159 matches
-
pe nimeni. Oricum, vorbitorii noștri, revoluționari ca Mița Baston, au mai găsit un cuvînt bun la toate, așa cum a fost, cu cîtva timp în urmă, conjuncția deci, zadarnic conclusivă, cu care se începea orice replică. Aproape că-i duci dorul răposatei deci, de cînd cu locația. Să ne închipuim ce s-ar fi întîmplat cu literatura dacă scriitorii s-ar fi îmbolnăvit și ei de molima locației. Titlurile cărților din bibliotecile noastre s-ar fi modificat spectaculos. Închipuiți-vă, vă rog
Sărăcie! by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14229_a_15554]
-
Era o spaimă absurdă, fără obiect" Remarcabila propoziție din titlul însemnărilor noastre aparține d-lui Ilie Merce, fost ofițer de securitate, răspunzător de soarta scriitorilor și artiștilor, actualmente parlamentar PRM, și ea se referă la spaima noastră a tuturor de răposata și mereu via securitate. A fost rostită cu prilejul unui interviu total neprofesionist pe care i l-a solicitat pentru ziarul Adevărul (24-25 februarie) dl Val Vâlcu. Replicile au venit de la sine. Cea mai exactă și mai temeinică îi aparține
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
cu acul și presărînd-o cu sare și piper, încât martorii susțin că victima n-a mai putut zice "nici cârc". Presa a comentat mult evenimentul. Cică procurorul Cicerone Chiroșcă, sosind la fața locului, a stabilit din declarațiile vecinilor că nurorile răposatei i-au grăbit acesteia sfârșitul, tot vorbindu-i pe când trăgea să moară din cauza bătăilor... stârlici, năsălie, paraua din mâna mortului, conform tradiției noastre creștinești, despre găinile ori oaia plimbată peste groapă, de strigoi și altele, procurorul Chiroșcă încheindu-și ancheta
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr stînd cu picioarele pe masă. în fața lui era o sticlă cu bere. Galant, el o pofti să
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
zoologică. Gîtuirea elocventei - solicitată de presantul imperativ al autenticității - lasă în urmă peisajul unui discurs plin de contondente și asperități, prin care eroul liric rătăcește abulic, nemaiținînd neapărat să se afișeze cu mîna sănătoasă a insolentei. "Paradisele de mucava", opulenta răposata a Titanicului și peliculă pe sfîrșite, imagini recurente în volumul de față, si care au constituit și criteriile implicite ale selectării poemelor mai vechi și mai noi, vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
auzit decât inițiații vieții culturale, și unul cu - horribile dictu! - Gigi Becali, pe cel dintâi? Principala explicație este că M. Ivănescu n-a apărut niciodată la televizor. Ori dacă a apărut, probabil că asta se întâmpla într-o emisiune a răposatei „România Cultural”, care a fost strangulată, pentru că, nu-i așa, oricum nu se uitau la ea decât snobii... Înfățișarea grafică a unei publicații își are, firește, importanța în succesul sau eșecul demersului. Dacă nu ești „The New York Review of Books
Speranța de celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3574_a_4899]
-
in aeternitatis. Fidel, într-un chip ciudat, este Conu' Leonida. Nu doar pentru că susține, cu toată teama de persecuție (la urma urmelor, omul nu e un martir), ideile revoluției, ci mai ales pentru cum o pomenește, nefiresc de des, pe "răposata dumneaei - nevastă-mea a d-întîi". Numeralul nu arată aici doar o prioritate în timp, ci o adevărată fixație, dincolo de viață și de moarte, a lui Leonida pentru această republicană, "mumă din popor". În familia lui Caragiale, fără copii - în schițe
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu scape o lacrimă. - Hoțu’, criminalul, țipa femeia cu vocea ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m- o făcut pe fața pământului. - Așa o făcut, așa, da..., mai primea aprobarea unor cască gură pripășiți în curte de pe ogoare, atrași de vestea că
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
repetă Hagienuș, și pleoapele, obrajii, colțurile gurii începură să-i tremure pripit într-un început de plâns. Ioanide înregistră contrastul între Hagienuș sentimental și acela consultând rețeta ad excitandam venerem. Cât despre soție, știa că Hagienuș o înmormîntase, așa cum dorise răposata, la țară, pe o mică moșie pe care o cumpărase de altfel cu banii ei. Chipul cum transportase Hagienuș pe moartă devenise anecdotă. Învelise sicriul în hârtie și-l legase bine ca pe un pachet, se încuiase într-un compartiment
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
puțin perceptibilă. - Eu! zise el. - Pentru ce, omule? Pentru ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ce?Un surâs de nesiguranță morală strânse gura lui Botticelli. - Ca s-o vadă lumea când trece! Am crezut că e mai bine. G. Călinescu - Pe cine s-o vadă? - Pe răposata! - Ce-mi pasă mie de lume? strigă Ioanide. Răposata nuînviază, ci intră în mormânt. Ioanide, știind că Butoiescu nu pricepea metafizica, se calmă, îl luă de braț, simulă cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu el o plimbare prin fața monumentului, îi arătă că lumea pioasă avea să treacă între mausoleu și monument pe o cărare pavată ca un peron și cu acest prilej avea să vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin aedicula funerară duhul pornea spre cer și înlătura blând moartei aprehensiunea firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de murături, și fiindcă auzise că Ioanide e la Bellu, ținuse să-l vadă, să guste emoția lucrării începute. Adusese cu el și două sticle de vin negru vechi, de pe vremea când avea moșia nevestei, să le bea în amintirea răposatei, pe pragul locașului ei veșnic. Hagienuș, văzând mormântul pe care ședea Ioanide, spuse că știa al cui este. Ecaterina Dolfescu nu era fată, ci o tânără soție care a murit din facere. A cunoscut-o pe fata moartei, chiar aici
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să vânz ceva. G. Călinescu - E mult mai cuminte! Dacă ai ce... - Asta e, că nu prea am ce să vând. Am cărți de foartemare preț, dar dacă le vând, cu ce mai lucrez eu? Să mă ierte Dumnezeu și răposata nevastă-mea, îmi pare rău că m-am pripit cu monumentul. O s-ajung, Doamne ferește, de râsul lumii, să fiu nevoit sa vând cavoul, ca să-l pot plăti. Zicând acestea, Hagienuș se uita cu coada ochiului la madam Valsamaky-Farfara, să surprindă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cimitir. Face omul ce poate. Dacă-ți dă preț bun... - Zău, madam Farfara, prinse inimă Hagienuș, nu fac un păcat dacă l-aș vinde? Te rog să-mi spui sincer, să n-am mustrări de conștiință. - De ce să faci păcat? Răposata însăși, când și-ar fi știutcopiii în suferință, ar fi renunțat la orice ca să-i ajute. Sufletul ei din cer vede și înțelege. - Vasăzică nu fac rău vînzînd? - Nu, firește, dacă n-ai încotro. - Întrebarea e cui să vând, zise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cavalerie Sachelane, fapt însemnat în raportul nr. 172/19... " etc. Colonelul făcea în broșura lui o caracterizare morală, totdeauna elogioasă, membrilor mai însemnați ai familiei, la paragraful soției sale găsind de cuviință a cita și o poezie dedicată acesteia de "răposata noastră artistă română A. Ciupagea Mateescu": Știi de ce ești mai frumoasă Decât toate la un loc? Ai blîndeță îngerească, Iar în ochi-ți dulce foc. Colonelul mai scrisese o "lucrare foarte importantă", relativă la mitraliere. Toate decorațiile erau înșirate, ale
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acel prieten să-i spună soției lui că vrea ca fata ce-avea să se nască (dar cum știuse că-avea să fie fată? Nu dăduse, oricum, nici un nume de băiat) să aibă numele Soile, ca al unei rude, de mult răposate, ce fusese, pare-se, artistă de circ. Soile era un nume finlandez, emana frig și o lumină de auroră polară. Mama ei nu era nici ea o oarecare. Dar aici lucrurile erau mai tulburi. Oricum, la mare nevoie (cînd se
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nu-i mânie, nu se supără omu așa pentru te miri ce și mai nimică. Da pe boierul bătrân îl cunoști. VULTUR[EANU] După spuse, da de văzut nu l-am văzut niciodată. Zice că-i un om tare ciudat. Răposata femeia lui era totu-n casă; el nu putea să zică decât da și să iscălească // când îl punea cucoana să iscălească... pe dânsa am cunoscut-o la București, unde era cu fata ei... Ermence! O, Ermence! și unde era
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vreme câștigăm... și-i bine săi n-o pierdem de geaba...... că alt prilej ca aista nu-i în toate zilele... Cunoaște boierul bătrân pe viitorul lui ginere? VULT[UREANU] Da' de unde? Toată însurătoarea asta a pus-o la cale răposata lui nevastă... El numai a spus" da" ca totdeuna. INTENT [ATIONEM] Dar ceilalți oameni din ogradă-l cunosc? VULT[UREANU] Afară de Ermence și poate fata ei din casă nu cred să-l fi cunoscând nimene. INTENT [ATIONEM] Atunci am câștigat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în fine îndreptai privirea asupra lui don Caldero... fața sa întunecată era mai palidă decât totdeuna... el era ca un cadavru și numai ochiul său întunecat zăcea necontenit asupra mea. - Astăzi e 12 august, murmură el înaintea sa, împăcare cu răposata...... domnule conte, dați-mi vița de păr. El o primi și eu, ca beat, mă sculai de la masă și mă îndreptai cătră ușă... Nu știam de nemica, încă Caldero mă urmă: - Iertați, domnule conte, purtarea mea posomorâtă, însă azi sânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deslușit: Mao Zedong aparține Partidului Comunist și poporului. Nu e un bărbat obișnuit, ca să fie vânat. A suferit pierderea primei soții și nu o să și-o piardă pe cea de-a doua. Înainte să apuc să răspund, ea continuă. Numele răposatei doamne Mao e Kai-hui, ca să știi și tu. Ai auzit de ea? Sunt sigură că nu te superi că îți pomenesc de ea, nu-i așa? Spune mai departe, te rog. Era fiica mentorului său și cea mai frumoasă fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
stolnice Constantine, împreună cu toate zapisele privitoare la averea părintească. Mărturisim și domniile noastre că așa a fost, întrucât am fost de față ca ispravnic la alcătuirea testamentului. Sfinția sa are scrisorile înalt preasfințiților patriarhi, care vorbesc despre sănătatea minții și cucernicia răposatei. Este drept să se facă împărțeala averii după dorința părinților și să se statornicească pacea între urmași? — Este drept. Să trăiești, măria ta. Domnul întinse brațul cu scrisoarea ieromonahului Ștefan spre locul unde sta Constantin Cantacuzino; acesta, evident înciudat de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
adevăr în ele. — Așa este. Ruda de sânge a înălțimii voastre, beizadeaua Ilieș, bărbatul Stancăi, a îndurerat-o, neputându-și stăvili patima beției, iar Duca Vodă al Moldovei... — Uneltește fără rușine împotriva celui ce i-a dăruit o soție ca răposata... — Maria, Dumnezeu s-o ierte. Mavrocordat zâmbea, cu toată tristețea pe care o resimțea când vorbea despre Scarlat, zâmbea căci nu putea să se țină; îi răsăreau în minte vorbele pe care le-ar fi spus tânăra doamnă Maria a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se calmeze, își aminti jurământul lui că nu-și va lăsa frământările deslușite de oricine, se îndreptă din nou spre fereastră, căută atent în întunericul de afară, se sprijini de pervaz și începu: — Pe când dumnealui neica Mihai, mare spătar, cu răposatele în pace maica și maica mare, doamnele Stanca și Ilinca, umblau să se pocăiască pe la locurile sfinte, Șerban Vodă, pomenit fie-i în veci numele, a făcut sfat de taină cu frații măriei sale, marele stolnic Constantin și cu răposații Matei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să se pregătească sănii... Dar mâncați, rogu-vă, mâncați, nu țineți seama de mine... Mă gândii să plec de mâine ca să pregătesc sorocul Bălașei. Citind nedumerire pe chipul italianului, zâmbi și explică: — Sorocul, adică panihida de patruzeci de zile a răposatei soaței mele. Soroc în slavonă înseamnă patruzeci iar, după cum știi și domnia ta, în a patruzecea zi sufletul celui adormit se desparte de tot ce i-a fost drag aci și se înalță... Neică Mihai, aș vrea acum la despărțire să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]