926 matches
-
a unui important furnizor DIY) pentru a observa, calm și clinic, felul în care evolua metamorfoza proprie. Imperfecțiunea trăsăturilor lui Bull trăda o decență elementară, o decență care, cu siguranță, l-ar fi făcut un tovarăș foarte agreabil pentru victimele răpitorilor din Beirut. Ți-i puteai închipui, de asemenea, pe părinții lui răspunzând cu aceeași decență și demnitate la întrebările ziariștilor. Dar era la fel de ușor de imaginat că ulterior ar fi dezvoltat o atitudine stridentă și agresivă, protestând împotriva politicii guvernului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pentru a crea o companie de asigurări împotriva răpirilor. Sigur de rețeaua mea de informații în lumea interlopă, credeam că pot ține sub control orice eventualitate. Nu mi-a trebuit mult să aflu că asociații mei întrețineau cu bandele de răpitori relații mai strânse decât ale mele. Răscumpărarea ce avea să fie cerută la următoarea răpire avea să fie cât întregul capital al companiei de asigurări; apoi, suma ar fi fost împărțită. Între organizația de bandiți și acționarii companiei, complicii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pîlnia și, dintr-o singură smucitură bruscă, aproape că Îl azvîrli la pămînt pe omulețul speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dacă nu voia să cadă În primejdia de a rămîne total neputincios În numai cîteva luni. Teama de la Început se prechimbă cu timpul Într-o teroare irepresibilă, accentuată de faptul că, deseori, treceau săptămîni Întregi fără să-l vadă pe răpitorul lui, deși simțea neîncetat În preajmă prezența lui amenințătoare. Unde anume se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și trădeze prezența și făcîndu-l totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
te ascunzi. Virgen Blanca virase la capul aflat În sud-vestul insulei și se Îndrepta spre coasta dinspre apus, coborînd velele În căutarea refugiului sigur al ansei de la nord, iar Sebastián Mendoza nu avu Încotro și trebui să-l urmeze pe răpitorul lui - cu supunerea unei vaci duse la abator -, incapabil de cel mai mic gest care să dea dovadă de neascultare, pe deplin convins că acea abominabilă ființă inumană era În stare să-și țină făgăduiala și să-i amputeze degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care ajunge ultimul Îi voi trage zece bice pe spinare... E clar? - Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
portiță de scăpare pentru setea lui de aventuri și dorința lui fierbinte de a cunoaște lumea și oamenii, nu a știut, sau nu a vrut, să caute argumente prin care să Înfrunte ceea ce socotea a fi niște teorii trecătoare ale răpitorului său. Alergase mult; cunoscuse popoare foarte diverse și idiosincrazii foarte diferite și se Întorcea dintr-un lung periplu prin Orient, unde contactul cu chinezii și japonezii reprezentase una dintre cele mai intense și interesante experiențe din viața lui. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ar fi fost vorba despre o ființă atît de profund respingătoare, Îngenuncheată acolo ore Întregi, făcînd bețișoare sau conturînd litere grosolane, pe care le repeta cu voce tare, ca un școlar concentrat asupra explicațiilor lui Dominique Lassa. Acesta, convins că răpitorul său era cu adevărat În stare să-și țină făgăduiala și să-i taie o mînă dacă nu-l Învăța să citească, se străduia În meseria lui improvizată de Învățător, mai ales că, În felul acesta, scăpa de muncile zilnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și n-ar mai fi venit niciodată să-i elibereze. Acelea erau aproape singurele momente În care cei trei se aflau Împreună, o ocazie ideală pentru a se arunca la unison asupra călăului lor și a sfîrși cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înfruntînd monstrul, se mulțumiseră să facă pe surzii, alegînd să rămînă În afara problemei. Gamboa - Joăo Bautista de Gamboa y Costa - descoperi așadar curînd, că era singur În dorința lui fierbinte de libertate și de luptă și pricepu, de asemenea, că răpitorul său Îl supraveghea cu o atenție specială, așteptîndu-l să acționeze. Însă Gamboa era un om obișnuit să poruncească, nu să asculte, nu se născuse ca să fie sclav și, pe deasupra, mai era și singurul care știa cu certitudine că Oberlus Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de dispreț din lumea asta, o lighioană pe care trebuia s-o anihileze chiar cu prețul propriei sale vieți. Șansele de reușită erau puține, de asta era sigur, Însă, Înarmîndu-se cu răbdare, avea Încredere că va găsi punctul slab al răpitorului său. În fond și la urma urmei, În pofida aparențelor, dușmanul nu era altceva decît o ființă ca oricare alta, iar de obicei oamenii făceau, mai devreme sau mai tîrziu, o greșeală. Ziua aceea avea să-l prindă pe el, Joăo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură În fundul unei peșteri, alarmat repetatul zgomot al tunurilor, răpitorul său, Iguana Oberlus, părea să-și fi slăbit mult teribila vigilență. Petrecea acum mult mai multă vreme pe culmea stîncii de pe faleza Înaltă și de două ori renunțase la ritualul de a le inspecta lanțurile la fiecare trei zile. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fermitate un obiect. Ceas după ceas, lovitură după lovitură, pînă cînd adormi În ploaie și se trezi din nou, speriat de un tunet sau de propria-i panică, spre a privi În jur, În așteptarea temutei și odioasei prezențe a răpitorului său. Apoi, cînd nu mai erau decît trei ceasuri pînă la ivirea zorilor, noaptea redeveni liniștită, iar el băgă de seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ei mintal și faptul că aceia care o făcuseră nebună cînd Își distrusese căsătoria sau relația cu Germán de Arriaga avuseseră perfectă dreptate. Și În fond, nu era o formă de nebunie acea incalificabilă relație pe care o avea cu răpitorul ei, pe care-l ura și Îl respingea uneori, dar pe care În același timp Îl dorea și de care avea nevoie cu o dorință bolnăvicioasă? Ambivalența sau profunda complexitate a sentimentelor ei o deconcertau și poate, Într-un inconștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
era și Înspăimîntător de urît și ridicol de pretențios. Se Întoarse și Îl văzu acolo, buimăcit că ea se strînsese În corset și Își pusese un jupon larg care nu lăsa la vedere decît gleznele, și descoperi cu furie că răpitorul ei, călăul ei, „stăpînul” ei absolut nu era o fiară, nici un fiu al lui Scaraoțchi, nici măcar un monstru al Naturii, ci numai un biet om diform, a cărui Înfățișare inimaginabilă Îi deformase și spiritul. Iar dacă era vorba numai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ele fără să le atingă și se Întoarse spre Oberlus, care nu se mișcase deloc și respira regulat. Se aplecă, luă una dintre arme și Îi trase cocoșul cu amîndouă mîinile, Întorcîndu-se pe același drum, pînă cînd se opri În fața răpitorului ei. Acesta băgă de seamă că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În vedere cît plătise pînă atunci și cît Îi făcuse și pe alții să plătească, În mod inutil. Curînd avea să Împlinească douăzeci și șapte de ani și, dacă reușea să scape de pe acea insulă și să se elibereze de răpitorul ei, avea toată viața Înainte, iar Niña Carmen avea să știe să-l caute pe bărbatul care să o domine, cu toate că Își dădea seama că nu avea să-i fie prea ușor, fiindcă toți sfîrșeau prin a se Îndrăgosti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
el, iar portughezii erau prea obosiți ca să se mai gîndească să spună ceva. De multă vreme pierduseră ultima picătură de voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Evie. Sari la ora unsprezece a.m. la vila baronială din West Hills a nebunei de Evie Cottrell, Evie pistolara fericită, proaspăt căsătorita domnișoară Evelyn Cottrell Skinner, de parcă mi-ar putea păsa îna momentul ăsta. Și. Asta-i, o, așa de răpitor. Evie, Evie ar putea fi tortul de nuntă, strat după strat de eșarfe și flori înălțându-i-se în jurul uriașei ei fuste cu crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
cu vechiul iubit al oricui. O, Ellis. Mi-amintesc de toate revistele lui porno, și toate detaliile de sex anal, oral, de rimming, fisting, felching. Ai putea ajunge contorsionist încercând să ți-o sugi singur. O, totu-i așa de răpitor. Evident, răspunsul lui Evie la orice lucru e să-și salte fusta cu crinolină și să dea fuga la etaj după o pușcă, numai că de-acum aproape tot dormitorul ei e-un zid de flăcări mirosind a Chanel No
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să i se trezească dorințele sexuale, si inca nu-i venea să creadă că acea provocatoare ființă se transformase, într-un timp atât de scurt, într-o robustă matroana, inca atrăgătoare, dar care nu mai amintea cu nimic de frumusețea răpitoare de altădată. Navigară fără să zărească uscatul timp de unsprezece zile și unsprezece nopți. Miti Matái cunoștea perfect apele acelea și nu avea nevoie nici măcar să consulte primitivă lui Hartă Marină țesuta din frunze de palmier și incrustata cu cochilii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cuvintele înscrise acolo, și doamna Clark spune: — O, Brandon. Cu toții încercăm să fim camera din spatele camerei din spatele camerei. Ultima poveste dintr-un șir. Adevărul. În versiunile viitorului film și viitorului mini-serial TV, cu toții instruim o faimoasă actriță de o frumusețe răpitoare cum să spună în scena asta: „O, Doamne, Brandon! O, Doamne Dumnezeule!”. Doamna Clark îi arată punga și spune: — Tocmai ai mâncat echivalentul a zece porții de curcan... Spune: De ce? Și domnul Whittier geme. — Pentru că, spune el, sunt încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
îngropată în covorul prăfos. Spune: Sunt gata să recit... Hernie inghinală... repetăm cu toții în gând. Ce s-a întâmplat până acum nu ajunge nici măcar de-un banc bun. Niște idioți duși cu preșul într-o clădire și închiși acolo. Șeful răpitorilor se balonează, și noi scăpăm. Pur și simplu NU merge. Deja Mama Natură plănuiește să-și scoată colierul cu clopoței și să-i dea pe ascuns niște apă. Directoarea Tăgadă plănuiește să plimbe motanul Cora Reynolds prin fața camerei lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cînd pătrunzi În moarte clinică, ți se arată de undeva o lumină ori o ființă de lumină ademenitoare care te tot Îndeamnă să treci dincolo... Persia lui Zarathustra pretinde că lumina aia e de fapt o fată de o frumusețe răpitoare, cu toate florile seducției În floare, chemîn du-te la ea peste o punte cît tăișul de sabie ce despică aerul de deasupra abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Corabia cu „taurii albi” plutește liniștită, în vreme ce „elefanții, cămilele și măgarii” se îneacă în valuri. Din cei trei tauri albi de pe arcă se nasc toate națiile pământului: lei (babilonieni), pantere (edomiți), lupi (egipteni), câini, hiene, mistreți (perși), vulpi, porci, păsări răpitoare, vulturi, corbi (ultimele trei, grecii) și încă un taur alb (Avraam). În felul acesta, parcurgem toată istoria sfântă a poporului lui Israel (simbolizat printr-o oaie albă începând cu Iacob-Israel), de la Avraam până în zilele autorului (164 î.Hr.)98. Ultimul episod
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]