1,687 matches
-
Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau atîrnate lacrimi de păcură, valuri de lipitori iau cu asalt gîturile feciorelnice de mesteacăn, vițele sălbatice descind în noapte pentru
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
funcționeze la parametri normali. Mai mult: nimic nu se continuă, totul se începe. Un nou șef, un nou început. Iar dacă ceva totuși merge, automat se creează alte instituții paralele, în loc să fie sprijinită una care funcționează normal. Exact cum făcea Răposatul cu fabricile... S-o luăm pe rînd. La noi, interesul statului în sprijinirea culturii, în afirmarea spiritului, deocamdată, lipsește. De la 3% din PIB în vremea lui Ceaușescu, la 0,15 astăzi, este o diferență care spune foarte mult. Un marș
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de a doua zi. Un ofițer din arma geniu. Este noaptea, unu și treizeci... Privitorii, noctambulii din Piața Kilometrului 0 îl văd pe ofițer pătrunzînd în piață în pas de defilare, imitînd pasul militarilor care l-ar fi însoțit pe răposat a doua zi... un pas de paradă, care, acum, la unu noaptea, în tăcerea nopții și în aerul ei... pare caraghios, o înscenare de teatru de după miezul nopții; oricum ceva neobișnuit, ceea ce îl face pe unul din spectatori să le
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ceva... abia a doua zi aveau să afle explicația... Ofițerul pășește singur, neturburat, prin mijlocul pieții din cînd în cînd scoțîndu-și cronometrul și uitîndu-se la el la lumina lunii și a stelelor arzînd pe cerul senin... A doua zi, sicriul răposatului așezat pe afetul de tun tras de un camion militar avea să străbată piața cu trupa defilînd exact în ritmul pasului ofițerului genist. Deviza era ca mortul să ajungă la groapă fix la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
ocrotește. Pentru abuzuri și înșelăciuni ba intri în pușcărie, ba ești lăsat la vatră ca debil fizic și deosebit de mintos. Polițistul ba te înșfacă, ba te iartă după cum știi sau nu știi să-i dai "dreptul" (expresia datează din timpurile răposatului). Ce e adevărul, ce e dreptatea? Mai au ele vreun rost pe lume? Sunt chestiuni care ne minează echilibrul interior. * Pentru că ne îndoim de preceptele morale care au ghidat până nu de mult viața noastră și a înaintașilor lor. Ne
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
de folos, nu pentru că vremea noastră i-ar datora reverențe, e cea pe care o caută criticul printre texte-fetiș. Revizuirile lui sînt, practic, o "denunțare" a "icoanelor" dragi, pe care ne-am învățat, suflete tinere, să le privim fără întrebări: "Răposatul Haret era ministru al Instrucției Publice și scria "d-selle"- pentru "domniei sale". Reformase întregul învățămînt. Rămăsese însă cu ortografia dascălului din școala primară! Acest modest învățător trăia în fiecare slovă a marelui reformator... Tot așa trăiesc în părerile noastre literare dascălii
Scris-cititul cutumiar by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12004_a_13329]
-
la București, printre care se numără și autorul. Cealaltă este Ena (în realitate Nora Samuelli), asociata lui Dunham la ambasadă și apoi iubita lui, calmă, lucidă și permanent în control, oricît de dificilă situația. Dunham mai face dese referiri la răposata lui soție Amy, alături de care cunoscuse, se pare, o fericire greu de egalat. Dar acest trio feminin, Amy-Tania-Ena, și remarcile pe care i le inspiră naratorului dau romanului un aer foarte ieftin, de romanță de amor. Iată un pasaj în
Un diplomat american la București by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16039_a_17364]
-
Mircea Mihăieș Am privit cu uimire și cu un început de scârbă felul deprimant în care oamenii din răposata Convenție Democrată acceptau, cu ani înainte de termen, ideea că vor pierde alegerile. Și, mai apoi, resemnarea de miel dus la cuțit la știrea că vor fi dați afară din funcții. Fără îndoială, mulți dintre ei nici n-aveau ce căuta
Răutatea vine pe unde radio by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16062_a_17387]
-
așa-numita "despărțire a treia" din primul volum al cărții) sau strigoaicele (jumătăți de strigoi) cari, împreună, "fac pe ursită și omoară oamenii". Un alt capitol e consacrat Sufletelor morților, în care se povestește despre scurta viață pămîntească a sufletelor răposaților și despre arătarea lor în vise. Aici sînt incluse povești despre Muma Pădurii, despre zmeu și zmei ("Zmeul, Zmăul, Zburătorul, Ăl-mai-Rău numit și Ceasul cel Rău este un spirit răufăcător care, avînd înfățișare de balaur întraripat... scoboară noaptea în casele
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
bar, în care Hank se oprește deseori să servească o cafea. După un timp, între cei doi se stabilește o relație. Într-o zi, aflându-se singură în camera în care a locuit Sonny, Leticia descoperă două desene făcute de răposatul său soț în ziua execuției: un desen este cu Sonny, celălalt cu Hank. presa la zi DISCOVER. Ediția în limba română a prestigioasei publicații americane este publicată de Univers Publishing din București, sub licența Buena Vista Magazines Inc. Varianta în
Agenda2003-16-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280926_a_282255]
-
redreseze întreaga economie, vânzând mai tot avutul țării în numele neamului, risipit azi care încotro în căutarea unui loc de muncă. Să recunoaștem însă că, bine chivernisiți, noii gospodari se dovedesc a fi extrem de curajoși, atâta timp cât prea repede au uitat de răposații acuzați pentru subminarea economiei naționale, dispreț față de traiul supușilor și presupuse conturi în bănci străine. Pe vremurile Marelui Pitic, cine se deda la tunuri mari se procopsea cu un glonte în căpățână, precum Ghiță Ștefănescu, cârciumarul de pe Grivița, zis și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92514_a_93806]
-
cum cea din urmă este o sărbătoare cu inainte-praznuire, ea începe practic, din după-amiază zilei de 1 noiembrie. Pentru că în Evul Mediu credincioșii, după Sfântă Liturghie, petreceau toată noaptea de dinainte (1 spre 2 noiembrie) în cimitir, rugându--se pentru sufletele răposaților, astfel se explică temeiurile consacrării primei zile a lunii noiembrie drept zi a morților. Ulterior, Biserica Romano-Catolică a introdus în calendarul liturgic, chiar după Ziua Tuturor Sfinților, pe cea a tuturor morților. De aici, s-a dezvoltat obiceiul contemporan de
1 Noiembrie – ZIUA MORŢILOR – LUMINAŢIA [Corola-blog/BlogPost/92715_a_94007]
-
duce coronițe de flori și a se ruga pentru sufletele morților, fiind săvârșită și o vecernie (slujba de seară) special pentru aceștia. Preoții catolici precizează că în 2 noiembrie, fiecare cleric are dreptul să oficieze trei liturghii, una pentru propriii răposați, rude și cei apropiați, una pentru sufletelor celor care și--au dat viața în cele două conflagrații mondiale (introdusă de Papă Benedict al XV-lea, după primul război), iar a treia pentru sufletele credincioșilor care au aparținut de parohia respectivă. Deși
1 Noiembrie – ZIUA MORŢILOR – LUMINAŢIA [Corola-blog/BlogPost/92715_a_94007]
-
ci în primă sâmbătă din luna noiembrie, dar anul acesta sâmbătă cade în ziua de 1 noiembrie. În Evul Mediu, pe 1 Noiembrie, după Sfântă Liturghie dedicată Zilei tuturor Sfinților, oamenii își petreceau după-amiază în cimitire rugându-se pentru sufletele răposaților. Așa se explică originea consacrării primei zile din Brumar drept zi de pomenire a morților. De aici și obiceiul de a merge pe 1 Noiembrie în cimitir, de a duce flori și coronițe de flori, de a aprinde lumânări și
1 NOIEMBRIE, ziua morților. Ce fac credincioșii în această zi? OBICEI, vechi de secole [Corola-blog/BlogPost/92716_a_94008]
-
flori, de a aprinde lumânări și a ne ruga pentru sufletele morților. În Biserici, se săvârșește vecernia (slujba de seară) în memoria celor trecuți în veșnicie. Pe 2 Noiembrie, preoții catolici au dreptul să oficieze trei liturghii, una pentru proprii răposați, una pentru sufletele celor care au murit în cele două războaie mondiale și una pentru sufletele credincioșilor care au aparținut de parohia respectivă. ZIUA MORȚILOR. Ziua de 1 noiembrie este cunoscută, în special în Transilvania, ca și ziua de „Luminație
1 NOIEMBRIE, ziua morților. Ce fac credincioșii în această zi? OBICEI, vechi de secole [Corola-blog/BlogPost/92716_a_94008]
-
sărbătorită că „Ziua tuturor Sufletelor”. Familii curată mormintele celor dragi și le decorează cu flori, cadouri și lumânări. La casele oamenilor, sunt realizate altare cu fotografii ale tuturor morților din familie, fiind oferite feluri de mâncare și fructe preferate ale răposaților, împreună cu lucrurile personale ale acestora. Acest obicei se numește ofrenda sau pomană. ZIUA MORȚILOR nu ar trebui să fie înfricoșătoare, ci sfântă. Este o zi în care toți cei care au pierdut persoane dragi și le amintesc cu drag. Se
1 NOIEMBRIE, ziua morților. Ce fac credincioșii în această zi? OBICEI, vechi de secole [Corola-blog/BlogPost/92716_a_94008]
-
meritul că, într-un mediu alcalin amoniacal, să permită o reacție cu cheltuială rezonabilă de energie. Și au mai venit cu încă o invenție privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele și atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalație pilot pentru recuperarea aurului și argintului, din piritele de la Șuior. Odată instalația pusă la punct, și după un șir lung de experimente (24 șarje de câte 200 kg pirite), ei au ajuns
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94137_a_95429]
-
Mircea Motrici și Gheorghe Mihalcean ca membri ai Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți - ambii având asemănare grație conștiinciozității și devotamentului față de profesie. Se spune că deșertăciuni sunt toate cele omenești, care nu rămân după moarte și că pomenirea răposaților trebuie făcută cu bucurie, căci e mai trist și mai dureros atunci când nu avem pe cine sau, și mai rău, ce pomeni. În inimile noastre Gheorghe Mihalcean n-a lăsat goluri, ci doar lucruri de care ne amintim cu bucurie
Gheorghe Mihălcean – În alintul iubirii noastre [Corola-blog/BlogPost/93584_a_94876]
-
nimic folositoare pudoare atunci cînd, vorbind de împrejurările morții cuiva, îi trecem sub tăcere cauzele decesului. Discreția în privința etiologiei o punem pe seama respectului cuvenit celui dispărut. Ni se pare că, intrînd în amănuntele patologice ale sfîr-și-tului, am păcătui față de memoria răposatului, căci ne spunem că, de vreme ce tot a murit, măcar să nu-i umbrim amintirea cu comentarii necuviincioase. Cum s-ar spune, tăcerea noastră i-ar menaja imaginea postumă, și pe deasupra ar reuși să cearnă, din mănunchiul de însușiri ale omului viu
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
rangului social al celui dus dintre vii. Cu cît avem mai multe variante, cu atît putem fi mai siguri că personajul în cauză a fost o figură importantă, căci gradul de înfierbîntare a imaginației colective e direct proporțional cu însemnătatea răposatului. Numărul de scenarii corespunde reverberației pe care numele celui mort o iscă în memoria colectivă. Cartea lui Cornel-Constantin Ilie, absolvent al Facultății de Istorie al Universității din București, este o antologie a morților celebre românești. Cum însuși autorul mărturisește în
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
a căror notorietate occidentală i-ar fi îndreptățit să ocupe un loc în lexiconul autoarei franceze, nu erau de găsit. Și atunci, vrînd parcă să suplinească lacuna informațională a autoarei, Cornel Ilie s-a apucat să întocmească galeria mortuară a răposaților români. E greu de spus cît timp i-a luat strîngerea informației și cîte arhive a scotocit pentru a scrie un volum atît de straniu. Rezultatul muncii sale confirmă impresiile așternute mai sus. E ca și cum te-ai plimba pe culoarul
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
Pînă aici nimic deosebit, căci cititorul nu are de-a face decît cu o răfuială, printre atîtea altele, din suita de întîmplări ce sporesc galeria de legende exotice ale Olimpului. Numai că ciudățenia abia acum începe și asta fiindcă pielea răposatului Marsyas nu numai că nu murise, dar pe deasupra îi păstrase amintirile. O piele fără trup, dar păstrătoare a unui suflet, moștenind sentimentele și gusturile omului viu. Și așa se face că, în peștera din Frigia, pielea aceasta însuflețită, de cum auzea
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
Ca să nu fii mai prost decât alții. Antipatic și retrograd. Pornind de la acest obicei de ultimă oră, un colaborator de la ŤGliať imaginase o grevă a pomanagiilor. A cerșetorilor de la cimitire. Cu părăsirea locului de muncă. În lipsa lor, colivele rămâneau neîmpărțite, răposații - cu buza umflată. Dar realitatea era mult mai crudă. Macaralele-turn din preajma scheletelor de beton ale blocurilor aflate în construcție înțepeniseră, ca niște cocostârci uriași, în pozițiile în care fuseseră lăsate de macaragiii plecați la revoluție și pe urmă la grevă
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
reprodus anastatic, prin scanare și procesare computerizată. Revista a avut un caracter dominant literar și istoric, pe lângă B.P. Hasdeu colaborând și o seamă de scriitori reprezentativi în acea epocă. în paginile revistei, B.P. Hasdeu a publicat 17 poezii, tragedia istorică Răposatul Postelnic, celebra nuvelă Duduca Mamuca, proza artistică Desțărarea lui Petru-Vodă Rareș. Serialul Mișcarea literelor în Eși a constituit punctul unei noi direcții trasate de B.P. Hasdeu cu câțiva ani înaintea lui Titu Maiorescu, deschizând perspective cel puțin comparabile cu cele
Revistele lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7056_a_8381]
-
bea cu gălbenuș de ou, și i se dregea organul, încît răsunau ferestrile cînd cînta "Mîntuiește, Doamne, norodul tău" (...). Pe părintele Trandafir să-l țină Dumnezeu! Este om bun; a învățat multă carte și cîntă mai frumos decît chiar și răposatul tatăl său, Dumnezeu să-l ierte! și totdeauna vorbește drept și cumpănit, ca și cînd ar citi din carte" (Popa Tanda, 1874); "De-mi părea bine? Dar se-nțelege că-mi părea bine. Cînd mi-l aduc aminte pe dînsul
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]