336 matches
-
de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de ... Citește mai mult 3.Calvarul plăcerilor interziseMaria izbucni în hohote de plâns: nu mai vreau amintiri, nu mai vreaaau! De ce, Doamne, mă potopesc numai la sfârșit de ani? De ce simt cuțitele singurătății cum îmi sfârtecă sufletul, numai în această
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
de suflet ca niște ciulini: hei, stimată, pe noi nu ne mai vrei? Ia revino și pe la noi! Că n-o să-ți dăm pace toată noaptea asta. Nici dacă ai să vrei să dormi. Eee! De noi tot nu scapi! Răpusă de ... XI. NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. 2. Aventura fatală Timpul trecea...mă apropiam de treizeci de ani...începusem să mă-mplinesc...fundul mi se lățise de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
AM DREPTUL LA VIAȚĂ Mă macină grijurile, unele sunt negre pline de catran, altele sunt grele aducând în ele plumbul vremii. Mă macină grijurile, gândurile-mi sunt răvășite e un frig artic, mă strâng oasele din încheieturi stau zămislit și răpus. Mă macină grijurile, sper încă la viață, tânjesc după-o vară fierbinte și lan de grâu copt, întind mâinile spre cerul albastru îmi caut soarele, vreau să-l prind, vreau să-l cuprind. Mă macină grijurile, trăiesc în timid sunt
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
de viață, ... Citește mai mult AM DREPTUL LA VIAȚĂMĂ macină grijurile,unele sunt negrepline de catran,altele sunt greleaducând în ele plumbul vremii.Mă macină grijurile,gândurile-mi sunt răvășitee un frig artic,mă strâng oasele din încheieturistau zămislit și răpus.Mă macină grijurile,sper încă la viață,tânjesc după-o vară fierbinteși lan de grâu copt,întind mâinile spre cerul albastruîmi caut soarele,vreau să-l prind,vreau să-l cuprind.Mă macină grijurile,trăiesc în timidsunt curios de viață
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
mușchi transpuși din alba tafta a aburilor din care erau formați, alții zăceau morți, descompunându-se, ajungând să înfățișeze înaintea dispariției câini colosali, fețe hulpave de vameși persani sau chiar minotauri agitând sulițe deasupra capetelor. Armata norilor din sud sfârșea răpusă sub tridentele și praștiile unor nori cruzi din nord, iar nomazii soseau pentru a desface și cerceta cadavrele pline de aer ale celor căzuți. Marea Aerului striga obosită, parafrazând tablouri celebre pictate tot de ea, chemând la ordine și condamnând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
del Besós. Uneori, În timp ce se Îndeletnicea cu examinarea părului meu, În căutare de lindine și de alți paraziți, Îmi vorbea În șoaptă. — Domnișoara Clara e tot ce-i mai bun pe lumea asta, și să dea Domnul să pic eu răpusă dacă Într-o zi mi-o da prin minte s-o critic, Însă nu-i bine ca domnișorul să se gîndească prea mult la ea, dacă mă Înțelegeți dumneavoastră ce vreau să spun. — N-ai nici o grijă, Bernarda, că sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
tot, la imaginea despre sine, la gesturile deprinse prin antrenament, la tot ce a Învățat că trebuie să facă. În momentul În care țintește cu pușca vânatul, În care Își Încordează arcul, În care jumulește păsările sau jupuiește pielea animalelor răpuse, Își urmează instinctul, purtat de un uragan de agresivitate de care numai un vânător e În stare. La fel și barmanii italieni sau irlandezi, nu au nevoie să măsoare cantitatea de gin sau de vodcă pe care o toarnă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Iarnă pe dealuri, ori pe cărare, albul se-ntinde cu-nverșunare, tremură-n tindă, plânge pe suflet, temnița albă ferecă umblet. Iarnă în tine, iarnă în mine, îngheață totul printre suspine, doar rugăciunea în taină spusă, urcă spre stele clipa răpusă.
Temni?a alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83356_a_84681]
-
face-o bună mină Spini șase-n pielea ta marină! (De șase ori, în ape grele Sting fier aprins, până-n prăsele; Fulger cedat, just unghi normal, Cad reflectat, croiesc cristal.) Piei, chip! Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
celalt mal, Din zecime în zecime, Taie-n Asia grecime; Când noi, a Turciei floare, Într-o slavă stătătoare Dăm cu sâc Din Isarlîk! IN MEMORIAM 1 Primăvară belalie Cu nopți reci de echinox, Vii și treci Și-nvii, stafie, Pe răpusul câine Fox! Fox frumos Cu dinți oțele Și preț mare La cățele, Fox nebun Scurt de coadă Stihuri pentru pomenirea unui câine cu numele nemțesc, e drept (dăruit autorului de un prieten franc). Crescut însă la Isarlîk. Fuge-n lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dar, sigur, și bustul) făceau atunci deficiente silabele-prăpăstii, vida enunci-ație "nevermore". Aici, însă, auzuri florale, promovate, le interpretară necesar ca intervalul, numai, al unei albe combustii. Exauția prin uitare: faptul taumaturgic al Analysei, conferind existență străină și transferată, extremelor pulverizări. Răpusele tale Madeline, Lenore, Ulalume - condiții, desigur, gândului poetic - sunt din natura invaginată, negativă, și de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, printre coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)! Șoptiri de la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cocorii și trandafirii, iubește muzica clasică, așa a ajuns să-l cunoască pe Arthur care a pus imediat stăpânire peste gândurile ei secrete. Îi place să privească soarele, să simtă adierea brizei, la nevoie luptă pentru iubire și rareori cade răpusă, iar dacă se lasă pradă unei pasiuni tulburi, o face cu acel instinct de supraviețuire al înotătorului de cursă lungă care nu se lasă atras de vârtej, înoată foarte bine și are o centură în arte marțiale. Este disciplinată, dar
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
s-o pun căpătâi. Să-mi scrii despre nopțile tandre Și teama de iernile reci, De viața purtată de meandre Prin albii uitate și seci! Să-mi scrii despre gânduri nespuse Și pași adormiți în pustii, De șoapte și vise răpuse... Amintiri închise-n cutii! Să-mi scrii despre câte-s prin stele, Spre care adesea privesc Ori despre cărările mele Pe unde mereu rătăcesc! Sau poate îmi scrii despre tine Cu chipul pierdut în alint, Cu dorul ce-ți curge
ÎNCEARCĂ! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363550_a_364879]
-
Crăia Publicat în: Ediția nr. 2074 din 04 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea ta de la amiază -n suflet naufragiază; Închide geamul, trage storul, Privește-n zborul lui condorul! Și s-a tot dus, atât de sus, De toate tainele răpus Și am privit necontenit La zborul tău de neoprit... Zburai cu el pe șapte ape Și din pianul fără clape, Într-un ecou, o sonatina, Se auzea spartă-n surdina. Un timp îmi cere azi recurs - Un veac ce parcă
E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361046_a_362375]
-
plus, sau în minus!, dar acesta a fost singurul, când ne-a văzut sărutându-ne a certat soarele țipând: - De ce ai tras norul în lături ca să le strici ascunzișul și să pândești mai bine? Iți este ușor mare de pescărușul răpus, dar soarele de certarea lui rușinându-se, ne-a întins peste ape covorul roșu până la apus... -------------------------------------- Dumitru ICHIM Kitchener, Ontario iunie 2014 Referință Bibliografică: Dumitru ICHIM - VERSURI DE IUNI / Dumitru Ichim : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1249, Anul IV
VERSURI DE IUNI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361072_a_362401]
-
vrei cu viața ta să faci, Ferește-te de clipa cea nebună Când spui o vorbă, ori când vrei să taci! Dacă urăști, ori de iubești nespus, Dacă ești tânăr, ori de ești bătrân, De temere să nu te lași răpus, Răbdarea să o porți mereu la sân; Niciodată graba nu e bună Și tot mai des aud în jurul meu Cuvintele cu gust de mătrăgună: „Sunt grăbit și mă grăbesc mereu...” Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Niciodată graba nu e bună... / Nicolae
NICIODATĂ GRABA NU E BUNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368534_a_369863]
-
Țara arde, noi ne dăm în lături Ne stropim cu zoaie și lături Trist popor ce încă mai înduri Și suferi în spitale fără pături Au ieșit la rampă măscăricii Și trag de sfori niște păpuși În fiecare zi cădem răpuși Că liderii ni s-au umplut de vicii Cei la care cerem împrumuturi Parcă-s niște vipere la pândă Își rotunjesc venitul din dobândă Iar nouă ni se iau din așternuturi Ne-a fost rău când ne era mai bine
SPECTACOL PROST CU CÂNTĂREAŢA CHEALĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367862_a_369191]
-
alte destinații. Stropii, din ce în ce mai rari, dispăreau vizibil, făcând loc unor raze timide, ce parcă se temeau să-și facă apariția, apoi, mai puternice, reușeau să învingă urgia ce părea a nu mai lua sfârșit. Doar acel tablou trist, al teiului răpus și al suferinței certe, dar fără dimensiuni cunoscute, persista... Emanuela se îndreaptă către agentul de pază, în drum spre el cooptând încă vreo patru bărbați mai hotărâți, care păreau să fie în măsură să impună respect și ascultare. Le explică
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
moment când era grav bolnavă. Eli Henteș, părăsită de soț, fostă actriță: În vreme de singurătate, am învățat multe din această experiență tristă. M-am rugat: „Vino-mi, Doamne, în ajutor! Mă simt atât de singură, mă simt atât de răpusă. Doamne, ia-mă de mână! Vreau să simt prezența Ta!” . Vă mărturisesc că am simțit prezența Domnului, care m-a copleșit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranță. De astă dată nu mă
REZUMAT DOCUMENTAR de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367327_a_368656]
-
pavăză-ți eram... Din nopți și zile, se creau imensuri De găuri, incinerând simțirea, Mă regăseam doar eu, în alte sensuri, Și imploram, să îmi oprești pieirea. Pe somnul meu pășeai să mă trezești, Iar eu pe visul tău urcam răpusă, Dormea iubirea tainelor cerești, Din visul meu, mă aruncam, străpunsă... Și cardinale cuie mă ținteau, Un somn de moarte îmi doream, Un stâlp al infamiei, ireal, Cu al tău vis să întețești, eu mă rugam... Și dacă-ai fi avut
NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367437_a_368766]
-
va sfârși atunci, Când nu voi mai visa la tine, Trecut și viitor sunt stări cu roade dulci, Vom adormi în ele, să împărțim destine. Pe somnul meu tu vei păși, să mă trezești, Pe visul tău eu voi urca răpusă, Nu mă-ntrebam, de mă iubești, Sunt pe o insulă, rămasă nepătrunsă... LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1505, Anul V, 13 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
NU MĂ-NTREBAM DE MĂ IUBEȘTI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367437_a_368766]
-
Ehei, amu m-am cam grăbit, La măritiș ca fata... Ci prea degrabă am venit Cât iarna nu e gata... Nici semne a pleca nu văd Și nu se lasă dusă, Ci încă frigu-i și prăpăd, Și eu mă simt răpusă... Dar cum ședea pe pom în șold Și-n spate să nu cadă, Firavă-n trunchi precum un bold, Zări de sub zăpadă Verzui, sfios, firav și el, Minune de minune: Un fir plăpând de ghiocel Prin spini de mătrăgune... De
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI DUPĂ O PROZĂ FOARTE SCURTĂ DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367452_a_368781]
-
se închide pe candelă-n iubire. Din cuib de ochi, eternă despărțire, două lacrimi pleacă, una, de fiica, cealaltă, de tată. Într-un sătuc, cu multe neștiute, o fată-și duce sufletul la groapa, îi este viața-n paranteze rupte, răpusa, plânge blestemata soarta. Îi tremura genunchii, povestea-i terminată. A fost odată, o fiică și un tată. Au fost, odată. Une fille et un père, tânt de silence dans le froid. Ils se comprennent, que des yeux, elle, de prier
UNE HISTOIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367650_a_368979]
-
moment când era grav bolnavă. Eli Henteș, părăsită de soț, fostă actriță: În vreme de singurătate, am învățat multe din această experiență tristă. M-am rugat: „Vino-mi, Doamne, în ajutor! Mă simt atât de singură, mă simt atât de răpusă. Doamne, ia-mă de mână! Vreau să simt prezența Ta!” . Vă mărturisesc că am simțit prezența Domnului, care m-a copleșit într-un mod deosebit. M-a umplut de pace, m-a umplut de siguranță. De astă dată nu mă
O VIAŢĂ PUSTIE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367219_a_368548]
-
du-te înainte sau dacă nu repetă un ideal dedus nu-i timp pentru vedenii clepsidra se-nvărtește galopul e prea aspru și timpu-i la apus plimbăm o libertate în strigăte ecvestre n-ai cum să mergi nainte dacă te lași răpus un suflet vine pleacă în ropotul din tine în lecția trădării nu e nimic de spus o învățăm și gata un fir de sus ne ține și ne ghidează pașii cu un cuvânt nespus 24.07.2014 într-o oglindă
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]