259 matches
-
restrânsă sau de mari dimensiuni). Văduva trebuia să se îngrijească de mormântul soțului și de locul unde el odihnea. Neagoslava, soția lui Barbu Craiovescu (cel îngropat la Mănăstirea Bistrița 71, unde-și sfârșise zilele ca monah:(trad. din slavonă) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Barbul marele ban al Craiovei, care și-a schimbat numele în Pahomie, veșnica lui pomenire; în anul 7013 [1520], luna martie 9”)72, a pus un epitrahil (o eșarfă lungă, brodată, aparținând veșmântului preoțesc) cu text
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anulu” 77. în privința lespezii (azi dispărute) de pe mormântul clucerului Vlaicu, (făcută în 1587-1588), socrul lui Mihnea Turcitul, nu există nici o îndoială. Văduva jupânița Anca, își declară singură participarea (după ce fiica ei, Doamna Neaga, zidise biserica necropolă): (trad. din slavonă): „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Mihnea voevod și ale doamnei lui, Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru accea, jalnică, cu osârdie au făcut această biserică, iar mama
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserica din Brusturi - Târgu Neamț] 7299 [1791], mai 3”82 etc. Erau respectate cu strictețe gesturile comemorative prevăzute de cultul morților (sărindare, comandare, parastase etc.), șirul de slujbe care ușura - în duhul cooperării dintre vii și morți - calea sufletului celui răposat către mântuire. Cei înstăriți facem danii Bisericii, ca un prinos suplimentar și convingător (Voevodul întărea, printr-un act din 27 decembrie 1633, mărturia unei anume Maria, soția lui Dumitrache Chiriță, fost mare postelnic, precum că a dăruit Mănăstirii Bisericani satul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de mormânt din gropnița bisericii de la Curtea de Argeș, Neagoe Basarab „vorbește”, în ultima parte a textului, la persoana I, se adresează de dincolo de moarte urmașilor (să bănuim și amestecul Despinei?), comunicându-le o veche (chiar și lexicul) măreție voievodală valahă - „A răposat robul lui Dumnezeu Io[an] Neagoe, voievod și domn a toată țara Ungrovlahiei și al Podunaviei, în luna septembrie 15 zile, anul 7029 [1521], crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia 18. A domnit 9 ani și jumătate” -, formulând o
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
presupunerea potrivit căreia acest „hronic” condensat a fost incizat în timpul vieții lui Radu, la porunca lui, este corectă, atunci întreaga „compunere” devine un pseudo reprezentant al categoriei de „exprimări postume”. Dacă însă toate cele trei părți ale pisaniei - „anunțul” inițial („Răposat-a robul lui Dumnezeu și mult milostivul Io[an] Radul, mare voievod [...]”), ce poartă și o dată (în anul 7037 [1529], luna ianuarie, ziua 4 [...]), „enumerarea luptelor” (povestire cadențată, cu totul impresionantă: „Să vă fie știute războaiele ce vă voi povesti
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Nu era „cneaghină”, iar „Doamnă” a ajuns doar prin cinstirea pe care i-a acordat-o fiul ei (l-a născut prin 1438), odată urcat pe tron (tradiția o păstrează ca rezidând în niște Curți domnești), înmormântând-o voievodal (a răposat la 4 noiembrie 1465), lângă Bogdan al II-lea (acesta murise la 15 octombrie 1451), într-unul din lăcașurile cunoscute sub numele de Probota Veche (Sfântul Nicolae din Poiană). Teudora (Tudora), soră cu Iane banul și cu Andronic Cantacuzino, cea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în acel an și fusese îngropat în biserica Mitropoliei din București). La 1 martie 1747, semna - împreună cu fiii ei și în calitate de „soție a răposatului Iordache Crețulescu...” - un zapis prin care dona Mitropoliei din București trei moșii. în scurt timp a răposat și ea, tot în 1747, urmându-și soțul în lăcașul de veci. Ancuța, soție a postelnicului Nicolae Ruset, a murit în 1730 în Ardeal, Bălașa se declara văduvă în 1720 (dăruia o moșie bisericii Domnița Bălașa din București), iar Smaranda
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fostului logofăt Arsenie, și fiul ei Gheorghe vând lui Gheorghe Boțul un sat. Demne de atenție sunt aceste femei active (ele nu-și declară niciodată - sau o fac foarte rar - calitatea de văduve, spun foarte rar că soțul lor a răposat, că le-a lăsat bunurile prin testament ori că este fost [biv]) care vând, cumpără, moștenesc, schimbă, se luptă pentru succesiune. Și istoricii au început, în ultima vreme, să se intereseze de ele... La judecată Unele dintre litigiile în care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
datori (pe ale lui Miron Costin nici fiul său, cronicarul Nicolae Costin, nu le-a putut achita). Soția lui Miron Costin, Elena, fiică lui Ion Movilă, nepoata Domnului Simion Movilă (zestrea ei îl va îmbogăți pe cel întors din pribegie), răposase cu doar câteva zile înainte, dar pe Anița (fiica lui Toader Palade, cu rubedenii înalte) moartea lui Velicico (după ce l-a omorât, Vodă l-a învinuit și de corupție) a lăsat-o văduvă. Căsătoriile celor doi puse, verosimil, la cale
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
fiu făcut cu Vișa (sau Voica), o iubită a Domnului, a crescut la curte, alături de copii Doamnei Neaga (fiică a clucerului Vlaicu, pentru pomenirea căruia ea a ridicat o biserică în satul Buda, scriindu-i pe piatra funerară: (trad) „A răposat robul lui Dumnezeu, jupan Vlaicul clucer, cu patru copii ai săi, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubirorului Io[an] Mihnea voievod și ale doamnei lui Neaga, fiica lui Vlaicu; pentru acea, jalnică cu osârdie a făcut această biserică”; iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
contractat, pe 9 martie 1714, o tuberculoză galopantă. La câteva zile după ce boala (care îi omorâse cu două veacuri înainte, și pe Neagoe Basarab și, poate, pe Theodosie, fiul lui) a învins-o pe văduva lui Radu Iliaș (Stanca a răposat pe 15 martie), pe 17 martie, îndureratul tată îi relata (am văzut), într-o scrisoare, neașteptata tragedie patriarhului Ierusalimului, Hrisanth Nottaras, descriindu-i simptomele: „Cea întâiu născută a noastră fiică, Stanca, fiind sănătoasă și zdravănă până la 9 ale lunii, a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ignorate nici mijloacele indicate de o tradiție puternică. Ferindu-se de ciuma „ce să izvodisă în București”, Nicolae Mavrocordat (care, va muri, până la urmă, de ciumă, ca și fratele său, Ioan; despre acesta din urmă cronica spune că ar fi răposat de lingoare, adică de febră tifoidă; confuzia era explicabilă, simptomele celor două maladii fiind asemănătoare), excedat de agresivitatea epidemiei (cu toate că „au ieșit cu toții la Cotrocéni de vreme ce boala ciumii să înmulțisă și în București și în toată țara”), a adus (deși
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pietrei sale de mormânt le imită pe cele de pe lespedea lui Neagoe Basarab), în biserica Adormirii Maicii Domnului de la Curtea de Argeș. Cuvintele în slavonă incizate pe piatra de mormânt contau pe faptul că identitatea monahiei Platonida era cunoscută contemporanilor - (trad.): „A răposat roaba lui Dumnezeu, doamna Platonida monahia, și s-a săvârșit în Sibiu în anul 7062 [1554] luna ianuarie 30 zile; și după 2 ani a adus-o preasfințitul mitropolit chir Anania”582 - și că le va fi știută și urmașilor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și urmașilor. Pregătindu-și singure mormintele (așa cum a făcut Caplea, văduva marelui spătar Dragomir, aflată la Brașov prin 1545-1546, care a poruncit să i se lucreze piatra de mormânt de la Schitul Verbia; inscripția a rămas cu lacunele respective: (trad.) „A răposat roaba lui Dumnezeu, jupâneasa Caplea marea... s-a scris în luna... în... zile, anul 7000”; mai târziu, Stoica Ludescu ne spune că Elina Cantacuzino își pregătise și ea locul de veci în biserica din Mărginenii Prahovei: „care gropniță au fost
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
dorința similară a Bălașei, fiica lui Constantin Brâncoveanu, văduva marelui ban Manolache Lambrino (cu care o cununase, în 1708, stolnicul Constantin Cantacuzino). Și ea a atârnat o candelă de argint la mormântul (se prăpădise chiar în acel an; ea va răposa în 1752) fostului ei soț din biserica Sf. Gheorghe Nou din București: „Această candelă, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnescǔ oasele robu lui Dumnezeu, Manolache Lambrino ce au fost mare banǔ și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
trad.) „Acest mormânt este al roabei lui Dumnezeu Maria, cneaghina lui pan Șendrea portarul, care s-a pristăvit la veșnicele lăcașuri ...” 591. Despre mormântul unei Doamne Cneajna, roabă a lui Dumnezeu și „Doamna lui Ștefan Voevod, Domn al țerii Moldovei” - răposase în anul „7050 [1542], luna lui iulie 31, într-o Duminecă” -, Iorga presupune că trebuie să aparțină soției „nenorocitului de Ștefan Lăcustă, ucis de boieri”. Gestul lui Petru Rareș, care o înmormântează pe văduvă (Ștefan Lăcustă murise în preajma zilei de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de bună pomenire luminaților: Mării sale Doamnei Mariei a Mării Sale răposatului Io[an] Șărban Băsarab Voevod [ce-au] fost Domn țării Românești, care au trăit ani 78 și [au răposat] la anul 1725, la noemvrie 16...”, dar ne spune și că, împreună cu mama lui, își doarme aici somnul de veci și Gheorghe (Iordache) beizadea, cel ce a fost o vreme stăpânitor al Olteniei ocupate de austrieci și căruia întoarecerea la
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
această țara Rumânească, dincoace de Olt, au fost ban Administraționului împărătesc, și după aceia au fost gheniral până la răposarea Mării Sale, fiind miluit de la împărățiia a prea sfințitului împăratului Romei, Carol al șaselea; care au trăit ani 59 și au răposat într-acest an [1739], în 29 ale lunii lui mai”600. Le plângeau dispariția „Nu plângeți, că n-au murit, ci doarme.” Femeile avansează în atenția autorilor de propovedanii funebre Românii, cu deosebire în Veacul de Mijloc, au perceput moartea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
luat lut din pământu de l-au zidit sângur cu mânele sale, dup-acéia au suflat într-îns suflet de viață [...]”) și sfârșitul ei („Pentru acéia și dumile-voastre, câți céreți și voi iertăciune de la Dumnedzău, să iertați și voi pre acest răposat de toate, că au greșit ca un om în ceastă lume ce au petrecut cu dumile-voastre depreună[...]” 619) sunt preluate - a arătat Vasile Pârvan 620 - direct din Cazanie (din care? - mă întreb). Pentru „unghiurile” ce încearcă să adune o „definiție
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
nici la chezășii să nu-l pui pentru bani; și dacă mă va dărui Dumnezeu să merg în țară, nici la boierie să nu-l amestec și nici o bântuială să n-aibă de Domnia Mea, ci să aibă a se răposa la casa lui, ca o slugă bătrână a noastră și a țării, și nici la dări să n-aibă bântuială, că l-am aflat credincioasă slugă și părintelui mieu, și noauă, și țării și nu numai atâta, ci să am
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ca Irina, fiica fratelui său Miloș, să fie înmormântată alături de bărbatul ei, „marele viteaz Albul, marele clucer”, care murise în 1574. Peste trei ani l-a urmat și Irina și gropnița de la Mănăstirea Vieroș i-a primit pe amândoi: „A răposat Doamna Irina, fata răposatului Io[an] Miloș Voevod și soția marelui viteaz Albul marele clucer, cea împodobită cu toate lucrurile bune, creștinești, în zilele blagocestivului Ion Alexandru Voevod, în anul 708..., luna februarie 6 zile” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mormânt cuprinde pe Smaranda Mavrogheni, soția, Doamna lui Scarlat Callimachi, cel ce a stăpânit în Moldova, cu toată cuviința, șapte ani în capăt. Rugați-vă voi, toate rudele și toți prietenii, ca ea să afle milă la viitoarea judecată. A răposat în această țară la 1837, luna lui martie, Duminecă, în 27. Lângă ea zace și urmașul ei Scarlat, fiul lui Alecu Callimachi” (Nicolae Iorga, Inscripții..., vol. II, p. 164; Iorga trimite și la Blanchard, Les Mavroyéni, pentru a i se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aprilie 1793, ora 10 și 30 de minute: “două scuturături zdravene în Transilvania”, notează un preot pe o carte religioasă. Dintr-un manuscris al unui diac, Petrache Venin, “sluga dumneaei Coniții”, aflăm: “Însemnat-am ca să se știe de cînd au răposat dumneaei cucoana Anastasia Spătăreasa, soția dumnealui cuconului Ioniță Hurmuzachi, la leat 1793, noiembrie 28, sâmbătă spre duminică, la 2 ceasuri din zi, în care zi s-a întâmplat și un cutremur foarte mare, la 6 ceasuri din noapte. Și au
SENZAŢIONALA CONSTATARE A UNOR RENUMIŢI SEISMOLOGI: ANIMALELE PREVESTESC CUTREMURELE! by VASILE VĂSÂI () [Corola-publishinghouse/Science/262_a_498]
-
copilului? Se crispează ușor. Nu. Iar se îndoiește de Germanicus. Suspină cu inima grea. Prostuța! N-ar trebui să-și facă atâta sânge rău pentru o poveste îngropată de mult. Germanicus e un tip fără personalitate, cum a fost și răposatu’ taică său, Drusus. Ușor de modelat dacă știi cum să-l iei. De aceea Augustus l-a pre ferat lui Tiberius. Nu-i ieșea niciodată din vorbă și se lăsa con dus cu docilitate. Claudius e exact pe dos. Îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cei puternici, ci doar pe la cei săraci și bolnavi și n-a vorbit decât cu ei. În nopțile când moartea se apropia de cei bolnavi, se așeza lângă ei și îi ținea de mână până în zori, plângând împreună cu familia celui răposat... zicând că El a venit pe lume ca să-i slujească pe oameni... Și era o femeie păcătoasă care de ani de zile își vindea trupul. Când a auzit că El a trecut marea, a alergat la locul acela și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]