86 matches
-
îi trebuise tot atât, deci avea îndeajuns timp să coboare, mai ales că acum urma să meargă la vale. Știa cu aproximație direcția din care venise. Urcase aproape drept pe coasta muntelui și, cu excepția porțiunii când mersese de-a lungul răriturii din pădure, deplasarea sa fusese perpendiculară pe drumul forestier. În concluzie, dacă ar fi coborât pe același traseu, ar fi ajuns oricum la acesta, chiar dacă nu în același loc de unde plecase. Regreta nespus că venise singur pe munte. Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știa că trebuie să iasă cât mai repede din pădure, așa că porni mai departe în vale. În față, zări o geană de lumină, soarele după amiezii târzii se întrezărea printre copaci. Când se apropie își dădu seama că ajunsese la răritura pe lângă care trecuse mai devreme. Nu ieșise în locul unde aceasta se termina, marginea acesteia era undeva departe în stânga sa, invizibilă de acolo. Chiar în față lui se deschi dea o cărare ce se pierdea printre buturugile putrezite, năpădite de rugii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
printre buturugile putrezite, năpădite de rugii de mure. Primul impuls fu să se repeadă pe acolo în jos. Se răzgândi însă imediat, îi era teamă să urmeze poteca. Nu știa unde duce și nici nu putea fi sigur dacă străbate răritura în partea cealaltă. În afară de asta, era conștient că tufele dese îi împiedecau vizibili tatea. De după fiecare colț îl putea pândi agresorul. Având în vedere sălbăticia locurilor, mai era și pericolul de a se întâlni cu vreun animal sălbatic. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre stânga urmărind marginea pădurii. Se mai liniștise puțin pentru că în sfârșit descoperise un reper cunoscut. Deși mult mai puțin pregnant, sentimentul de neliniște încă îl mai încerca. Probabil din cauza adrenalinei, mergea foarte repede și, în curând ajunse la capătul răriturii. Porni imediat la vale, bucuros că acum se afla în locuri pe unde trecuse la venire. Apoi, gata. Dintr-o dată teama îl părăsi. Se simțea ușurat și nu mai avea sentimentul că îl urmărește cineva. Acum, era convins că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se risipise ca prin farmec, era ca și cum trecuse o linie de demarcație dincolo de care primejdia nevăzută nu-l mai putea atinge. Fără să-i scadă vigilența se mai relaxă puțin. Peste puțin timp se afla la capătul de jos al răriturii, acolo unde ar fi trebuit să cotească din nou la dreapta. Stătu puțin pe gânduri, oscilând înainte să ia o decizie. Era conștient că ar fi trebuit să meargă pe același drum pe care venise dar nu știa dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
faptului că nimeni nu vine aici pe Muntele Rău, tu cunoști foarte bine locul, constată Toma. Răspunde-mi la întrebare, dădu Ileana plictisită din mână, mergem mai departe în sus ori ne abatem spre dreapta ca să ieșim direct la marginea răriturii? Oricum va trebui s-o ocolim, nu vreau decât să economisim timp. Deși nu recunoscuse cu glas tare, inspectorul ar fi vrut să parcurgă același drum de alaltăieri, dar Ileana avea din nou dreptate. Judecând la rece, cu două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
stânci uriașe pe care trebuiau să le ocolească. Nu mai bine urmam albia pârâiașului pe lângă care am trecut mai devreme? întrebă Cristian, oprindu-se să-și tragă respi rația. Nu ne-ar fi ajutat de loc. Pârâul Bolii izvorăște de sub răritura pe care vrem noi s-o ocolim. Am fi ajuns în altă parte. Pârâul Bolii, ce nume ciudat! se miră Toma ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte. N-are nici o legătură cu vreo afecțiune, îl lămuri femeia. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cei din Baia de Sus sunt la curent cu ce mi-ai spus mai devreme? Cu toții știu că n-au ce căuta aici. Iată, îi arătă ea o geană de lumină printre copacii din partea stângă, am ajuns exact la capătul răriturii. Trecem pe lângă ea și urcăm tot prin pădure. De aici, vreau să stai lângă mine, nu rămâne în urmă! Ne-am înțeles, domnule inspector? Se aflau chiar în locul pe unde urcase și el data trecută. Zona defrișată se afla în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care cumva să facem ceva singuri aici. Hai, să mergem! spuse Ileana ai cărei obraji se îmbujo raseră pe loc. Porniră mai departe la drum. Cristi se apropie de Ileana și îi șopti: Ajungem acuși la capătul de sus al răriturii, unde va trebui să facem la stânga. De ce? se miră ea, vorbind tot încet. Putem merge tot înainte, ajungem în același loc. Ascultă-mă puțin, pentru că am un plan. Imediat ce schim băm direcția, eu mă ascund undeva, iar tu îți continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
într-o parte crengile care îi stăteau în drum. Inspiră adânc aerul plin de miros de rășină și păși mai departe. După un timp, printre trunchiuri începu din nou să se zărească lumină. În câteva minute se afla la marginea răriturii de sub Stânca Adevărului. Deși mai devreme nu-și dorea decât să ajungă mai repede acasă, acum se răzgândi. Începu să urce pe marginea rariștii și ajunse foarte repede la colțul de sus al acesteia. De aici, mai avea doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
a distrage atenția copilului de la cererea sa, dar acesta se ridică În picioare și printre lacrimile ce se rostogoleau pe obrăjorii rotunzi, scurtând frazele anterioare, striga plângând: Va, mami! Va, mami! Fata, ridicându-l În brațe, Îi arătă printr-o răritură a mulțimii de oameni, sicriul Împodobit frumos, spunându-i: Mami doarmi! Da, mami doarmi! Femeile mai În vârstă, din familie ori dinafara acesteia, nu conteneau să-l compătimească, fiecare În felul ei, după diverse interese, legături de familie sau pentru că
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]