157 matches
-
mult seu decât untură, iar slănina de porc o mâncam afumată. În post făceam pilaf cu tahân și chiftele de icre. Primăvara mergeam pe iarbă, la Bordei sau la Lacul Teilor. Ei, dar să vă spun despre nunta mea cu răposata nevastă-mea, cu cea dintâi, nu cu mama Otiliei. Când m-am însurat întîia oară, aveam numai douăzeci de ani, și Cuza G. Călinescu vodă nu fusese încă detronat. Puțin după aceea a venit Carol. Eu fata n-am văzut
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
repetă Hagienuș, și pleoapele, obrajii, colțurile gurii începură să-i tremure pripit într-un început de plâns. Ioanide înregistră contrastul între Hagienuș sentimental și acela consultând rețeta ad excitandam venerem. Cât despre soție, știa că Hagienuș o înmormîntase, așa cum dorise răposata, la țară, pe o mică moșie pe care o cumpărase de altfel cu banii ei. Chipul cum transportase Hagienuș pe moartă devenise anecdotă. Învelise sicriul în hârtie și-l legase bine ca pe un pachet, se încuiase într-un compartiment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin perceptibilă. - Eu! zise el. - Pentru ce, omule? Pentru ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin aedicula funerară duhul pornea spre cer și înlătura blând moartei aprehensiunea firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de murături, și fiindcă auzise că Ioanide e la Bellu, ținuse să-l vadă, să guste emoția lucrării începute. Adusese cu el și două sticle de vin negru vechi, de pe vremea când avea moșia nevestei, să le bea în amintirea răposatei, pe pragul locașului ei veșnic. Hagienuș, văzând mormântul pe care ședea Ioanide, spuse că știa al cui este. Ecaterina Dolfescu nu era fată, ci o tânără soție care a murit din facere. A cunoscut-o pe fata moartei, chiar aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să vânz ceva. G. Călinescu - E mult mai cuminte! Dacă ai ce... - Asta e, că nu prea am ce să vând. Am cărți de foartemare preț, dar dacă le vând, cu ce mai lucrez eu? Să mă ierte Dumnezeu și răposata nevastă-mea, îmi pare rău că m-am pripit cu monumentul. O s-ajung, Doamne ferește, de râsul lumii, să fiu nevoit sa vând cavoul, ca să-l pot plăti. Zicând acestea, Hagienuș se uita cu coada ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cimitir. Face omul ce poate. Dacă-ți dă preț bun... - Zău, madam Farfara, prinse inimă Hagienuș, nu fac un păcat dacă l-aș vinde? Te rog să-mi spui sincer, să n-am mustrări de conștiință. - De ce să faci păcat? Răposata însăși, când și-ar fi știutcopiii în suferință, ar fi renunțat la orice ca să-i ajute. Sufletul ei din cer vede și înțelege. - Vasăzică nu fac rău vînzînd? - Nu, firește, dacă n-ai încotro. - Întrebarea e cui să vând, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavalerie Sachelane, fapt însemnat în raportul nr. 172/19... " etc. Colonelul făcea în broșura lui o caracterizare morală, totdeauna elogioasă, membrilor mai însemnați ai familiei, la paragraful soției sale găsind de cuviință a cita și o poezie dedicată acesteia de "răposata noastră artistă română A. Ciupagea Mateescu": Știi de ce ești mai frumoasă Decât toate la un loc? Ai blîndeță îngerească, Iar în ochi-ți dulce foc. Colonelul mai scrisese o "lucrare foarte importantă", relativă la mitraliere. Toate decorațiile erau înșirate, ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Bozo Petrovici. [12 iunie 1877] NECROLOG ["LA 9/21 L. C. S-AU SĂVÎRȘIT... "] La 9/21 l. c. s-au săvârșit din viață de un atac de apoplexie d-na Fanny Neuschotz, născ. Vittner, soția cunoscutului bancheri Jacques de Neuschotz. Răposata era în etate de 53 de ani și altfel de-o constituție viguroasă. Înmormântarea au avut loc a doua zi la 10/22 iunie, 5 ore după-amiazi. Cu toate că în obiceiurile ritului mozaic par a se evita parada și înglotirea publicului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
trăsuri cari adăstau pe-o căldură cumplită mântuirea ceremoniei religioase. Familia Neuschotz se bucură de nume bun în cercurile ei și e cunoscută ca binefăcătoare atât față cu săracii îndeosebi, cât și față cu institutele de creștere ale comunității religioase. Răposata însăși era fondatoarea unui orfelinat și prezidenta comitetului de administrație a unei școale de fete. De aceea participarea la ultimele onori date unei membre a familiei n-au putut fi decât foarte vie. [12 iunie 1877] ["CU OCAZIUNEA CIRCULĂRII... "] Cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
deosebită afecțiune pentru soțul ei. În 1804 era deja trecută în lumea umbrelor, căci, într-o samă din acest an, Gavril Conachi noteză sume de bani „ce am luat de la gineri-miu Toader Balș spătar, a treia parte din averea răposatei fiicii mele, Nastasica, de pe învoiala ce am făcut”, peste 45.000 lei în total. Ileana, poate copilul mai mic al marelui vornic Gavril Conachi, s-a căsătorit în anul 1802, după cum arată izvodul de zestre din 2 octombrie al acestui
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
afirmație neadevărată, ea având ca soră bună pe Anastasia, mai în etate decât ea. Prin diată (testament), părintele acestor copii lăsase „Umbrăreștii cu anexele sale Bozieștii și Tămășenii” în partea fiului său Costache, motivând astfel: „numai Umbrăreștii îmi sunt de pe răposata mama lor” cu Bozieștii și Tămășenii la un loc, formând o singură moșie, firesc era să rămână, deci, celui care perpetua numele de familie al mamei, „Costachi”, vădindu-se prin aceasta dorința de a se păstra memoria neamului, care a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
interbelică. O imagine mai aproape de realitate asupra felului cum arăta o gospodărie țărănească fruntașă ne-o putem forma parcurgând conținutul unui document umbrăreștean din 8 ianuarie 1862 intitulat: Catagrafie de toată averea și obiectele ci s-au găsit la casa răposatei Mafta Bobocea, document ce cuprinde 138 poziții de inventar, înregistrând numai bunurile gospodărești, fără pământ. Cum spațiul nu ne permite să reproducem întregul document, spicuim din el pozițiile mai substanțiale, în măsură să ne ajute a ne face o idee
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Arhivele Statului din Iași aflăm (tr. 1884, Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni. Locul pitoresc în care se afla construcția ospiciului, de unde se vede întreaga panoramă a orașului, a constituit, după cum ne informează N. Bogdan în "Orașul Iași", un obișnuit loc de recreare, înainte de înființarea Grădinii Copou
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
era de nerecunoscut Căci tata urca muntele plângând. Înaintea lui mergea sora noastră, Curata și nevinovata, Și-mi părea rău că stă cu zâmbetul pe buze Când plânge tata. Totul e spus simplu, cvasi-tipizat, familiar, la modul oral. Ceasul (timpul răposatei) se oprise în "ziua aceea lungă de treisprezece aprilie" la ora șase. Text lângă text formează o cronică de familie; se succed comentarii ad hoc: Inocența, Nu te-ai dus de tot, M-ai privit îndelung, Mama îngenuncheată, Rochia ta
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
celor păcătoși. În Alcesta lui Euripide, nu va exista propriu-zis o statuie care să prindă viață. După moartea Alcestei, Admet își visează soția și se decide să-i comande statuia, așa cum făcuse și Menelau pentru a suplini absența Elenei. Fantoma răposatei Alcesta, își închipuie el, îi va fi astfel alături în fiecare noapte. Admet va așeza statuia în patul lui, pentru a trăi iluzia (dokein) că o are mai departe pe Alcesta, fără să o aibă totuși în realitate (ouk echôn
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în Rosmersholm sau în Strigoii 1. Într-un univers în care trecutul copleșește prezentul, în care semnele morții și ale puterii celor morți se întâlnesc pretutindeni, casa oamenilor vii se află clipă de clipă la cheremul strigoilor. În Rosmersholm, spiritul răposatei Beate domină întreaga acțiune, fără a-și face vreodată apariția în mod efectiv, căci forțele care l-ar fi putut materializa rămân invizibile, insesizabile. Puterea amintirii, a trecutului obsedant e figurată în locuința familiei Rosmer prin galeria de portrete ale
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
casa lui Rosmer, casă tăcută, unde râsetele copiilor nu s-au auzit niciodată - e aceeași care domină și în spațiul fermei Alvig din Strigoii. Și aici s-ar părea că morții au pus deplină stăpânire pe cei vii. La Rosmersholm, răposata Beate și-a condamnat succesoarea să-i repete destinul: în ciuda oricărei răzvrătiri, emancipata Rebekka e sortită să nu fie decât dublul unei moarte care i-a acaparat ființa și îi dirijează viața. În Strigoii, Ibsen dezvoltă aceeași temă a eșecului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
îngrijită; jale; lacrimi; limită; mamă; dna Maria; martie; măicuță; micuță; miros; moartă; modernă; nas; nas cîrn; năframă; neajutorat; neajutorată; necaz; nepăsare; neplăcere; nepot; nevoie; nuci; oboseală; octogenară; orb; păr; păr alb; părul cărunt; pensie; persoană; persoană în vîrstă; pieptăn; proastă; răposată; regret; rural; sat; sărmană; scîrbos; scorpie; scundă; sexy; sfat; simpatie; slută; sobă; spray; stradă; străbunica; surie; știrbă; tanti; tare; termen de valabilitate; tinerică; toiag; a trece prin viață; trecere; trecerea anilor; trecerea timpului; tristă; uitat; unica; unt; urîcioasă; urîțenie; uscată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
23 Făurar ... a căzut tirania! Vivat Republica!“. (Actul I) La aceste vorbe consoarta îi răspunde cum nu se poate mai firesc: Auzi colo!, creând o primă punte spre un altundeva care ar putea fi o altă realitate. Iar Leonida continuă: Răposata dumneei - nevastă-mea a dintâi - nu se sculase încă. Această convertire a binomului familial într-un triunghi, regulă de bază a dramaturgiei lui Caragiale, este instituită încă din prima piesă și nu pare a avea un rol dramaturgic important: căci
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
în mâna soțului“. Când, în sfârșit, Sandu ajunge acasă, Bălașa era deja moartă și îngropată, iar întreaga casă jefuită de către mama vitregă și de către țiganii acesteia. A fost nevoie de un șir de procese pentru a pune în practică dorințele răposatei. PARTEA A PATRA Despre divorț Cu mitropolitul Neofit (1739-1753) cancelaria mitropolitană a început ținerea unor condici speciale pentru pro blemele casnicilor. An de an, lună de lună, zi de zi, logofeții cancelariei notează toate pricinile judecate în fața consiliului ecleziastic con
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
și a judeca până încă sînt bine și în tote simțirile, fiind și cu vârsta peste 63 ani, am socotit a lăsa și a legiui cum să se urmeze cu avutul mieu după trecerea me din acestă viață vremelnică, fiindcă răposata me soție Anica prin formalnicul său testament mă lasă dispozant pe tot avutul ei, și eu netăgăduind vechea legătură și hotărâre între noi, zic și hotărăsc acum aceste și anume: 1. Jumătate din moșia Mijlocenii, pe care am sat întreg
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
tinerii decid singuri cu cine se vor căsători, normele familiale promovând libertatea de alegere a soțului sau soției. 88 De pildă, la o înmormântare, o persoană încerca să povestească oricui era dispus s-o asculte, chiar și celor foarte apropiați răposatei, despre pregătirile de nuntă ale fiului ei (nuntă, care urma să aibă loc peste o săptămână), fapt care a atras după sine reacția negativă a celorlalți, care a mers de la ignorarea și evitarea contactului cu persoana respectivă, până la reproșul direct
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
stolnice Constantine, împreună cu toate zapisele privitoare la averea părintească. Mărturisim și domniile noastre că așa a fost, întrucât am fost de față ca ispravnic la alcătuirea testamentului. Sfinția sa are scrisorile înalt preasfințiților patriarhi, care vorbesc despre sănătatea minții și cucernicia răposatei. Este drept să se facă împărțeala averii după dorința părinților și să se statornicească pacea între urmași? — Este drept. Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]