ușor posibil, m-am dat jos din pat și m-am furișat pe palier. Bubuitul și trosnetul, zăngănitul și răpăitul veneau din spatele ușii încuiate și creșteau în intensitate, devenind din ce în ce mai agresive. Stând acolo, tremurând, controlându-mi respirația, păstrând tăcerea, am început să-mi dau seama că era ceva în neregulă cu sunetele alea. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
asemenea teme, ar fi avut răbdare sau pasiune pentru astfel de controverse ? Autenticitatea portretului Simonettei ? Exagerat de circum specți, chiar asupra existenței înseși, cândva, a unui asemenea model ? Cosimo devenea cu anii tot mai extravagant, ursuz, solitar. Fericit să asculte răpăitul ploii, să primească descărcarea de ape a cerului „vertical, drept în creștet și pe umeri“. Îl îngrozeau, însă, fulgerele și tunetele, se ghemuia într-o manta, să nu le vadă și să nu le mai audă, după ce zăvorâse ușile și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fierbinte. „Un August Prostul în acest cotidian mlăștinos și rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
peste grădină se așternu acalmia... lansă câteva supoziții: - Greierii s-au ascuns în căsuța lor de sub pământ! Bunica îl contrazise, - Nu! S-au pitit după câteva frunze mai răsărite! Ploaia caldă porni liniștit... se așternu tăcerea peste grădini, întreruptă de răpăitul monoton al picăturilor de apă, care curând se transformară în bulbuci. În capsula semirotundă, ermetic închisă toți urmăreau desene animate la televizor. Instantaneu în noul portal se făcu îngrămădeală... serveau cereale cu lapte! Radu luă fericit o linguriță, apoi alta
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mai feroce, pe măsură ce se apropia miezul nopții. De data asta, nu mai aveam pretextul că mă duc după o carte; nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
face. Trestie l-a pansat ca un adevărat sanitar, dar a constatat că fluierul piciorului stâng era rupt. Cu mare greu au ajuns la drumeag, unde se retrăsese deja Urecheatu cu grupul lui. Huruitul motoarelor de mașini a luat locul răpăitului armelor automate. Din când în când, se auzea geamătul de durere al lui Toaibă. Întreaga grupă se afla 71 aproape de intrarea în defileul gârlei, pe unde au trecut de cu seară. Din câte se vede, nu ne-am îndeplinit misiunea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de vorbele profesorului. Erau vorbele unui om care a fost mereu În apropierea profesorului, la bine, dar mai ales la greu... Îl iubea ca și cum i-ar fi fost frate... Nu a trecut multă vreme și dinspre deal s-a auzit răpăitul potcoavelor cailor unor birje. ― Bun găsit - a salutat primul birjar. Care dintre domniile voastre sunt mai grăbiți, Îi rugăm să urce. ― Vrem să ajungem În Copou, jupâne, a vorbit Gruia. ― Urcați și calul nu are alta de făcut decât să depene
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că spectacolul lui Visarion ne-a oferit o viziune mai profundă și tragică, într-un cadru istoric în care schimbarea nu schimbă nimic, destinul istoriei fiind lipsit de sens. În termeni teatrali, această schimbare a fost subliniată cu eficiență prin răpăitul "tobelor istoriei" în momentele de traziție importante în piesă. Faptul ca zgomotul tobelor acoperea atunci în parte conținutul unei replici crea tocmai senzația de lipsă de sens a schimbării. De fapt, structura insăși a întregii drame se întemeiază pe această
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta: țăcănitul tocurilor pe punte, răpăitul de pe scândurile pasarelei, plescăitul lutului moale. Fără să mă privească, Pașka a încălecat pe marginea bărcii noastre și a sărit pe un ponton pe jumătate scufundat în apă, apoi pe un debarcader. L-am urmat în salturi moi, ca o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]